Mi-ar plăcea să lăsam comunismul să moară inclusiv din amintirea noastră

Lucrurile sunt mult mai nuanțate. Tu ești de partea câștigătoare, deci îți este ușor să vorbești, pentru cei care au pierdut în tranziție nu este însă la fel de simplu. Unii aveau un statut social – profesorii, medicii, cadrele militare – alții o duceau bine (muncitorul de rând avea concediu la mare în fiecare an, era ușor să ia un apartament, o mașină). Mai este și o altă categorie care este pur și simplu nostalgică după anii tinereții și nu după epoca în sine.
În al doilea rând, frustrările sociale sunt amplificate și de diferențele între comuniști și actuala clasa conducătoare. Compară „luxul” în care trăia Ceaușescu cu opulența unor Videanu, Udrea… De aceea este Ceaușescu pentru mulți cel mai bun președinte.
În al treilea rând, comunismul nu a fost o singură perioadă, ci vreo 3. Prima, a stalinismului negru. A doua a fost cea a dezvoltării și creșterii economice, care a dus la schimbarea statutului social a milioane de oameni din țărani săraci în orășeni de clasă mijlocie. Între 64-80, în România se trăia relativ tihnit și se formase o clasă mijlocie consistentă. A urmat apoi criza economică declanșată de cea de-a doua criză a petrolului care a prins România cu industrii dependente de petrol (petrochimia).
Acum societatea este împărțită în foarte bogați și foarte săraci, cu o pătură foarte subțire de „clasă mijlocie”, care este acum mult mai vulnerabilă.

Uitarea este una, regretul este alta.

Romania in perioada ’65-’77 a fost la cel mai inalt standard din toata perioada moderna (mult peste perioada interbelica, si mult peste ce este azi) din toate punctele de vedere (economic, social, pozitie internationala, nivel de trai).

Nu uita ca trebuie sa vorbim mereu prin comparatie, poate te simti tu bine in bucurestiul lui 2014, dar iti recomand sa citesti orice statistici eurostat ca sa vezi ca suntem la coada europei la ani lumina de restul. Ca sa nu mai vorbim ca international nu contam deloc.

Problema este ca pe fondul evolutiei internationale in ’81 am intrat in incapacitate de plata si cu ocazia asta Ceasca a luat-o razna complet impreuna cu economia.

Cat despre capitalism vs. comunism, nu exista mai bine sau mai rau. Daca cineva incerca sa aplice capitalismul in China acum aia ar fi fost cea mai mare gaura neagra de pe mapamond.

La fel, in America de sud, unde capitalismul desi a avut ceva tentative (istoric inainte multor altor zone gen orientul indepartat, europa de est) a esuat mereu.

Bai, frate, pe mine ma apuca dracii cand vad atatia nostalgici pe aici.

Eu sunt batran. Atat de batran incat am trait in perioada aia “de aur”, adica a anilor 70 in Romania.

Ce ^%&^%^%^ de mare nivel de trai era atunci? Ca unii zic ca ii depasisem si pe elvetieni si pe americani, fara rusine putem spune (cum excelent zice Andries in Dracula Blues, cine nu stie de asta sa caute pe youtube)

Aveai bani de mancare si de haine. Si cam atat. Aveau oamenii case, apartamente, vile, case de vacanta? Ete cioaca: stateau toti cu chirie la stat in minunatele blocuri ceausiste, care, nu-i asa, erau minunatii alte tehnicii: blocuri facute din placi de beton de 20 de cm grosime FARA IZOLATIE TERMICA. Betonul izoleaza de 5 ori mai prost decat caramida sau chirpiciul. Asta intr-o tara cu temperaturi de -20 de grade iarna.

Aveau oamenii masini? Ia priviti pozele din anii aia: strazile sunt pustii. Aveau drept de calatorie pe undeva? O excursie in RDG era visul vietii tale. Aveau oamenii voie sa spuna ce gandeau? Ete cioaca, chiar si atunci o luai rau in bot. Nu chiar ca in perioada stalinista, dar iti pierdeai rapid slujba daca nu te potoleai si apoi riscai un domiciliu fortat prin satele patriei.

Ce mare perioada de aur era aia? Ca acum sunt saraci? Nu zau, aia care locuiau la tara in perioada aia o duceau nemaipomenit, doar ce li se luasera tot ce aveau: pamant, utilaje, vite mari. Tot. O mare fericire. Muncitorii de prin caminele de nefamilisti de la margine de oras o duceau bine? Navetistii? Cazurile nasoale erau pur si simplu ascunse bine.

Da, privind la anii 50 sau la cei care urmau sa vina (anii 80) parea MAI bine. Dar ia sa mai lasam povestile astea cu gradina Edenului in care zaceam cu totii fericiti la umbra pomului.

