Can’t we all just get along?

M-am uitat ieri la discursul președintelui Obama la Națiunile Unite și aproape întreg mesajul său a fost că problema mare a vremurilor curente este terorismul. A avut și un mic avertisment privind rușii, despre care a menționat că n-ar trebui să uite că cel mai bine au trăit în perioada de după căderea comunismului, nu în timpul cursei înarmării din timpul Războiului Rece.

Terorismul este problema acestui secol. Aș vrea să-i spun că-i privește doar pe americani, dar întâmplări recente precum atentatul din Bulgaria de anul trecut sau cele dejucate recent în Australia arată că problema este globală. Obama a menționat că este momentul unor măsuri mai de amploare, precum condamnarea constantă și puternică a terorismului în toate comunitățile musulmane din lume sau investiția masivă în țări problematice pentru creșterea nivelului de trai astfel încât oamenii să aibă o viață mai bună și extremismul să nu mai fie o alegere așa ușoară.

Vorbe mari. Să vedem ce se întâmplă în practică, unde mie mi se pare că ONU este o organizație lipsită de orice forță în ceea ce privește problemele reale ale lumii, din moment ce marile puteri au acel drept de veto în Consiliul de Securitate și marile puteri au interese diferite în aproape orice punct de pe glob. În opinia mea, regulile după care este organizat ONU ar trebui schimbate pentru ca nici o țară să nu se poată opune vocii comune a celorlalte țări – ori altfel ne întoarcem la lumea în care fiecare face ce vrea, când vrea.

Legat însă de acest subiect, mă gândeam în timpul discursului ce bine am trăi dacă națiunile ar da la o parte micile lor dispute și interese și întregul lor efort și tot acel buget uriaș consumat astăzi doar pe armament și încordarea mușchilor ar fi cheltuit spre binele tuturor, precum creșterea nivelului de trai în zonele sărace, cercetarea medicală, oprirea încălzirii globale, implementarea unor măsuri care să refacă pe cât posibil ecosfera și tot așa.

Până la urmă te gândești că deja știm atât de multe despre cum funcționează corpul uman inclusiv la nivel celular/ADN și totuși ne luptăm cu anumite boli de zeci de ani fără nici un succes. Mi se pare incredibil că după 40-50 de ani de cercetări permanente încă nu suntem mai aproape nu de a vindeca, dar măcar de a înțelege ce produce de exemplu mutația celulară pe care în mod amplu o definim drept cancer sau că nu descoperim vaccinuri pentru HIV și alți viruși.

Ce bună ar fi lumea cu un astfel de efort concentrat din partea tuturor! Într-un fel, este ceea ce admir la Uniunea Europeană ca principiu. Odată intrate în UE, țările membre semnează că nu au pretenții teritoriale cu alte țări membre, că nu au dușmănii și nici interese atât de diferite încât să întrerupă cooperarea dintre ele. După ce s-au stabilit aceste baze, iată că principii precum moneda comună, lipsa granițelor sau uniformizări de la același număr de urgență 112 și până la modul în care trebuie să pui uleiul la masă arată că o astfel de colaborare poate avea aspecte foarte frumoase. Sigur, UE nu-i nici pe departe perfectă, dar se pot găsi mici dovezi despre cât de bine ne putem dezvolta atunci când alegem să o facem împreună și măcar se încearcă asta.

Mai multe din discurs găsiți pe CNN.