Concurs: dau ca premiu baterii externe de la PC Garage

Weekend la munte, grup de prieteni, chef de karaoke (nu stiu cui #%&€ i-a venit ideea).

Iubitor de tehnica dar si capos pana la iritare, ma ambitionez sa incropesc o statie in sensul asta. Premisele erau: net aproape de 0, un router donat de cineva (cine doneaza un router daca inca functioneaza), cateva cabluri gasite prin masina.

Ideea mea era sa iau un program de karaoke pe laptop, cu 2 cabluri (line-in, line-out) sa scot sunetul in boxe si sa folosesc Iphone-ul pe poste de microfon. Cam 3-4 ore mi-am ros unghii si mi-am smuls par sa pot trage toate programele de care am nevoie (stiu, cu Youtube era mai simplu dar netul nu incarca toate clipurile).

In final, cand totul era apropae gata (a si iesit un oarecare test)… Iphone-ul a murit. Nu, nu aveam exact asta, cablul de incarcare. In zapaceala de a pleca, exact dracia aia imi scapase din vedere. Cum abia aparusera cablurile noi, eram singurul de acolo cu astfel de nevoi. Replica de final a unui amic:

“Lait cheibal? Nu avem, oaie. Oricum, toata lumea s-a culcat.”

Era o dimineață de vară după un chef de pomină la un prieten. Mă urc în autobuz și, obosit de nesomn și de vinul bun, compostez biletul la același capăt la care mai era compostat. Surpriză! Controlorii :) Mă acuză de tentativă de fraudă pentru că aș avea intenția de a folosi biletul pentru 3 călătorii nu pentru 2 cat e el valabil. Auzind o așa gogomanie și văzând că vor sa-mi dea și amendă, zic să sun un prieten, vorba emisiunii. Scot Nokia 5110 din buzunar, formez numărul și…. telefonul moare :) Refuz să mă legitimez, nici nu aș fi avut cu ce, de altfel. Controlorii cheamă poliția ca asa sunt procedurile, deh. Eu mă uit la telefon, telefonul închis la mine și, uite așa, privim amândoi în gol. Vine politia, mă legitimează, se scrie amendă și uite așa a început o zi minunată!

In liceu eu si cu un coleg obisnuiam sa mergem la una din profesoare ( sa facem ore suplimentare :) ) unul din noi tinea de 6 in caz ca vine sotul acasa , e eu am ramas fara baterie …… a iesit un scandal de toata frumusetea ( divort ,scandal la scoala …bataie ..etc )

Am plecat in Cipru cu o bursa .Practica la o clinica private.Planul era ca noi…cei 20 de student sa fim dusi primii la clinica si de acolo sa o sun pe profesoara coordonatoare care era venita cu noi pe numarul de Cipru sa o anunt la cat trebuie sa trimita microbuzul dupa noi….Am uitat sa o sun imediat ,intre timp am facut poze la toataaaaaaaaa clinica si telefonul a decedat.Si uite asa am stat noi 20 de oameni pana la ora 9 pm in loc sa plecam de acolo la 2 pm :))

Eram plecat cu treabă de la birou, în partea cealaltă a Bucureştiului.
Sună şeful şefului:
“- Am nevoie urgent de fişierul xyz.
– Sigur, imediat.” (Gândindu-mă că îl am în e-mail).

Închei convorbirea, pornesc aplicaţia de e-mail.
Telefonul se închide.

PS: înainte de a porni în goană spre birou (minim o oră), mi-a venit ideea fericită de a intra într-un magazin de telefoane şi a cere un încărcător să pot trimite e-mailul. Am scăpat cu viaţă.

Eu trebuia sa ma intalnesc cu verisoara mea la gara sa plecam la mare si pentru ca nu am mai avut baterie la telefon s-a urcat intr-un tren gresit care mergea la Budapesta. Eu am ajuns la mare ea nu. A fost un sfarsit de saptamana plin de cautari…

la mine e funny cand ajung acasa in fata barierei si observ ca s-a inchis telefonul si nu mai am cu ce suna bariera sa se deschida. Tre sa stau sa bag telefonul la incarcat, sa astept sa buteze, sa gaseasca reteaua si abia apoi pot suna si eu sa intru.

iarna, 2 noaptea, in fata blocului, interfonul nu mai functiona din cauza ca lumina era intrerupta in bloc, iar eu nu puteam suna pe nimeni sa imi deschida fiindca telefonul era mort… a fost funny si nu prea… am asteptat vreo 40 de minute pana s-a dat drumul la curent.

