Review Sony a6000 – noul meu mirrorless

Vă spuneam acum câteva săptămâni că am făcut, în sfârșit, trecerea la un mirrorless. Pur și simplu nu mai rezistam să car DSLR-ul meu pe umăr de dimineață până seara în concedii, iar la călătoriile de 2-3 zile doar cu bagaj de mână îi simțeam din nou greutatea inutilă și dimensiunile exagerate.

Am ales noul Sony a6000 după ce în anii anteriori m-au tot tentat Sony NEX-6 sau NEX-7. a6000 a fost lansat recent și este o îmbinare bună între aceste două modele anterioare, are toate funcțiile pe care le doream de la un mirrorless și se apropie mult de un DSLR ca interfață și butoane. L-am luat body plus obiectiv 18-200 mm tot Sony, că așa ceva folosesc cel mai des.

Specificații SONY a6000 (numit și ILCA-6000):

• senzor APS-C de 23,5 x 15,6 mm, 24 megapixeli
• fotografiere JPEG și RAW la 6000 x 4000 px, filmare Full HD
• focalizare cu detecție de fază și de contrast
• ISO 100-25.600, viteză 1/4000 – 30 sec plus Bulb, 11 cps
• viewfinder electronic de 1,4 milioane puncte
• ecran de 3 inchi, parțial rabatabil, nu este tactil
• blitz integrat
• wifi și NFC, port HDMI și microUSB
• acumulator Sony FW-50, se poate încărca direct în cameră de la microUSB
• 285 grame

Obiectivul Sony 18-200 mm are deschidere 3,5-6,3 și diametru de 62 mm la filet. Include stabilizator de imagine, cântărește 460 de grame. Am luat acest obiectiv Sony și nu Tamron-ul 18-200 mm pentru că a6000 include focalizarea cu detecție de fază pe care obiectivul Sony știe să o folosească, pe când cel Tamron nu și din ce-am citit pe net nici nu intenționează să-i adauge funcția cu un update viitor de firmware.

Preț:

• Sony a6000 body – 2948 lei la F64.
• Sony a6000 kit cu obiectiv 16-50 mm – 3.599 lei
• Tamron 18-200 montură E – 2049 lei
• Sony 18-200 montură E – 3349 lei
• Sony 50 mm / F1.8 – 1.398 lei
• Sigma 19 mm / F2.8 – 699 lei
• Sony 16 mm / F2.8 pancake – 1.088 lei
• Sony 35 mm / F1.8 – 1.999 lei
• Sony 24 mm / F1.8 – 4.398 lei

AMBALARE

Pe asta v-am arătat-o în articolul inițial, dar reiau aici rapid informațiile principale.

A6000 body include aparatul, un acumulator și o curea de ținut la gât. Încărcătorul este unul de priză pe microUSB, iar bateria se încarcă în aparat. Opțional poți cumpăra un încărcător separat pentru baterie, dar pe de altă parte avantajul este că poți încărca aparatul foto de la orice încărcător microUSB, inclusiv cel de telefon.

Obiectivul a inclus un parasolar de tip petală.

CONSTRUCȚIE

A6000 este un mirrorless mai mărișor decât majoritatea celor de pe piață, lucru vizibil când îl compari cu frații săi mai mici NEX-3 sau NEX-5. Diferența de dimensiune este dată de grip-ul ceva mai mare și este unul dintre aspectele ce m-au atras spre acest aparat. Dacă alte mirrorless-uri le ții așa cum ai ține o carte, cu degetele drepte, acest a6000 (și de altfel și NEX-6 și NEX-7) îți permite să strângi degetele în jurul grip-ului său.

Nu este nici pe departe același grip pe care-l aveam pe DSLR, dar este suficient pentru o priză bună, care să te facă să simți că aparatul stă în siguranță în mâna ta.

