Știri din zona crepusculară #2

Undeva în Dolj.
Doi soți au aflat că unul dintre gemenii născuți acum 30 de ani nu este mort, așa cum li s-a spus atunci la spital, ci trăiește, doar că nu se știe unde.

Mărturisirea a fost făcută de bunica băieților pe patul de moarte. Cu 30 de ani în urmă a luat unul dintre nou-născuți, unul dintre gemeni, și l-a dat altcuiva. Poate l-a vândut, poate l-a dat cu gândul că doi copii sunt peste puterile lor de a-i crește și astfel le face un bine. Bănuiesc că n-au mai avut timp să afle detaliile, că de asta se numește mărturisire pe patul de moarte.

Telenovelă, nu alta. Acum oamenii sunt la televizor, cu fotografia fiului pe care l-au crescut, spunând lumii “arăți leit ca fiul nostru? Ești fratele lui geamân, contacteză-ne”.

Eu mă întreb cum de-ți spun medicii că ți-a murit copilul și tu nu ceri să-l vezi, să-l îngropi șamd.

Pe un câmp din apropierea Bucureștiului
Deși nu avem nici un caz de Ebola printre români și, zic eu, șansele sunt micuțe să apară, că nu lucrează atât de mulți români în zona aceea a lumii, statul român a decis să se pregătească de posibile cazuri de infectare.

Intr-o zona apropiata Bucurestiului, va fi pus pe picioare un spital militar de campanie, un fel de sectie exterioara a unui spital de boli infectioase.

Unitatea sanitara de teren va fi organizata in containere in care sa fie preluati eventualii bolnavi contaminati cu virusul Ebola.

Spitalul va avea 40 de paturi din care 12 sunt de terapie intensiva in care sa fie izolati bolnavii, care evident vor fi ingrijiti de cadre medicale pentru care sa vor cumpara echipamente speciale de inalta protectie cu cagule si manusi.

Totodata, din cei 25 de milioane de lei alocati de Guvern vor fi modificate 5 ambulante , in care vor exista capsule speciale pentru trasportul pacientilor contagiosi. Iar un avion militar va fi special configurat cu spatiu de izolare, in eventualitatea in care se impune transportul pe cale aeriana a vreunui pacient infectat.

Înțeleg să ne pregătim, dar 40 de paturi? 40?! 10 nu ajung?

Cinci ambulanțe? Una-două nu ajung?

Un avion?! Bine, cu ăsta n-am nimic, e ok ideea.

Pare un motiv sa mai cheltuim niște bani de pomană, dar nu prin licitație semi-transparentă, că nu e timp, ci ca achiziție de urgență negociată direct.

Nu înțeleg de ce nu se face la nivel de UE ceva așa. S-ar putea construi niște containere și echipa câteva ambulanțe și un avion, iar în caz de epidemie se transportă în țara care are nevoie de ele.

În cabinetele medicale din țară.
Poate că ați primit cardul de sănătate acasă. Eu nici măcar nu l-am scos din plic, dar nu-i grabă, că mulți doctori refuză să utilizeze acest sistem pentru că sunt nevoiți să cumpere din banii lor cititoarele de carduri și nu vor asta.

Dacă statul/casa de asigurări a vrut să treacă la sistemul cu carduri, păi să le dea statul și cititoarele, zic medicii.

Un cititor costă 5 euro. 22 de lei.

Părerea mea este că această inițiativă va avea aceeași soartă ca și cartea de alegător, adică nu va fi utilizată. A mai fost un alt pretext pentru ca niște firme să câștige zeci de milioane de euro cu implementarea sistemului. În plus, dacă voiau să facă ceva deștept, făceau noile buletine așa, cu cip, și le-am fi folosit și la medici. Dar țării îi lipsește un Chief Technology Officer și o strategie competentă în domeniu.