Eu trebuia sa ajung in vama veche din 2 mai si deja se intunecase. Am sunat un prieten care trebuia sa vina sa ma ia si nu raspundea asa ca am decis sa o iau pe jos in ideea ca ma suna inapoi si vine sa ma ia cand vede mesajul de la mine.
La iesirea din 2 Mai am vazut ca e mai intuneric decat credeam asa ca am scos telefonul si am folosit display-ul ca si lantern. Evident ca dupa 10 minute a inceput sa planga cum ca nu mai are baterie. Problema e ca era al dracului de intuneric asa ca am continuat. A mai tinut vreo 5 minute si a decedat complet…
Abia dupa vreo juma de ora a trecut o masina cu un sofer destul de amabil sa opreasca la semnul international de autostop. Super! M-am scos imi zic. Am multumit frumos, insa am vazut ca restul drumului tinea mana pe schimbator, iar pasagerul o tinea peste a lui :) N-am o problema cu asta, dar privirile aruncate in oglinda retrovizoare fara cuvinte mi-a facut inima sa tresare un pic…
Am ajuns repede in Vama si m-am dus in camera, dar amicul meu nu era de gasit. Bag telefonul ini priza si il sun. Binenteles, era in 2 Mai cautandu-ma :) Aveam vreo 15 ani pe atunci…

Eu, student, la o petrecere intr-un camin la un bun prieten. Cred ca am baut cam mult, pentru ca nu mai tin minte nimic. Prima data cand am fost “ko” la o petrecere. M-am trezit a doua zi dupa pranz, singur in camera de camin a prietenului, dar nu aceea unde a fost petrecerea. Mi-am facut o cafea, am dat sa-l sun p’ala, telefonul mort. Am cautat un incarcator prin camera, nu am gasit ceva care sa se potriveasca. Am deschis un calculator si am stat pe internet, gasisem un film, apoi am inceput sa joc CS. La un moment dat am vrut sa plec din camera dar nu aveam cheie sa incui usa. Pe interior era o yala, asa ca puteam doar sa deschid din interior. Am stat pana seara, cand s-a intors amicul si colegii lui de camera. Aratau obositi. Si a inceput sa-mi povesteasca cum a fost la “party”. Toata lumea a baut peste masura, a iesit cu scandal, a venit politia, unii au fost amendati (deja ma cautam in buzunare dupa amenda, scapasem), multi fugisera ca iepurii ca sa nu primeasca amenda. Eu, prastie, m-am panicat si am inceput sa dau telefoane aiurea, din cauza asta nu mai aveam baterie acum. Apoi am aflat ca dupa vizita de rigoare la baie, m-a dus amicul in camera si ne-am culcat. El s-a trezit pe la pranz (inaintea mea), cand l-a sunat cineva de la politie: unul din colegii lui de camera fugise de la party cand a venit politia, s-a pierdut prin Crangasi si a adormit pe strada. A fost jefuit de telefon si portofel iar dimineata l-a gasit politia pe strada. Aia il suspectau de nu stiu ce furturi sau talharii in timpul noptii. Asa ca amicul meu a stat mare parte din zi la politie pana i-au dat drumul colegului “nevinovat”. Bun, am ras, am povestit, am plecat sa manacam prin Regie. Am stat pana seara, cand am plecat si eu spre casa mea unde stateam in chirie. Am ajuns dupa miezul noptii si mi-am pus telefonul la incarcat. In nici 10 minute ma suna fratemiu. Stupoare, ai mei nu sunau niciodata seara! Cand i-am raspuns tunete si fulgere. Ce-am patit, unde sunt, etc? Eu, ingeras. Apoi a inceput sa-mi povesteasca: cu o seara inainte, tot dupa miezul noptii cand venise politia la party, m-am apucat sa dau telefoane. Si il sunasem pe el, pe parinti si inca pe cineva. Beat fiind am zis doar prostii legate de politie, amenzi, bani, etc. Ai mei s-au panicat pentru ca nu se intelegeau cu mine. Ulterior nici nu mai raspundeam la telefon, probabil eram “ko” deja. Si au incercat sa ma sune toata ziua apoi, doar ca telefonul meu era mort. Fratemiu m-a cautat peste tot, s-a dus si la politie sa intrebe de mine. A fost si la cel mai apropiat spital de locul unde stateam eu in chirie. Nimic! Parintii mai aveau putin si se suiau in tren sa vina in Bucuresti.

