Cât e ceasul?

Mergeam pe trotuar, pe lângă bulevardul Tineretului, când aud un strigăt de undeva de sus “alo, domnu! domnu!”.

Mă uit rapid în jur, eram doar eu și cu trei femei în zonă, deci pe mine mă striga. Mă uit în sus cu gândul că mai mult ca sigur cineva îmi semnalizeaza că mi-o fi căzut ceva din buzunar, încercând să-mi dau seama ce-ar putea fi.

Pe la etajul 3 era o bătrânică la geam, cu capul ieșit în afară, uitându-se la mine.

“Nu te supăra, cât îi ceasul?”, îmi strigă.

Am rămas blocat vreme de două secunde. Era ultimul lucru la care mă așteptam, nici măcar nu m-am mai gândit la ridicolul situației și lipsa unui ceas din casă, mai ales că orice post TV afișează acum ora.

În fine, am țipat spre ea că-i 11:30.

“Cât, unsprezece și jumătate?!”
“Da”, am dat din cap și am plecat mai departe.

Cinci metri mai încolo mă întrebam “what the fuck just happened?”