După cum vedeți, butoanele seamănă cu cele de pe DSLR-uri ca poziționare și sunt în număr mare, exact cum îmi doream. Sony a introdus și pe mirrorless-uri celebra rotiță de selectare a modurilor de fotografiere (Auto, A, S, M etc); pe alte mirrorless-uri mai vechi modurile se schimbă din interfața de pe ecran, după mai multe apăsări de butoane. Lângă această rotiță de moduri vedeți o altă rotiță neagră, nemarcată, din care de obicei regleze parametrul principal (diafragma, timpul de expunere etc).

În partea de sus, pe centru, se află blitz-ul integrat, care iese din locașul său la o apăsare a butonului dedicat de sub el. Este un blitz mic (număr de ghid 6), dar o surpriză plăcută a fost faptul că este montat pe un picior flexibil și-l poți ține cu degetul orientat în sus, pentru un mic bounce.

Iată de exemplu mai jos două fotografii: în prima marele obiectiv 18-200 generează o umbră puternică pentru flash-ul inclus, în a doua fotografie l-am ținut cu degetul un pic în sus și am rezolvat situația.

La stânga flash-ului inclus se află patina Sony pentru alte accesorii. Aici voi atașa în curând un blitz extern de mai mare putere și cu cap mobil.

Viewfinder-ul electronic este de bună calitate, dar are o mică problemă: acea cătare de cauciuc pe care o pui peste el are tendința să sară de acolo. Am studiat-o, e prinsă destul de slab, doar vreo 2 mm adâncime are adâncitura în care se fixează și mă tem că o voi pierde în curând. Mi-a căzut o dată când am scos aparatul din rucsac, de la înghesuială, și altă dată când am prins-o cu aparatul la buzunar (îl port într-un quick strap diagonal). Am fost pe fază și am recuperat-o de fiecare dată, dar mă gândesc tot mai serios să o prind cu superglue acolo. Un mic senzor infraroșu detectează când pui ochiul la viewfinder și comută de pe ecran pe acesta.

Ecranul este parțial rabatabil pe verticală.

Partea din spate este aglomerată ca la un DSLR. Ecranul nu este tactil și nici nu plâng după asta, dar este parțial rabatabil pe verticală. Asta mă ajută să fac fotografii de la brâu sau de pe un trepied mai scurt și apoi mă ajută să fotografiez de deasupra capului, peste mulțime (un alt avantaj).

Pe lângă el sunt o multitudine de butoane, majoritatea putând fi reconfigurate din meniu, inclusiv cele patru direcții ale rotiței de pe spate. Are buton dedicat AEL, o funcție pe care o utilizez tot mai des pentru fotografii panoramice, are acel Fn care deschide un ecran de pe care poți reconfigura imediat cam toate funcțiile importante ce țin de fotografiere. Ce mi-a plăcut aici este că nu e nevoie să duc cursorul pe o opțiune, să apăs OK și din noul meniu să aleg parametrii ei: pot să duc cursorul pe opțiunea dorită și să rotesc de rotița spate pentru a modifica setarea.

Implicit aparatul propune funcțiile de ISO, compensarea expunerii, Drive Mode și afișare pe ecran pentru cele patru direcții ale rotiței, dar le poți modifica din meniu și poți seta altceva pe ele. Butonul C2 de jos este de asemenea configurabil.

În partea de sus am o zonă un pic cauciucată unde ar trebui să țin degetul mare. Dacă nu mă înșel, pe NEX-7 aici este butonul Record, pe care atunci când l-am testat l-am apăsat de câteva ori din greșeală cu corpul. Pe a6000 butonul Record a fost mutat pe muchie, spre lateral, unde este mult mai dificil să-l apeși din greșeală.

Partea de jos are filetul pentru trepied exact pe centru, iar în grip ai acumulatorul și cardul SD. Undeva pe lateral, sub un alt capac, găsești porturile microHDMI și microUSB pentru încărcare și conexiune de date.

Observați pe lateral simbolurile WIFI și NFC. Aparatul dispune de ambele: NFC pentru a-l conecta imediat la un telefon mobil, Wifi pentru a transfera datele. Îl pot conecta la o rețea wireless existentă sau poate genera chiar el una, iar cu o aplicație de telefon/tabletă transfer fotografiile. Chestia asta mi se părea inițial inutilă, dar pe la începutul anului am testat un Sony a7 și mi-a plăcut funcția; este utilă în lumea Facebook și Instagram.

