Cum am zburat peste ocean cu un Airbus A380

Lumea se plânge de durata zborurilor transatlantice și în general a celor lungi. Și, ce-i drept, călătoritul nu e cel mai odihnitor lucru, nici căratul bagajelor prin aeroport sau verificările complexe de securitate pentru intrarea în SUA nu sunt cele mai plăcute lucru.

Cu toate acestea, zborul spre New York mi s-a părut foarte plăcut și suportabil. Poate că românii sunt mai bine pregătiți pentru ele – cine se plânge de transatlantice sigur nu a mers cu trenul de la București la Iași, călătorie care durează la fel de mult. Amsterdam – New York a durat 7h 30m., iar la întoarcere New York – Paris a durat 6 ore. Am vrut să o sun pe bunica-mea și să îi povestesc cum trec Atlanticul în la fel de mult timp cât mi-ar lua să ajung la ea.

În plus, în tren nu-ți dă nimeni mâncare și snackuri și șampanie și cafea Starbucks (și asta la clasa Economy)! Dar să începem cu începutul: biletele au fost luate prin companii Skyteam, așa că din București am plecat cu un zbor operat de KLM, apoi Amsterdam – New York a fost prin Delta Airlines și întoarcerea cu două zboruri Air France. Sincer, a fost așa mișto încât 7h30m au trecut foarte rapid. În primele 2 ore bagă Delta mâncare și băutură în tine non-stop. Îți este servit un snack și bautura (cafea, vin, suc etc), iar cafeaua e chiar Starbucks., apoi încă un rând de băutură și masa principală. Mai târziu vine încă un rând cu ceva de băut. Apoi ți se aduce și câte o apă la jumătate de litru, să te hidratezi bine.

Zborul la plecare a fost de zi, însă ne-au rugat să tragem cu toții obloanele la geamuri astfel încât să se poată dormi bine. Dacă nu îți era somn, în schimb, ai o mare varietate de filme și seriale la care te poți uita. Eu m-am uitat la The Imitation Game, că nu îl văzusem, dar sunt și jocuri și seriale – nu ai cum să te plictisești decât poate dacă zbori constant această rută.

Ah, și mi-a mai plăcut la Delta simțul umorului! Aveau un însoțitor de zbor care numai de glume se ținea și mai învigora putin situația. Însă simțul umorului mi s-a părut ceva ce ținea de cultura companiei, până și clipurile de securitate de la început (“pune-ți masca și după ajută-i pe ceilalți”) au fost cu tot felul de cameo appearances și tot felul de faze comice. Nu se pot povesti, își pierd farmecul, dar te făceau să te uiți atent la niște instrucțiuni pe care mulți le-am auzit de prea multe ori ca să mai însemne ceva.

Cu ceva timp înainte să aterizăm au mai venit cu înghețată, ceva de băut și un hot snack. Trebuie menționat că toată mâncarea mi s-a părut foarte bună la ei. Mousse-ul de ciocolata de la desert, cel puțin, a fost super bun!

Înapoi am avut norocul să vin cu un Airbus A380 de la Air France. Cred că Radu a fost mai entuziasmat decât mine de treaba asta. Pe bună dreptate în schimb – imensă aeronava! Cred că i-am făcut atâtea poze încât însoțitoarea de zbor probabil se întreba de intențiile mele. A durat puțin sub o ora îmbarcarea tuturor.

La decolare erau niște ecrane mai mari în față ce transmiteau imagini de la o cameră pusă pe coada avionului. Vedeai în timp real ce se întâmplă pe pistă în față și luminile orașului când se ridica avionul. Era accesibil feedul de la cameră și în ecranul tău din scaun.

Ca și pe Delta, Air France are un sistem de entertainment la bord bine pus la punct. Multe filme, seriale, jocuri, jocuri pentru copii și tot asa, cât pentru 10 călătorii.

Pentru partea de confort, a fost mișto că am nimerit un A380 la venire. Mi se pare că ai mai mult loc, sunt scaunele mai mari, este loc mai ok la picioare. Bine, la 1,65 metri, cât am eu, am loc oriunde. Ferestrele mi s-au părut mai mari, păcat că n-am văzut decât nori. Dar oricum apreciez orice bucățică de confort pot obține în plus, când vine vorba de dormit în călătorie. După ce m-am uitat la American Hustle am dormit dusă. M-a trezit însoțitoarea de zbor cu o oră înainte să ajungem – voia să ne mai hrănească odată. Nici nu știu când au trecut 6 ore, am dormit aproape tot drumul.

E de menționat și că, în stilul clasic franțuzesc, prima băutură primită în avion a fost șampanie! La scurt timp după aceea ne-a fost servit vin – bine că era zbor de noapte și era numai bun să te trimită la somn. Sigur că puteai să zici că vrei cafea sau orice altceva, dar de ce nu ai vrea să dormi?

Ținând cont de toate, zborul în sine mi s-a părut chiar o plăcere. Mai puțin plăcut e jet lagul și oboseala de a petrece niște ore în aeroport și escala, dar zborul în sine trece repede și oamenii chiar se străduiesc să îl facă o experiență plăcută. Și vă zic sincer, în tren nu-mi dă nimeni șampanie…

Scris de Matilda, după cum probabil v-ați dat seama. Primul zbor a fost cu un Airbus A330, apropo. În fotografii vedeți câte o masă vegetariană și cea normală. Somonul cu piure din zborul de întoarcere nu apare în fotografii.