Cutiile din carton pentru lapte sau suc trebuie reciclate la plastic/metal

Un anunț de la Ecorom văzut într-o stație de autobuz: cutiile de carton pentru lapte sau suc se reciclează mai ușor dacă sunt introduse în coșul de gunoi pentru plastic și metal, nu în cel pentru hârtie-carton. Așa o fi.

Din păcate, reciclarea selectivă în România este abia un vis frumos, că o știre recentă spunea că mai puțin de 5% dintre deșeuri sunt împărțite pe categorii. În alte țări chestia asta ajunge și la 60-70%.

Reciclarea selectivă este importantă, zic eu, pentru că nu mai umple gropile de gunoi de la marginea Bucureștiului cu toate deșeurile posibile, aruncate toate la un loc. Nu știu dacă ați văzut vreodată o groapă de gunoi, dar este o zonă extrem de împuțită, cu un miros greu de suportat mai ales vara, plină de câini și păsări ce scormonesc prin gunoaie. Mai important, nu există o soluție pentru aceste gropi pe termen lung; nu le poți da foc, nu le poți îngropa, nu poți face nimic concret cu ele.

Reciclarea hârtiei și a plasticului și metalului măcar direcționează o parte dintre deșeuri pe alte căi; știe Ecorom ce face cu ele, iar materia este refolosită. PET-urile rezistă mii de ani în sol, deci trebuie reciclate.

În astfel de situații îi invidiez pe americani că au acel tocător de resturi menajere inclus în chiuvete. În caz că nu știați, ei aruncă acolo mâncarea rămasă și alte resturi de prin farfurie, acestea sunt tocate de niște cuțite (le știți din filmele de groază, unde mereu își prinde câte unul mână în chiuvetă și rămâne fără degete), apoi resturile mărunțite pleacă prin țevi speciale, asemănătoare celor de la scurgerile de apă. Implicațiile sunt ceva mai mari, aceste resturi pot ajunge în alte locuri și distruse eficient, în timp ce resturile menajere aruncate pur și simplu la gunoi, ca la noi, putrezesc în sacii de gunoi și în gropile de gunoi, eliberează metan în atmosferă și au alte consecințe nasoale.

Cum vă spuneam, însă, acele containere de reciclare selectivă sunt cam prost gândite. În primul rând sunt prost plasate, de obicei le vezi prin intersecții, nu în interiorul cartierelor. Eu am în cartier o zonă mare cu vreo 10 pubele, unde oamenii merg si aruncă inclusiv gunoaie mari (gen ferestrele vechi de lemn), iar gunoierii le iau de acolo. Containerele de reciclare selectivă sunt în altă parte, la una dintre ieșirile din cartier. Poți ajunge acolo doar cu mașina și de câteva ori am văzut mașini oprind lângă ele, apoi șoferul se dă jos, deschide portbagajul și începe să arunce acolo PET-uri și saci și altele.

De multe ori, însă, aceleași containere sunt blocate de câte o dubă parcată greșit. Altădată sunt pline până la refuz și nu mai intră nimic în ele.

În același timp, sunt destul de prost gândite ca formă. Au o gură mică și aflată foarte sus. Într-o zi priveam amuzat cum o femeie micuță se lupta, cu mâinile deasupra capului, să înghesuie un bidon de plastic de 5 litri prin gura mică a tomberonului. Oricâtă bunăvoință ai avea, la un moment dat ți se ia să mergi tot cartierul și acolo să te lupți cu tomberoanele selective, în condițiile în care ghena de gunoi uzuală este lângă ușa apartamentului.

Țin minte cum am văzut sistemul în Franța, când am stat acolo la o garsonieră. Mă duc la tomberoanele din curtea blocului cu un sac de gunoi. Îl deschid pe primul – era plin de PET-uri. Îl deschid pe al doilea – tot PET-uri. Al treilea – hârtii, cartoane, ambalaje ce se vedeau prin sacul de gunoi semitransparent. M-am întors în casă cu tot gunoiul nostru și am început să-l separăm și noi pe categorii.

Pe tomberoanele respective nu scria nimic. Francezii se obișnuiseră deja să separe gunoiul și să-l pună pe categorii, nu aveau nevoie de codul culorilor pentru asta.

În altă țară, nu mai știu care, toți scoteau gunoiul în fața ușii casei. Foloseau același tip de saci de gunoi, roz pentru ce-i reciclabil, bleu pentru ce nu este reciclabil. Știu asta pentru că m-am uitat la unul dintre ei și avea scris cuvântul “reciclabil” pe margine.

Putem și noi. Eu vă rog să încercați, că orice schimbare în astfel de situații nu poate veni din partea statului sau a altcuiva, ci din partea fiecărui membru al societății care începe să facă un efort suplimentar pentru a îmbunătăți situația.

Noi reciclăm pe cât posibil PET-urile separat, uneori le strângem pe toate și le ducem la coșul lor special. Reciclăm și uleiul rezultat de la mâncare (de la rață, de exemplu), pe care nu-l aruncăm la chiuvetă, unde poluează groaznic apele menajere sau strică țevile, ci îl turnăm într-o sticlă, așteptăm să se răcească și apoi, când se umple, îl aruncăm direct la un astfel de tomberon special. Mai sunt acele puncte de reciclare a bateriilor și becurilor din diverse magazine, iar pentru cantități mai mari de ulei există firme care vin și-l ridică gratuit.