Un an bun sper că duce la unul și mai bun

2014 a fost un an bun pentru mine, comparându-l desigur cu 2013. Am călătorit mai mult și am văzut locuri frumoase, am fost sănătos, lucrurile au mers bine, blogul a crescut. Am trăit bine; mai bine, de fapt, că loc de îmbunătățiri este mereu și, de altfel, cred că despre asta este viața.

Noi cu toții, aici în România, trăim cumva feriți de necazurile adevărate. Dacă întrebi pe stradă, probabil că majoritatea vor spune că 2014 a fost anul Campionatului Mondial de Fotbal și anul în care Iohannis a devenit președinte. Ne-am mai conversat despre autostrăzi lipsă, weekenduri pe litoral, aglomerația cruntă de pe DN1 de Sf Maria, Black Friday, ceva condamnări cu răsunet șamd, dar am făcut toate acestea aici, în incintă, vorba bancului.

Mă uitam pe colecția de fotografii 2014 Year in Pictures făcută de Boston Globe – The Big Picture, o activitate deja tradițională la final de an. Le puteți vedea aici – partea 1, partea 2 și partea 3.

Mai mult ca niciodată în anii de când le urmăresc fotografiile mi se pare că văd acolo numai tragedii. Mari. Lumea este un loc tot mai violent, mai instabil, tot mai cuprins de lupte violente, iar suprapopularea face ca orice dezastru să prindă proporții mult mai mari.

Până acum majoritatea fotografiilor de război veneau din Irak, Afganistan și Siria, dar anul acesta se adaugă conflicte majore în Gaza și Africa și desigur Ucraina, întâi prin criza din Crimeea și apoi prin luptele din zona separatistă. Adăugați aici pierderea a două avioane mari Malaysian Air, a unui feribot cu mulți pasageri în Coreea, terorism în multe țări, culminând cu uciderea a 135 de copii într-o școală din Pakistan (o știre care abia a fost menționată în România), calamități în diverse zone ale lumii și ceea ce pare o criză viitoare în SUA, cu prea mulți negri omorâți de poliție în circumstanțe dubioase și prea mulți polițiști omorâți în ambuscade.

Noi nu avem mari probleme. Adică avem probleme, dar prin comparație cu ce alte lucruri se întâmplă în lumea largă, noi trăim într-o bulă protectoare, luptându-ne doar cu mici curenți locali și fără a ne expune adevăratelor uragane din afara ei.

Când privesc lucrurile așa, este cu atât mai dezamăgitor că ne dezvoltăm atât de încet. Situația noastră specială ne-ar permite să urcăm rapid niște trepte. Privind lumea întreagă, este nevoie de cât mai multe țări puternice tocmai pentru că alte țări au nevoie de ajutorul lor. Noi păstrăm ritmul de melc, în loc să profităm de ocazie.

Privind lucrurile la o astfel de scară mare, încheiem anul demoralizați și nu asta este intenția mea, ci din contră! Aruncăm un ochi la alții tocmai pentru a conștientiza, prin comparație, că ar trebui să fim optimiști și recunoscători pentru situația noastră. Oricum ar fi ea, se putea și mult, mult mai rău. Cu o jumătate de gând sper ca după această realizare să ne punem și mai mult pe treabă.

La mulți ani și să aveți un 2015 și mai bun!