A6000 poate rula și câteva aplicații ce se iau de pe site-ul oficial Sony. Unele sunt gratuite, dar inutile mie, precum upload-ul fotografiilor pe Flickr. Altele costă bani, câțiva dolari, precum aplicația care face timelapse-uri sau una care imită un filtru ND. Le voi cumpăra în curând, costul lor este neglijabil.

Declanșatorul are în jurul său inelul clasic On/Off. Lângă el se află un alt buton configurabil, C1.

Obiectivul luat de mine este imens, mare cât cel de DSLR. Pare ceva mai solid, cred că are câteva elemente metalice în el.

UTILIZARE

Până acum mă împac foarte bine cu aparatul. Este ușor și l-am purtat aproape toată ziua la gât sau pe umăr în 12 zile de călătorii fără să obosesc. Grip-ul este suficient pentru mine, iar accesul la butoane se face fără probleme.

În meniul acela Fn poți alege inclusiv ce parametri să poți modifica, maxim 20. Pe C1 am pus configurarea modului de expunere între Spot/Center-Weighted/Matrix, iar la C2 încă mă gândesc, momentan cu acest buton opresc ecranul. Am lăsat rotița pe opțiunile implicite de ISO, Ev și Drive, iar cu meniul Fn atât de simplu de utilizat și modificat, aș spune chiar că sunt prea multe butoane.

Eu țin aparatul de obicei în modul Av și controlez deschiderea diafragmei în funcție de scenă. Am utilizat de câteva ori S și chiar M, pentru situații speciale. Există și un alt mod configurabil cu trei seturi de parametri între care poți comuta oricând, ceea ce oferă o flexibilitate și mai mare în utilizare în situații speciale. Fața de alte mirrorless-uri testate de mine de-a lungul anilor, a6000 are cam tot ce-i trebuie.

ISO îl țin pe Auto și pot regla între ce valori să-l aleagă aparatul, de exemplu minim 100 și maxim 3200. Am urcat la maxim 12.800 după câteva teste. Aparatul însă nu face prostii și nu alege un ISO mai mare decât este nevoie pentru a obține o fotografie nemișcată.

Pentru HDR-uri am găsit în meniul de moduri de fotografiere un Bracketing cu 3 sau 5 imagini, în funcție de distanța pe care o vreau între expuneri. Preferam un control mai precis al acestor setări, dar are 3 imagini cu +/- 1 EV și +/- 2 EV, iar altceva nu prea folosesc.

Am descoperit că utilizez viewfinderul cam în jumătate din fotografii. Ecranul este mai mult decât suficient pentru multe cadre, fiind luminos (doar în soare puternic îi țineam umbră cu mâna ca să văd rezultatul cadrul salvat) și foarte fluent în afișarea scenei. Trec de obicei la viewfinder când vreau să fotografiez detalii sau în aglomerație, unde îl controlez mai bine ținându-l la ochi, aproape de corp. Aceleași informații sunt afișate pe ambele ecrane.

Mi-a plăcut că ecranele fac o treabă bună în a simula imaginea finală. Îți dai seama când va fi zgomotoasă sau prea expusă, ceea ce este normal, având în vedere că imaginea provine direct din senzor. În unele situații fotografia finală iese un mic diferită de ceea ce vezi pe ecran, de exemplu când subexpui intenționat; pe live view imaginea este amplificată astfel încât să vezi mai bine împrejurimile și încadrarea, dar rezultatul final este mai întunecat, dacă așa l-ai configurat să fie.