Nu ma asteptam sa raman fara baterie la telefon in conditiile in care cu 2 minute inainte aveam bateria la 60% si in secunda doi, fara sa folosesc device-ul, scade brudc la 5%!!!

Imi placea de o tipa foarte mult si tot vorbeam de cateva zile cu ea la telefon. In final ne-am dat o mica intalnire, pe mine deja ma curgeau apele asa de tare incat am uitat sa pun telefonul la incarcat. Cand am luat-o pe jos cu o floare in mana sa ne intalnim, am sunat-o sa o intreb de unde sa o iau sa mergem impreuna in oras. Toate bune si frumoase pana nu mi s-a stins telefonul in timpul conversatiei. Disperat fiind, am cerut la un strain de pe strada sa imi imprumute un minut telefonul sa o pot suna pe d-soara. (Da, imi placea asa de mult ca i-am retinut numarul de telefon) O sun si imi raspunde, ii spun ce s-a intamplat si tipa se alarmeaza ca de ce ii tin minte numarul de telefon din cap si crede ca sunt un disperat. Mi-a inchis si anulata a fost si intalnirea. Soarta.. acum ma amuz copios cand imi aduc aminte si imi pun telefonul la incarcat tot timpul inainte sa plec undeva.

Cel mai amuzant moment mi se pare acum cand imi amintesc un drum relativ lung (cateva ore) cand am ignorat avertizarile telefonului cu low battery, iar cand am avut nevoie de telefon sa dau un simplu mesaj cu Am ajuns!… sa nu mai pot, fiinca telefonul era mort.
M-am gandit sa frec un pic bateria in mana si apoi sa o las un pic la soare sa se incalzeasca prin geamul autobuzului. Incredibil, dar a functionat, am reusit sa pornesc telefonul si sa dau si mesaj. Telefonul era Nokia 1100.

Povestea e simpla si doar pentru cunoscatori.
Eram in statia de autobuz si il asteptam pe celebrul 123. Telefonul (Moto x) la 4% baterie. Primesc o notificare: Chief, clan war is ending ! Ma conectez la date, intru repede in joc si vad ca eu mai am singurul atac de dat din clanul meu, diferenta in razboi fiind de o stea pentru adversari. Imi pregatesc trupele, strategia, aleg tinta, telefonul ma anunta ca mai am 2%. Hai ca poti! Si incepe atacul. Dai cu dragoni, dai cu heal spell, ocupa-te de cc (eram optimist). Facusem o stea, mai trebuia inca una, poate 2 cu putin noroc. Phone is shutting down! N-am mai facut o stea, am pierdut razboiul si mi-au dat kick pentru neimplicare (!!!). Da, as fi vrut sa am o baterie externa atunci…

Acum 3 ani in Cluj, trebuia sa ajung la un hotel (pt o conferinta) care teoretic acasa arata ca e la 10 minute de mers pe jos de unde stateam. Am pornit Google Maps si am inceput drumul pe jos, mai aveam 30% baterie la un Samsung Galaxy S1.

A schimbat de cateva ori traseul, astfel ca din zona Mihai Viteazul am ajuns intr-un cartier de case dupa noul stadion. Era dimineata, strazile goale, eu umblam de nebun de vreo 40 minute, telefonul s-a inchis asa ca nu am mai avut baterie nici sa sun un taxi. Am mai mers pe jos vreo 10 minute pana am oprit un taxi din mers, sa ma duca inapoi o buna bucata de drum, si ca sa vezi, hotelul chiar era la 10 minute de unde stateam eu.

Nrvos si cu bateria goala la telefon nu e chiar ok sa te prezinti la o conferinta despre networking :)

Bias2014, dupa ce am stat o zi intreaga in soare, facut 432423423 de poze cu toate avioanele, elicopterele, tehnica militara, show-ul in totalitate, vine seara, ma bucur de Zborul in crepuscul al celor de la Air Bandits, bipbipbip 20% bateria. Trec instant pe quick power saver si ma indrept spre locul in care Jurgis Kairys facea poze cu spectatorii.

Ma pun plin de speranta la coada sub forma de multime si usor usor ma apropii de marele campion. “Last pictures please, Mr. Kairys is tired, blablabla” rasuna vocea domnitei. Ajung langa el, dau mana, blablabla, you are a great champion, dau telefonul unui prieten sa ne faca poza, pun zambetu’ de poza cu Nea Jurgis si…surpriza. ” Ba nu mai ai baterie”.

