Odă lui Dobby și luptei sale continue

Numele lui este Dobby și este un motan tare curajos. În fiecare dimineață se luptă cu demonii invizibili ce vor să ne invadeze și în fiecare dimineață îi biruie ca un erou din povești.

Lupta începe pe la 6 dimineața și continuă până aproape de 7:30, când noi ne ridicăm din pat și ieșim din dormitor. Îi învinge mieunând. Aceasta este slăbiciunea demonilor “de la somnul cel mai bun”, mieunatul de pisică. Așa le zic eu acestor demoni deoarece atacă întotdeauna atunci când e somnul acela cel mai plăcut, dis de dimineață, cu vreo oră înainte să sune alarma. Probabil știu că atunci oamenii sunt cel mai vulnerabili sau probabil că asaltul lor este o ultimă răbufnire a nopții învinse de lumină, când soarele încă nu și-a făcut apariția, dar venirea sa este anunțată de culoarea albăstruie a zorilor.

Atunci începe și Dobby să miaune pentru a opri diavolii. Poate fi auzit în diverse variațiuni de “miau”, “muauauuuu” și “miiiaaaauuuuuuuuu”. Sunetele sale sunt greu de reprodus în scris, trebuie să-i auziți glasul războinic și puterea cu care îl folosește la ușa stăpânilor săi pentru a-i apăra timp de mai bine de o oră și ceva, fără greș, fără pauză.

În fiecare zi a vieții lui se pregătește pentru această luptă ezoterică din adâncul nopții. Ziua doarme aproape non-stop, întrerupându-se de la somn doar pentru a mânca pe săturate. Nici nu mă mir că așa petrece ziua, sărăcuțul, după cât efort face noaptea.

La venirea nopții, când noi ne culcăm, Dobby abia se trezește și începe încălzirea pentru lupta ce va urma, alergându-se prin casă cu celălalt motan, Cookie, sărind peste tot, jucându-se cu ce are la dispoziție pe jos și parcurgând în mare viteză traseul său imaginar pentru încălzire și pentru a se menține în formă.

Noi am vrea să adormim în liniște, dar nu îndrăznim să-i cerem să stea liniștit – nu după cât se sacrifică pentru noi. În semn de mulțumire, îi curățăm chiar și litiera de mai multe ori pe zi.

Dimineața, în încleștarea mistică, mieunatul lui Dobby ne salvează. “Miau”, “muauauuuu” și “miiiaaaauuuuuu” face timp de o oră. Să nu credeți că noi dormim atunci; ah nu, este practic imposibil! Stăm ascunși sub pătură, cu perna peste ureche, încercând nu să adormim la loc, ci tremurând de fapt de frica fantomelor și bucuroși că există Dobby la ușă să ne apere, credincios ca un, aș putea spune, câine de pază, dacă n-ar fi pisică.

Uneori atacatorii aproape că îl biruie. Îl auzim pe Dobby cum zgârie cu ghearele ușa, fără îndoială încercând să se prindă de ea pentru a nu fi înghițit de demonii “somnului cel bun”. Mi-l închipui la orizontală, ridicat în aer, cu lăbuțele lui albe cu portocaliu încleștate în lemnul ușii în timp ce făpturile mârșave îl trag de coadă pentru a înlătura ultimul bastion ce apără ținta lor, oamenii suculenți din dormitorul închis.

Alteori miaună lung și cu o voce foarte stinsă, un “miauuuuuuuuu” cu atâta jale în glas cum nici în doinele noastre tradiționale nu poți auzi. Mi se face inima cât un purice gândindu-mă că probabil este la pământ, înconjurat de vrăjmași ce se pregătesc să-i dea lovitura finală. Până acum, însă, Dobby a găsit mereu puterea să se ridice și să-i învingă pe demoni.

Sigur, asta bănuiesc eu că se întâmplă la ușa noastră, că nu miaună Dobby așa, de nebun, doar ca să ne trezească să-l hrănim. E drept că n-am văzut niciodată acești drăcușori cu ochii mei, dar sunt sigur că asta este pentru că, după ce Dobby îi bate în orele dimineții, ei fug imediat ce noi deschidem ușa de la cameră. În fond, dacă n-au putut dovedi pisica, ce șansă să aibă când i ne alăturăm și noi?

Îl mângâiem pe cap, dar Dobby este ostenit și fuge direct la bolul său cu mâncare, cerându-ne parcă prin gesturile sale să-l hrănim. Apoi se duce să doarmă, reluând astfel ciclul luptei sale continue, în timp ce noi exclamăm “vai ce devreme este” și ne îndreptăm somnoroși spre ale noastre.

În mod ciudat, Cookie nu-l ajută în această luptă. Nu-i foarte curajos, mai ales că s-a îngrășat de zici că-i un borcan cu blană. Și am uitat să vă spun inițial, dar Dobby nu miaună deloc în restul zilei, fiind silențios ca un ninja când este în preajma noastră. Recuperează dimineața devreme.