Singurele puncte slabe sunt tot la acest capitol: primul este senzorul care stinge ecranul și aprinde viewfinder-ul, senzor care se declanșează cam de la 5 cm distanță și nu poate fi dezactivat sau blocat. De multe ori ecranul se stingea și aparatul comuta pe viewfinder doar pentru că aveam mâna în fața senzorului sau pentru că apropiat aparatul de corp, de exemplu când faci fotografii de la brâu. Nu-i o problemă reală, dar mi-ar fi plăcut să pot dezactiva acel senzor sau să pot alege că vreau să utilizez doar viewfinder-ul sau doar ecranul. Poate într-un firmware viitor?

Un alt punct slab este autonomia, care m-a surprins fiind mai mică decât la NEX-7. A6000 face cam 300 de fotografii, NEX-7 ținea minim 400 în condiții asemănătoare. Mi-am cumpărat un acumulator (altă marcă, nu Sony) suplimentar și am eliminat problema. Norocul este că acest acumulatorul este mic și nu-ți încarcă suplimentar geanta. O soluție temporară este să oprești Live View-ul pe ecran (lași doar parametrii afișați mare, ca la DSLR-uri) și mai scazi astfel consumul.

Un alt avantaj este că pot încărca bateria în aparat de la orice încărcător microUSB, ceea ce înseamnă că într-o călătorie pot lua cu mine un singur încărcător, cel de telefon. Am cumpărat și un încărcător separat pentru baterii, să fie, dar nu-i obligatoriu.

Wifi-ul l-am utilizat de câteva ori, în rest țin aparatul pe Airplane Mode pentru a dezactiva totul ca să nu consume suplimentar bateria. Da, aparatul foto are Airplane Mode.

Cât despre obiectiv, acest Sony 18-200 mm este mediu spre bun. Are două hibe, întâi că uneori face hunting sau focalizează mai greu în condiții slabe de iluminare cu scene prea uniforme, apoi că
deformează imaginea în colțuri. Nu-ți dai seama când o vezi decât dacă fotografiezi linii drepte, însă când alegi în Lightroom o compensare a obiectivului te sperii de câte distorsiuni tip butoi aveai de fapt acolo. Eu, însă, sunt dependent de un 18-200 multivalent și era oarecum obligatoriu să-l iau. Norocul a fost că e tot pe 62 mm diametru, ca și obiectivul vechi, așa că pot folosi în continuare filtrele UV, polarizare și ND pe care le am.

FOTOGRAFIERE ȘI CALITATEA IMAGINILOR

Iată câteva fotografii din timpul zilei. Sunt foarte încântat de ele, focalizarea este foarte rapidă deși obiectivul în sine nu-i vreo minune a tehnologiei. Ziua, însă, nu am de ce să mă plâng, detaliile sunt bine prinse și imaginile sunt naturale.

Mai mult, mi-a plăcut modul în care a6000 evaluează scena și lumina și deci expunerea față de vechiul meu DSLR Pentax. Pe Pentax evaluarea Center-Weighted produce cam aceleași rezultate ca și cea pe toată scena, în timp ce pe Sony simți că centrul fotografiei are o importanță mult mai mare în calcule, așa cum trebuie. Se simte imediat asta atunci când orientez aparatul spre o sursă de lumină sau fac un contre-jour și fotografie iese exact cum o doream.

Observați în toate fotografiile din articol și texturile fine, fie că le găsiți în pavaj, acoperișuri, natură sau produsele arătate.

Culorile sunt foarte plăcute ochiului. Arată ca în realitate, niciuna nu este suprasaturată, balansul automat de alb este foarte bine făcut. Probabil aici a fost cea mai plăcută surpriză și sunt foarte încântat de rezultate.

Aparatul m-a surprins foarte plăcut și pe timp de noapte. Zgomotul în imagine este mult redus față de vechiul meu aparat și asta cu toate setările de Noise Reduction dezactivate (dacă e să aplic așa ceva, prefer să o fac într-un soft complex pe calculator, unde să pot controla ce și cum, nu în aparat). ISO 3200 este nimica toată, ISO 6400 sau 12.800 sunt acceptabile, imaginea are zgomot, dar înțelegi ce-i acolo și nu distruge detaliile fine.