Pana sa scoata consoarta telefonul ei domn’ Kairys deja facea cu mana si ne saluta. bipbipbip[insert injuraturi aici], soarta, telefon prost, imi scot nokia 6300 de la naftalina. De suparare nici nu i-am vazut pe cei de la Baltic Bees care faceau poze “la liber”.

Pe Jurgis Kairys l-am mai prins in toamna aceluiasi an la AeroNauti Show de pe Lacul Morii,unde am facut poze cu el si am avut noroc sa iau si autograf, dar de atunci am incarcator in masina, la birou si acasa. Plus , cand plec la drum, merge si Nokia 6300 cu mine. Nu se stie cand ai nevoie de 7 zile de baterie.

Nu mi se întâmplă să rămân fără baterie, dar a fost o zi in care, efectiv, telefonul mi-a aratat ca nu mai are viata multa. Eram într-un Mall si trebuia sa ma întâlnesc cu prietenul meu. Evident ca nu stiam daca a ajuns deja si nici macar nu stabilisem un loc unde sa ne vedem. Am dat cateva ture de mall fiecare pana sa ne intalnim :)).

De pe vremea cand inca locuiam la parintii mei:
Intr-o vineri insorita, ajuns acasa de la serviciu, flamand, intru in casa si observ ca nu mai am paine. Baiat viteaz cum sunt ies repede pe usa si din obisnuinta ridic de clanta usii, moment in care m-a strafulgerat: s-a incuiat!!! cheile!!! uhhhh…
Ies din bloc cu gandul sa o sun pe o prietena (cea mai buna prietena a mea, ce sta relativ aproape de mine) ca sa merg la ea sa caut un numar de telefon de la o firma de alpinism utilitar care sa ma ajute sa intru in casa pe geam.
Usor de zis doar ca am format numarul de telefon, mi-a raspuns iar apoi liniste si pace; baterie moarta. Am luat-o pe jos pana la ea fara sa stiu daca este acasa sau nu. Ajuns in fata blocului ei, intra daca poti ca doar s-au inventat sistemele de acces in bloc pe baza de cartela si de obicei sunam sa imi arunce cartela pe geam…. mai suna acum daca poti :). Astept in fata blocului pana vine un vecin, intru si eu la pachet, urc si incep sa sun la usa (cu o oarecare disperare). Se deschide usa si.. SOC: un barbat! uhhh….. eu: Carmen? el: mai sus! Am simtit ca intru in pamant; bravo mah desteptule nu puteai suna ca un om normal la cap trebuia sa apesi tu incontinuu pe soneria aia…(sunasem la etajul 1 in loc de etajul 2)
Ajung la destinatie, nu gasim firma de alpinism cu program la ora 20 asa ca apelam la o cunostinta cu o firma ce comercializa si monta ferestre PVC. Ne ajuta Coco cu 2 funii, mergem la mine la bloc, ne urcam pe bloc si urmeaza cele 5 minute de morala: cum sa cobori cu funia de pe bloc? esti nebun? ma omoara ai tai daca patesti ceva! sunt matura si responsabila!
Da, am intrat in casa pe geamul de la bucatarie coborand pe bloc legat cu o funie in timp ce prietena mea tinea de funie! Stateam la etajul 4 din 4! S-a terminat totul cu bine.

Asa-i ca intotdeauna se intampla sa ramai fara baterie atunci cand ai mai mare nevoie de ea?

Cand eram pe wc, in timp ce jucam Monument Valley. A fost horror.

Cel mai hazliu moment cand am ramas fara baterie la telefon a fost cand am ajuns in Madrid pe aeroport (a trebuit eu sa ma uit la filme in avion…) si trebuia sa ma sune varamea sa ii zic de unde sa ma ia. Dupa o ora de asteptat si cautat prin terminalul 4 ne-am regasit cand am mers la baie! :))

Eram prin clasa a 4-a cred și am fost la teatru cu clasa. Părinții trebuiau să vină să mă ia de la școală la o oră stabilită dar spectacolul s-a terminat mai repede. Vorbisem să îi sun în caz de ceva, dar după cum probabil v-ați așteptat am rămas fără baterie la telefon. Am zis să nu stau să îi aștept și m-am dus singur acasă. Nu aveam cheie și ajung acolo ușa era închisă pentru că ei doar ce au plecat spre școală. Eu când am văzut că era ușa închisă m-am îndreptat înapoi spre școală crezând că am timp până ajung ei acolo iar părinții credeau că îi aștept în fața ușii acasă. Și așa ne-am plimbat noi dus-întors acasă-școală vreo 2 ore și exact când voiau să sune la poliție m-am întâlnit cu un vecin pe drum care știa că părinții mei mă caută și i-a anunțat el că m-a găsit. Totul s-a terminat cu bine, doar că s-au cam supărat pe mine puțin că nu am stat locului undeva și mă tot plimbam prin oraș :D.

