Friptură de piept de rață: ghidul meu pentru o rețetă gustoasă

Continui seria rețetelor cu una tare dragă mie și pe care o facem des, chiar mai des decât cea cu vita făcută mediu. Mă refer la piept de rață la grătar (sau tigaie), o friptură excelentă ca aromă și textură și relativ ieftină între delicatese.

Am crescut crezând că rața este tare și ațoasă, dar rața crescută pentru carne este mult diferită de rața crescută la țară și tăiată de obicei la bătrânețe, când nu mai este fragedă. Nu vă temeți de această delicatesă.

Pieptul de rață arată ca mai jos și se găsește în orice hipermarket. Este produs de o firmă ungurească, din ce am văzut. Eu iau de obicei două bucăți pe care le voi găti mediu. Fotografiile de mai jos sunt adunate de la diverse astfel de momente.

1. Partea cu grăsime o crestez până aproape de stratul de carne, astfel încât grăsimea se va topi și subția. Atenție, nu tăiați și în carne când faceți aceste crestături, nu vreți să pierdeți pe acolo sucurile din carne.

2. Partea cu carne o condimentez bogat. Rața se potrivește cu multe condimente. Uneori folosesc sare, piper și un amestec 5 condimente chinezești. Alteori pun oregano, sumak, mentă și puțină boia, plus desigur sare și piper. E după gust.

Dați din belșug cu condimente și presați-le cu mâna în carne, ca să nu cadă atunci când o manevrați în viitor.

3. Puneți o tigaie pe foc. Nu trebuie să o încălziți, nu trebuie să puneți ulei, iar focul trebuie să fie mic. Puneți rața cu grăsimea în jos și lăsați-o așa.

Grăsimea începe să se topească și tigaia se va umple încet cu ulei de rață.

Eu las rața pe partea cu grăsimea până când aceasta prinde o culoare roșu închis, chiar și un pic de arsură, pentru că acel strat trebuie să fie aproape crocant și mult subțiat față de momentul de început. De obicei tigaia are mult ulei în ea în acel moment.

4. Scoateți temporar rața din tigaie și goliți uleiul din ea. Nu-l aruncați în chiuvetă, nu aruncați niciodată ulei în chiuvetă, că strică instalațiile și poluează apele (un litru de ulei strică de câteva mii de ori mai mulți litri de apă – sau ceva așa). Eu golesc acest ulei încins într-o cană și când s-a răcit îl torn într-o sticlă de plastic în care țin doar astfel de ulei, iar când sticla se umple o puteți arunca la gunoi. Alternativ o puteți refolosi, că e un ulei natural din grăsime de rață, o fi bun la ceva.

După ce ați scurs bine de tot tigaia, puneți-o la loc pe foc și puneți la loc în ea rața, acum cu carnea în jos. Este timpul să o faceți ca pe o friptură normală, acum că s-a terminat etapa dificilă. Puteți să o țineți câte un minut și pe lateral, pe marginea tigăii, ca să o prindă focul din toate părțile.

5. Rața se face mediu, ca și vita. Trebuie să fie rozalie în interior. Chestia asta se poate face direct cu un pic de experiență, dar dacă gătiți pentru prima oară rață nu vă sfiiți să o tăiați în tigaie, acolo unde este mai groasă, și să vedeți cum este înăuntru. Lăsați-o pe foc dacă nu este făcută așa cum vă doriți.

Când este aproape cum mi-o doresc eu o iau de pe foc și o mai las un pic la “resting”, adică să stea să se uniformizeze culoarea în interior, până când ultimul val de căldură se propagă în interior. Pentru asta o pun pe o farfurie încălzită (țineți-o un pic deasupra tigăii înainte de a lua rața din ea) și o acopăr cu un mic castronel.

Asta e tot! Iată mai jos cum a ieșit în interior. Observați stratul subțire de grăsime, crocant la exterior, care dă raței un gust extraordinar. Tăiați-o felii și mâncați-o astfel încât la fiecare bucată să prindeți și un pic din acea grăsime.

Trântiți neglijent lângă ea niște piure, ca să vă strice fotografia.

PIEPT DE GÂSCĂ

Tot prin hipermarketuri se găsește și piept de gâscă, ambalat fix la fel. Și acesta este la fel de bun și moale. O gătesc fix în același mod, ba chiar de obicei luăm un piept de rață și unul de gâscă și mâncăm fiecare câte jumătate din ele.

Iat-o în fotografii făcute de-a lungul timpului.

Rața și gâsca merg foarte bine cu tot felul de garnituri, de la mămăligă la piure, risotto sau legume la grătar. Chiar recent am mâncat un risotto atât de bun încât îmi pare rău că nu l-am fotografiat în timp ce-l făcea Matilda; aș fi făcut-o dacă știam că iese bun :P

Rața merge cu un vin roșu. Vă recomand acest Domeniile Sâmburești Pinot Noir. Am primit recent o sticlă și am băut-o cu mare plăcere, vinul are un gust echilibrat și nu mi s-a părut deloc acid, ceea ce în general mă deranjează la alte vinuri roșii. Este un vin nou în gama lor, alături de Feteasca Neagră, și începe să fie de găsit prin magazine.