Fotografiile de mai sus sunt făcute din mână și m-au uimit și pe mine. Scena arată exact cum o vedeam cu ochiul, iar secretul a fost utilizarea unui mod ISO Auto Multi-Frame. Apeși declanșatorul și aparatul face vreo 5 fotografii în rafală, pe care apoi le combină singur într-o imagine cu zgomot mult redus. Nu știu cu face exact această combinare pentru că nu obții o imagine mișcată, cred că nu combină imagini ci doar analizează texturile și modelul zgomotului, însă rezultatele sunt foarte bune. Așa am fotografiat mereu noaptea și în diverse interioare întunecate.

Exemple: ISO 12.800, 1/30s, F6.3

ISO 12.800, 1/20s, F5.6

ISO 12.800, 1/13s, F9

Acesta este un crop cu luna, dar se văd texturi pe ea. Fotografia este făcută din mână, la repezeală, Center-weighted, nu Spot, 1/320s, ISO 400, F6.3

Timp 1/10s, ISO 3200, F6.3

ISO 3200, 1/60s, F10

Iată câteva teste de imagine între noul Sony a6000 și vechiul meu Pentax K-5. Obiectivul este relativ același, un 18-200 (Sony vs Tamron) cu diafragma setată la fel.
F5.6, ISO 12.800, trepied. Așa arăta cadrul fotografiat…

și iată crop-uri cu Pentax în stânga și Sony în dreapta

Fotografie completă, din mână, F6.3, tele. Pentax pune ISO 51.200 pentru a scoate o imagine nemișcată, Sony rămâne la ISO 12.800 pentru același timp de expunere.

Alt cadru complet la ISO 25.600, F5.6, trepied…

și iată crop-uri cu Pentax în stânga și Sony în dreapta:

Fotografiere din mână, Sony pe Multi-Frame Noise Reduction alege ISO 12.800 și timp de expunere 1/10 sec, ajutat de un stabilizator foarte bun. Pentax alege 1/100 și ISO 51.200 pentru a obține o fotografie nemișcată. Cadru general, Pentax, Sony.

Funcția Auto-DRO (dynamic range optimization) este foarte bună. După câteva teste am lăsat-o activată și compensează automat acele părți mai întunecate dintr-o fotografie. Iată mai jos exemplu cu și fără ea activată.

Blitz-ul nu prea l-am utilizat. Fiind obișnuit cu unul extern cu cap mobil, aștept să-mi cumpăr așa ceva și pentru Sony. Blitz-ul integrat este bun pentru portrete, dar cu obiectiv de kit sau cu vreun pancake. Obiectivul meu lung îi face umbră și am evitat asta de câteva ori flexându-l un pic în sus, dar nu este o soluție care să funcționeze întotdeauna. Un mare avantaj este reglarea compensării blitz-ului, nu doar a compensării expunerii, o funcție cu care m-am învățat și o folosesc des.

Fotografiile au maxim 6000 x 4000 pixeli și între 5 și 10 MB/fișier. Poți fotografia și RAW dacă vrei, dar eu încă nu am făcut-o.

Cele de mai sus au fost redimensionate la 1280px fără alte modificări. Dacă e cineva interesat de imaginile originale, sa-mi spuneți, dar altfel nu are rost să umplu pagina cu zeci de MB de fotografii. Pentru alte teste și comparații, apelați la comparatorul de pe DPreview.com, unde a6000 a primit Gold Award.

INTERFAȚĂ

Iată mai jos capturi cu aproape toate ecranele aparatului. Meniul este organizat pe sistemul nou Sony, cu pagini multiple, și seamănă perfect cu ce aveam înainte. N-am nimic să-i reproșez în afara metodei dubioase de a prezenta rezoluțiile la care filmează, exprimate în rată de bit și calitate, în loc de rezoluție clasică.

Singurul lucru peste mână este să faci zoom în fotografiile făcute. Trebuie să apeși întâi butonul AEL pentru a declanșa opțiunea de zoom, apoi cu rotița mărești sau scazi nivelul. Este o apăsare în plus care, cred eu, ar putea fi eliminată.