Eu am de fapt 2 istorii cu bateriile descarcate:
1. Eram un grup de prieteni in concediu, escala in Barcelona cu 4 ore intre curse (noaptea) si am decis sa mergem in oras sa mancam ceva bun. Marea surpriza a fost ca toate localurile sunt inchise noaptea si pe langa asta se descarca telefonul pe care avem salvat biletul de avion. Am avut norocul sa intalnim un proprietar de pub care ne-a deschis localul sau, ne-a facut o paella buna, dar si s-a oferit sa ne incarce telefoanele. Atunci am zis ca imi trebuie o baterie externa.

2. Revenind in Bucuresti am comandat bateria externa online cu o zi inainte si urma sa o ridic a doua zi, insa nu puteam ajunge pana la inchiderea magazinului – ziua eram la birou, seara aveam programata o intalnire cu prietenii la o bere. Dupa birou ajung in centrul vechi si primesc un mesaj de la prieteni ca se retin si ne auzim la un telefon cand ei ajung in zona sa-mi spuna la ce berarie ne intalnim. Tot atunci mi se inchide telefonul avand bateria descarcata. Ce sa fac? Iau RATB pana la magazinul meu, preiau comanda de bateria externa si conectez telefonul (ce bine ca vin bateriile externe preincarcate din fabrica!). Inapoi mergeam pe strada si imi sunam prietenii, iar prins de telefon imi statea bateria externa pe umar – trecatorii intorceau capul ingrijorati, credeau ca sunt de la servicii secrete.

Am ramas fara baterie in Anglia, cand trebuia sa ma intalnesc cu cineva la un hotel si impreuna trebuia sa plecam la un eveniment. Cand am ajuns cu avionul in Londra, telefonul mai avea cam 50% baterie. La hotel am descoperit surpriza neplacuta: nu imi luasem adaptorul de priza si nici hotelul nu avea! Dar speram sa ma tina bateria pana a 2 a zi. Dimineata insa, am reusit doar sa-l deschid si a murit! Cel care trebuia sa vina dupa mine nu a mai ajuns, eu eram fara telefon, a fost o nebunie…

Salut, numele meu este A. si sunt curier pe bicicleta in Bucuresti.

De principiu este un job foarte fain, care iti ofera provocari si satisfactii in fiecare zi. Sunt insa si unele zile in care toate sunt cu susul in jos: soferii fie nu te vad, fie se indreapta spre tine amenintator, de parca ai avea o tinta in spinare, pachetele sunt grele, ploaie, vant din fata. Plus ca o belea nu vine niciodata singura…

Asa se face ca ma intorceam acasa dupa o astfel de zi si chiar cand cotesc pe strada mea, ma suna dispecerul. Sincer as fi preferat sa nu vad/ aud apelul, dar ce sa faci, raspund:
Eu: “Spune, dar sa stii ca deja sunt aproape de casa; sper ca nu-mi dai vreo livrare!? Stii ca-s ud si rupt de oboseala…”
Dispecer: “Bai imi pare rau , dar chiar asta o sa fac si nu ai cum sa ma refuzi ca tu esti singurul aproape de punctul de ridicare; e fix langa casa ta… si se livreaza la… vreo 5 km distanta” – cu toate ca 5 km pe la ora 4 jumatate (rush-hour) pot fi neplacuti.

Zis si facut. Preiau livrarea pe telefon si ma indrept sa o ridic. La un moment dat trec pe langa casa si suspin cu gandul la hainele uscate si dusul cald, dar imi spun convins “asta si gata… 10 km nu e mare lucru cand ai pedalat deja 70-90 de km”.

Pe repede inainte: am ridicat, am pedalat 5 km, am ajuns la destinatie, sun la usa si NIMIC. Sun la numarul destinatarului si NIMIC. Sun la dispecer si NIMIC. Bai fir-ar sa fie, chiar de asta nu aveam chef… Mai incerc cele de mai sus si NIMIC, pana cand, la un moment dat, imi intra un mesaj de la dispecer: “Scuze ca n-am raspuns, dar vorbeam cu destinatarul, care m-a sunat sa-mi spuna ca e iesit pana in apropiere si nu mai are baterie la telefon, dar mi-a dat un alt numar pe care sa suni si sa va intalniti, e aproape…”
Zis si facut: copiez numarul, dau apelare, suna o data si dupa: BLIP-BLIP si moare… Telefonul meu a ramas fara baterie (lucru normal dupa o zi de telefonie si gps).

