Una bună și una rea cu economia și Ponta

Prima. Asta cu “recesiunea” mi se pare că produce mai multă panică decât este cazul. România nu este pe minus. A încetinit ritmul de creÈ™tere, fiind cu 1% mai mic decât în trimestrul anterior, dar tot creÈ™tere este.

Sigur, am vrea cu toții ca variația să fie pozitivă de fiecare dată, dar hai să ne uităm un pic în jurul nostru întâi: suntem vecini cu un conflict armat și schimburile noastre comerciale cu Ucraina și Rusia au de suferit. Mai mult, au de suferit și schimburile comerciale cu restul Europei tot din același motiv, că toate sunt pe undeva legate.

În al doilea rând, este vară și în această perioadă scade totul, de la consum la investiții și schimburi economice.

Încă un motiv? Noua acciză la combustibil, taxele de stâlp și alte impozite au crescut cheltuielile companiilor. Managerii care le conduc au niște ținte anuale pentru îndeplinirea cărora primesc la final niște bonusuri mari, deci nu m-ar mira ca o mare parte din firme, mici și mari, să fi compensat creșterea taxelor nu vânzând mai mult, că asta e greu de făcut, ci cheltuind mai puțin pe alte părți, astfel încât la final de an să obțină indicatorii la care s-au angajat în fața acționarilor.

Nu în ultimul rând, trebuie să fim naivi ca să ne așteptăm la o creștere constantă, de la trimestru la trimestru. Drumul este cu suișuri și coborâșuri, importantă este tendința pe termen lung, de la an la an. Decizii proaste precum acciza care a scăzut consumul de carburant și încasările o pot influența, dar concluziile se trag pe o perioadă mai lungă. Este foarte posibil să fim în recesiune, dar hai să ne panicăm de asta atunci când e ceva mai clar totul.

Al doilea. Mult mai tare m-a deranjat declaraÈ›ia lui Ponta despre Petrom È™i “nu trebuie să te plângi de taxe mari atunci când faci profit un miliard”.

Nu sunt fan Petrom și sunt conștient că pentru orice om de rând un profit anual de un miliard de euro este imens. Pe de altă parte, acesta este tipul de afacere pe care-l desfășoară Petrom și acestea sunt cifrele care se învârt aici.

Ideea este însă că statul român ia impozit de la companii pe măsura profitului obținut de acestea. Cu cât mai mare profitul, cu atât mai mulți bani ia și statul român la buget. Prin urmare, ideal pentru noi ar fi ca toate companiile din România să aibă profit un miliard, vă dați seama ce țară bogată am avea în acest caz? Vă dați seama că ar fi bani suficienți de pensii, autostrăzi, spitale, școli și tot restul? Vă dați seama că într-o țară în care companiile private au profit foarte mare înseamnă că cetățenii ei au putere mare de cumpărare și deci bani mulți?

Eu într-o astfel de țară aș vrea să trăiesc, nu într-una în care companiile private abia se mențin pe linia de plutire.

Asta a zis È™i Petrom. “Băi, aÈ›i băgat acciza aia suplimentară, a scăzut consumul de benzină, ne-a scăzut nouă profitul, dar v-au scăzut È™i vouă masiv încasările”. Și nu mor de grija banilor pe care-i au patronii Petrom, dar de grija statului da.

ÃŽn aceste condiÈ›ii, un prim-ministru care spune “compania aia oricum are profit mare, de ce se plânge?” transmite un mesaj greÈ™it lor È™i altor companii din È›ară È™i altor companii ce ar vrea să intre în România. Mesajul nostru nu trebuie să fie “nu te îmbogăți prea tare, că ne enervezi”, ci “aici este È›ara unde poÈ›i face profituri imense, din care luăm È™i noi vreo 16%. Fă un profit cât mai mare, că avem nevoie de bani la buget”.