Si da, exista o siguranta a locului de munca si o minima siguranta financiara. O sa aiba unii grija de tine si te duc ei la fabrica, fara sa te agiti prea tare. Dar ar trebui sa intelegem: sistemul nu se putea auto-sustine, era doar o amagire.

“Problema este ca pe fondul evolutiei internationale in ’81 am intrat in incapacitate de plata si cu ocazia asta Ceasca a luat-o razna complet impreuna cu economia”

Basme. Ca sa razbeasca, industria romaneasca a fost dopata cu bani. Multi bani. Bani si tehnologie. Atentie, ma refer la industrie, nu la agricultura, care tot un donator era catre industrie.

Toti banii aia au fost platiti in anii 80, ca am facut totul pe datorie.

Problema e ca sistemul industrial NU STATEA IN PICIOARE: conducere centralizata SI POLITIZATA (hotarea seful de la partid ce si cum sa produca o fabrica si care o sa fie inginerul sef), lipsa de concurenta, chiar si la un nivel absolut minim, lipsa de cointeresare (munceai,nu munceai, tot aia era, o duceau mai bine securistii, aia de la partid, pupincuristii, turnatorii etc – vedeti ca sunt categorii diferite). Institutele de cercetare erau pline pana la refuz cu pile si amante. O slujba calduta, mai bem o cafelutza, apoi vom cerceta cum se ascute creionul la ambele capete.
Cum putea o astfel de fabrica sa reziste unei competitii globale? Raspuns: NU PUTEA.

Pentru cine inca mai viseaza la filmele cu Iuliu Moldovan si Gheorghe Cozorici fabricand motoare de racheta: locomotivele diesel-electrice si electrice facute la Craiova erau dupa licenta 100% de la ABB. Adica aia ne-au dat toate planurile, pana la ultima piulitza si noi le-am copiat si farbicat. Dacia era o copie 100% dupa Renault 12. Si asa mai departe. Am preluat tehnologie de final de anii 60. La inceputul anilor 90 era deja depasita moral. De exemplu, pe partea de locomotive, capitalistii aia putrezi bagasera bani din greu in cercetarea comenzii cu electronica de putere (ceea ce vedem astazi in TGV-uri, Maglev-uri, etc). Noi tot locomotiva aia gandita la final de ani 60 o faceam.

Pur si simplu sistemul industrial comunist e defect: nu exista reactie rapida in sistemul de management, nu exista niciun mecanism realist ca persoanele competente sa ajunga in frunte (in capitalism e simplu si cam nemilos: incapabilii duc fabrica in faliment, ura si la gara, sau sunt dati afara de actionari, adica de aia cu banii, inainte de faliment), nu exista interes fata de bunuri si active de orice fel. Sunt ale statului, adica ale nimanui. Le distrugem sau nu ne pasa de ele. Sau, si mai bine, le furam.

Si atentie: nu ma refer aici la inginerii romani. Aici Romania a stat intodeauna bine, romanul e inventiv, ii place sa sape si sa inteleaga mecanismele tehnice, e bun la stinte exacte. Dar toata asta valoreaza zero daca aia care conduc (managementul, de, in limbaj capitalist) nu se pricep sau ii doare fix in pix de soarta fabricii. Si asta era fabrica in socialism.

Pentru cei care chiar ca vor sa inteleaga, le fac o propunere: sa priveasca o data in liniste filmul “Operatiunea Monstrul”. E gratis, pe youtube.

Da, e o comedie facuta in anul 1976, in “epoca de aur”. Cei doi actori principali (exceptional jucati de Toma Caragiu si Octavian Cotescu) sunt niste directori de fabrica (principal si adjunct), care merg in delta la pescuit.

Sa il priveasca in liniste si sa rada, cand e de ras. Dar sa incerce sa inteleaga si sa priveasca dincolo de barci, corturi, undite sau de povestea minunata a lui Marin Moraru cu “bicicleta galbena”

P.S. Pentru necunoscatori: Iuliu Moldovan si Gheorghe Cozorici sunt niste actori care au jucat mult in perioada comunista. Ambii sunt decedati acum. Cozorici, mai ales, a jucat nenumarate roluri de comunist “de omenie”. Dar, altfel, au fost niste actori buni, in special Ovidiu Iuliu Moldovan.

Si care-i diferenta cand in capitalism esti exploatat de corporatii si multinationale? Doar ca ai net mai rapid, dreptul sa te plangi si mai multe chestii de cumparat la raft. In 2000 de ani nu s-a schimbat nimic, eram la fel de exploatati in vremurile imparatului Nero, cand primeam paine si circ ca sa stam in banca noastra.