In acel moment aveam doua optiuni: 1. Ud fiind, sa astept sa vina destinatarul, in racoare unei zile de toamna la apus 2. Sa ma duc repede acasa, sa incarc telefonul si sa o iau de la capat.

Am ales varianta a 2-a, gandind ca macar nu o sa inghet asteptand si ca acasa imi schimb incaltarile cu unele uscate.
Asa am ajuns sa pedalez 20 de km in loc de 10, pentru o livrare la final de zi, iar cand am ajuns la destinatar acesta era intors acasa.
Inca ma roade intrebarea: ar fi trebuit sa astept?

Oricum, concursul asta mi-a reamintit intamplarea, asa ca trebuie sa fac rost de un incarcator portabil… daca nu castig, o sa fiu nevoit sa imi cumpar unul, MUSAI!

Am ramas fara baterie tocmai cand trebuia sa bidez pe ebay si am pierdut un incarcator wireless nexus pentru tableta care a fost vandut cu 2.50 $.

plecat vineri dup-amiaza spre munte. planul: tura in 2 iezer-papusa sambata-duminica. ajuns vineri seara si campat langa cabana voina.

sambata dimineata ridicat tabara, pus rucsacii in spate si pornit voinici la drum. pierdut de la inceput traseul de urcare prin padure. aveam o orientare relativa catre varf. dar pentru a fi siguri ca totusi nu ne rotim sau deviem prea mult, folosim telefoanele pe post de gps. dupa infruntarea pieptis a muntelui pret de vreo doua ore regasim traseul aproape de golul alpin. aici incepe minunatia de peisaj. si dai cu poze printre pauzele in urcarea catre varf.

toate bune si frumoase pana ajungem spre varful iezer unde vine ne prinde ceata. o ceata de nu-ti vedeai lungul nasului. bineinteles ca ceata a venit si cu un frig patrunzator. avand in vedere ca seara se apropia, decidem sa inaintam, orbecaind. tinta zilei: campare la lacul iezer. dar dat fiind ceata, ia indicatoarele de unde nu-s. mai distingeam cat de cat traseul de creasta, dar pentru a fi totusi siguri ca ajungem la lac, folosim din nou gpsul.

reusim sa iesim la un moment dat din ceata si sa ajungem pe inserate la lac. dai iar cateva poze pe asfintit. dupa ce intindem cortul, bagam o conserva calda la primus, culcare.

dimineata, un cer limpede, superb. scoatem telefoanele sa facem ceva poze. soc si groaza! erau aproape moarte. combinatia de frig si lipsa semnal a facut bateria sa se consume cautand retea. tragem rapid 2-3 poze si decidem sa le punem pe airplane mode macar sa mai salvam ce se poate.

strangem corturile si o pornim la drum. la vreo 3-4 ore de la plecare ce sa vezi in zare? caprioare. ne oprim, admiram si dai sa facem niste poze. dar de unde baterie… se dusese de tot. dead for good. inghitim in gol, stam admiram pana se saturaq si caprioarele de noi si o tulesc.

sa nu mai spun ca pe drum mai daduram si de inca niste rauri de munte superbe, poienite inflorite, numa bune de niste poze.

eh, cand om avea ceva cap data viitoare sau macar o baterie externa :)

Cel mai aiurea e sa ramai fara baterie cand folosesti telefonul pe post de GPS atunci cand esti intr-un oras strain.

Film porno pe telefon, bateria moare aproape de sfarsit :)).

am ramas fara baterie dupa ce am stat toata ziua cu gps-ul si internet-ul pornit iar cand a trebuit sa trimit un mail foarte important de unde baterie…

Si eu am patit la fel, eram in Germania si am folosit telefonul pe post de gps dar am ramas fara baterie insa norocul meu a fost ca mai erau 5 km pana in München si acolo ma astepta cineva.

ii dau iubitei cursurile mele inainte de un examen la facultate si ne asezam unul langa altul, ea cu nr ei eu cu nr meu fara servite sau ceva. Ma descurc, zic, si canci. Reusesc sa scot totusi telefonul si sa gasesc pe net subiectul, dau sa scriu si telefonul ma anunta amuzant ca “baterie epuizata”. Ia si scrie cumetre acum ai de unde…