Filme: Hobbitul – Bătălia celor 5 armate

Să nu pretindem că Hobbitul, în special partea a treia, ar fi vreun film normal despre care vă pot spune eu dacă merită sau nu văzut. Probabil că-l veți vedea oricum, dacă ați văzut primele două părți, dacă sunteți fani Tolkien/Stăpânul Inelelor sau poate pur și simplu pentru că-i cel mai “celebru” film al perioadei curente.

După cum îi spune și numele, filmul este mai puțin centrat pe dragonul Smaug cât pe cele 5 armate care se adună în fața muntelui pentru o mare bătălie pentru controlul său, iar Bilbo este în centrul lor, jucat excelent de către Martin Freeman.

Este un sfârșit bun pentru trilogie și cel mai spectaculos film de până acum. Ca nivel al luptelor puse în scenă și al spectacolului este sub Lord of the Rings partea 3, dar mai bun decât altele, iar scenele de luptă cu orcii sunt bine filmate.

Peter Jackson spune că este ultimul film pe care-l face din universul Lord of the Rings, dar mă tot întreb de ce nu s-ar putea ecraniza și Silmarillion, cartea mea preferată, un roman de amploare ce urmărește lupta oamenilor și a elfilor împotriva unuia și mai rău, mult în vechime, pentru care până și Sauron era doar un servitor. Cartea are loc pe parcursul a vreo 400 de ani, dar cred că un scenarist bun ar putea face scoate un film din ea sau ar putea fi potrivită pentru formatul de trilogie.

SPOILERE – SĂ NU ZICEȚI CĂ NU V-AM AVERTIZAT

Acestea fiind spuse, Hobbitul are parte de câteva scene dubioase care vor strica plăcerea unor fani adevărați ai lui Tolkien. De exemplu este o scenă în care Galadriel vine și elimină rapid câțiva orci, salvându-l și chiar cărându-l în brațe pe Gandalf. Apoi apar cei 9 călăreți ai lui Sauron, iar Galadriel se sperie toată și cade singură la pământ, dar este salvată de apariția lui Elrond, care-i bate pe toți. Apoi apare chiar Sauron care-i bate înapoi, apoi Galadriel se înfurie, devine un fel de spirit puternic ce vorbește cu o voce ciudată și are o față schimonosită (amintiți-vă de scena cu Oglinda lui Galadriel din Lord of the Rings partea 1), îl alungă pe Sauron și salvează ziua.

Păi na… să se ducă Galadriel atunci și la război. Să-i dea cineva două palme ca să o enerveze și gata, situația e rezolvată. La fel când apar marii vulturi și distrug singuri o armată orcă – păi atunci Galadriel și vulturii ar fi de neoprit, nu?

Cum ar fi, de dragul dramatismului unele scene sunt puternic exagerate, personajele fie făcând prostii prea mari sau ilogice, fie reacționând mult prea dubios. Adăugați la asta și o mulțime de pescari bătrâni care cumva se luptau parte în parte cu orcii mari, ei fără armuri, orcii antrenați doar pentru război, și crește numărul de momente wtf.

Totuși, acesta e filmul. Iei o carte destul de subțire și faci 3 filme din ea, era de așteptat să vedem și astfel de momente. Nu-i filmul perfect, dar e un spectacol bun.