Logică de parlamentar

Logică de parlamentar: după ce deputatul UDMR Marko Atilla a rămas fără imunitate prin votul Parlamentului, ia cuvântul un alt deputat coleg de-al său, Marton Arpad, și spune următoarele:

“dragi colegi, ați comis astăzi o mare nedreptate prin ridicarea imunitătii unui om nevinovat, un om care la data și ora faptelor de care este acuzat de DNA era la Brașov, nu în București, deci n-ar fi putut să le facă” (citat aproximativ, astfel de declarații nu sunt preluate de știri)

Păi băi nene parlamentar, tocmai asta e treaba justiției să decidă, nu a Parlamentului! Nu deputații, nu Arpad analizează dovezile dintr-un caz și decid dacă cineva e vinovat sau nu, ci tribunalul. Dacă omul e nevinovat, dacă are un alibi bun (de parcă nu poți face trafic de influență și retrocedări ilegale și prin telefon, dar asta e altă discuție), atunci nu are de ce să se teamă, nu?

Și mai tare: Marko Atilla este cercetat în dosarul retrocedărilor abuzive, iar apărarea lui este că în ziua semnării deciziei finale de retrocedare de către comisia din care făcea parte, dânsul era la Brașov, de parcă retrocedările astea n-ar fi putut fi aranjate în zilele anterioare punerii ștampilei pe hârtie.

Imunitatea continuă să fie la noi o pavăză pentru corupții din Parlament care, culmea, se mai și apără între ei pe față. Marton Arpad n-are pic de rușine cu așa o declarație, că doar a făcut-o de la tribuna Camerei Deputaților.

Marton Arpad este în Parlament încă din 1990, ales constant pe listele UDMR. Bravo covăsneni! Cu așa oameni să vă reprezinte, sper că nu vă mirați de ce-i un pol al sărăciei pe acolo.

Parlamentul întotdeauna ar trebui să ridice imunitatea celor despre care există suspiciunea de corupție. “Ah, credeți că aveți niște dovezi? Bine, noi îi ridicăm imunitatea, luați-l și cercetați-l pe toate părțile și decideți dacă e vinovat sau nu!”. Așa trebuie gândit. Singurul moment când imunitatea n-ar trebui ridicată este când există suspiciunea că ar putea fi o lovitură de stat, de exemplu dacă un regim cu tendințe dictatoriale cere mâine arestarea a 200 de parlamentari din opoziție pentru suspiciuni de corupție, ca să-i discrediteze și să-i elimine din Parlament de unde ar putea face scandal.

În particular pentru România, asta nu s-ar numi lovitură de stat, ci justiție. Probabil că se pot găsi imediat 200 de parlamentari corupți.

Îngrijorarea aceasta a fost rostită recent chiar de către senatorul Cristiana Anghel, învățătoarea aceea din nu știu ce sat care a stat în greva foamei și apoi a fost transformată de Antena 3 în martir și care acum este o senatoare depășită de problemele reale ale țării:

“Gândiţi-vă, vă rog frumos, totuşi – că asta mă deranjează pe mine grozav – cum s-a făcut marele tam-tam pe imunitatea noastră, a parlamentarilor. Şi, în primul rând, că nu este imunitate, ci inviolabilitate. Gândiţi-vă că senatorii nu ar avea acest statut şi – prin absurd -, cei din DNA ar înnebuni şi ar hotărî ca într-o săptămână să aresteze 200 de parlamentari fără să mai aibă nevoie de avizul nostru. S-ar schimba, pur şi simplu, echilibrul politic doar pentru că nişte oameni vor să facă lucrul acesta?”

Iată aici un adevărat mister: probabil că doamna senatoare nu a furat, nu este vinovată de corupție, nu riscă să fie cercetată pentru așa ceva. V-am spus cum a ajuns în Parlament. De ce atunci, tu știindu-te curat, nu vrei ca cei murdari să fie anchetați și, unde e cazul, băgați la răcorică? De ce le ții partea? De ce dintr-o dată intri în alianța lor necinstită, una ce transcende partidele și unește oamenii doar prin puterea banului necurat? Chiar așa mare să fie teama de drobul de sare, că poate înnebunește DNA-ul mâine?