Romantismul adevărat nu a dispărut

De unul dintre taxiurile oprite în șir se apropie un cuplu, el și ea, tineri amândoi. Este puțin loc între trotuar și mașină, așa că ea rămâne în spatele lui cât timp el deschide portiera din dreapta și negociază cu șoferul.

Răspunsul probabil că a fost favorabil, așa că el face brusc un pas la stânga, deschide larg portiera și urcă în mașină.

Ea, neașteptându-se la așa reacții rapide din partea alesului inimii, este surprinsă de mișcare. De după corpul bărbatului care face eschiva apare cu viteză portiera și o lovește în plin. În timp ce el urcă în taxi, ea se dezechilibrează și cade pe spate, proptindu-se într-o mână pe iarba de pe margine pentru a nu cădea de tot.

El nici măcar nu a observat asta, că s-a întâmplat în timp ce el se strecura pe locul pasagerului din față.

Ea se ridică de la sol cu gura deschisă indignat, dar reproșul îi moare pe buze când observă că el nici măcar nu a realizat ce s-a întâmplat.

Scena se încheie apoteotic când el, din mașină, o vede pe ea încă afară, acum în picioare, și-i face semn cu mâna și ridică din umeri, un fel de “hai, ce faci, de ce nu te-ai urcat încă?”

În altă zi, cobor la metrou pe peron. În fața mea, un el și o ea mergeau în paralel.

Dintr-o dată el ridică mâna și-i dă ei, în văzul tuturor celor care așteptau metroul, o palmă zdravănă peste fund, cu tot cu un pic de apucare de bucă, genul de gest pe care-l vezi făcut în filmele porno.

A părut un gest foarte mârlănesc de făcut în public, iar ceilalți de pe peron au făcut o strâmbătură care nu se poate caracteriza decât printr-un emoticon de facepalm. Tipa astfel romantic mângâiată, însă, n-a părut prea deranjantă, ci doar l-a împins un pic jucăuș.

M-am uitat mai bine la ei când ne-am urcat în următorul tren. El era, evident, stilul cocalar, cu o tunsoare asimetrică dubioasă, haine demne de rapper sau fotbalist american, evident cu trei numere mai mari decât el; ea era oarecum banală și îmbrăcată în clasică uniformă cu blugi negri din aceia stretch, bluză albă și o geacă neagră pe deasupra.

Vorbesc ei ce vorbesc în metrou și la un moment dat nu știu ce-i spune ea, că el ridică deodată mâna către ea și-i arată degetul mijlociu, așa în lateral fără a o privi. Este ca un gest “talk to the hand”, doar că degetul spunea, de fapt, “ia-o pe asta” cu o mișcare făcută de parcă ai scoate mâna pe geamul mașinii pentru a-i arăta altuia din trafic cât de mult îi respecți manevra și mama.

Ea râde un pic jenată, îi dă mână în jos și-i spune cu voce tare “nu mai fă din astea că te las, pe cuvânt că te las!”.

“Momentul pentru asta a trecut de mult”, mă gândesc eu.

Acum vreun an eram într-un bar sportiv sau pe la vreo terasă unde se difuza un meci de fotbal pe proiector. Ca la astfel de evenimente, bărbații se agită și comentează, iar femeile agățate de ei se prefac interesate de ceea ce se întâmplă pe teren.

Aranjamentul acesta, zic eu, nu are însă de ce să-i transforme pe bărbați în bădărani, decât dacă erau așa dinainte.

Unul dintre cei din fața mea stătea ca boierul. De câte ori voia o bere, o trimitea pe prietena lui după una. Uneori o făcea cu vorbe, alteori îi arăta sticla goală și ea înțelegea mesajul, așa că mergea la bar și venea, cuminte, cu încă una.

La un moment dat el a luat sticla nou adusă în mână, s-a strâmbat, i-a dat-o înapoi și i-a zis “e prea caldă asta, vezi dacă nu au una mai rece!”. Iar ea s-a dus și i-a adus altă sticlă după 3 minute.

Speram să-i dea cu ea în cap și să-i spună “na, asta e suficient de rece, ratatule?”, dar nu s-a întâmplat așa. I-a dat berea mai repede și a continuat să stea cuminte lângă el.