Ce am vizitat în Ponta Delgada, cel mai mare oraș din insulele Azore

Orașul Ponta Delgada, pe care am început să-l batem la pas după ce-am fost la “balene“, este cel mai mare din insula Sao Miguel și de altfel cel mai mare din Azore, așa cum trebuie să fie capitala unui arhipelag.

Orașul mi s-a părut un mix de nou și vechi. În preajma portului, de exemplu, se înalță un turn de 17 etaje, singura clădire cu adevărat înaltă de pe insulă, făcută acolo în vremea când moda acestor clădiri ajunsese în Lisabona și cei din Azore n-au vrut să rămână în urmă. Lângă ea se mai află câteva hoteluri bune, ce oferă o priveliște frumoasă spre port.

Ponta Delgada seamănă mai mult cu Lisabona decât celelalte orașe văzute aici. Lisabona cu un aer rural, aș zice. Se simte numărul mai mare de locuitori față de insula Terceira, este un trafic mai mare prin oraș, dar casele și străduțele înguste nu te lasă să uiți că ești pe o insulă.

Cel puțin așa este centrul orașului, zona sa cea mai veche. “Porțile orașului”, un fel de mic arc de triumf, arată locul unde s-au construit primele case aici, în secolele trecute, iar în spatele său se găsește piața principală, primăria și o biserică ce are un turn înalt lângă ea, unde mi-ar fi plăcut să mă pot urca.

Clopotele sunt controlate de la distanță. Nu știu dacă de pe telefon sau printr-o telecomandă radio, dar în timpul festivalului tocmai ce le controla din stradă un oficial de la primărie, că ni l-a indicat ghidul.

De aici pornesc diverse străduțe cu magazine și restaurante. Mergeți în zona delimitată de Rua dos Mercadores, Rua da Misericordia și Machado dos Santos pentru asta.

Alte restaurante și terase atrăgătoare am văzut chiar la apă, pe marele bulevard Infante Dom Henrique ce trece prin față portului. Aici veți fi ademeniți cu tot felul de oferte și platouri de pește și fripturi. Dacă ajungeți în Azore, este obligatoriu să mâncați pește, și în special ton proaspăt pescuit în regiune, care aici este la un preț incredibil de mic (6 euro kilogramul în piață, în timp ce la noi în hipermarket poate fi luat cu aprox 35 de euro/kg), dar au și o vită bună, fragedă, crescută pentru carne.

O altă zonă de petrecut seara am găsit pe marele ponton pietonal construit în ultimii ani chiar în fața blocului înalt despre care vă spuneam. Găsiți aici peste 20 de restaurante și chiar și cluburi, iar un fel principal costă în jur de 10 euro.

Ne-am urcat și pe un deal mai înalt în vârful căruia se ridica o altă biserică. Are același aspect pe care l-am văzut și la alte clădiri “oficiale” sau vechi în insulă, adică muchiile și ferestrele sunt definite cu acea piatră întunecată la culoare, în timp ce pereții rămân vopsiți în alb. Această biserică, Ermida da Mae de Deus, a fost construită în ultimul secol și merită urcat aici mai mult pentru priveliștea întregului oraș.

Ce vedeți mai jos nu este despre pisici, ci despre inima pe care o formează cozile lor. Este pictat de un belgian stabilit de multă vreme în Azore, Yves Decoster pe numele lui, care a început să deseneze inimi în diverse locuri, iar ulterior localnicii i-au cerut să picteze unele și pe pereții caselor lor (mai multe detalii aici). Noi am văzut vreo 4-5 în Ponta Delgada și se pare că sunt peste 100 pe insulă. Dacă vreți să vă simțiți ca-n GTA sau Watch Dogs, căutând simboluri pe diverși pereți, mergeți în Sao Miguel.

Am fost și în piață, unde kilogramul de ananas costă 2 euro. În insulă se cresc ananași foarte buni, zemoși și dulci, iar în multe restaurante îi veți găsi ca desert simplu sau serviți alături de înghețată. Vă zic altă dată mai multe despre mâncarea de aici.

Acest mic palat albastru este reședința oficială a președintelui insulelor Azore. Vice-președintele stă în insula Terceira, Parlamentul este în insula Faial, un sistem gândit de ei astfel încât toate insulele să participe la guvernare și să se simtă importante.

Cei din Azore iubesc festivalurile și petrecerilor locale și în fiecare insulă se organizează o mulțime de astfel de manifestări. Maximul pare a fi în Terceira, despre care până și celelalte insule spun că cei de acolo petrec prea mult și muncesc prea puțin, însă eu am avut norocul să văd unul în Ponta Delgada, în ultima zi a prezenței noastre acolo.

Era dedicat Sfântului Duh și fiecare “parohie”, să spunem, din această zonă a insulei venea cu care alegorice și defila pe bulevardul Infanta Dom Henrique din Ponta Delgada. Prin care alegorice trebuie să înțelegeți construcții precum cele de mai jos, puse pe câte o Toyota Hilux veche pe care fiecare sat își construia ceva specific economiei sale, pe lângă câteva simboluri religioase.

Sună mai religios decât este. Am petrecut 4 ore acolo, văzând toată parada, și a fost extraordinar. Erau care în care oamenii storceau struguri, altele în care o doamnă țesea sau cosea. Într-o mașină niște băbuțe frământau gogoși, în mașina următoare erau prăjite și împărțite privitorilor.

Aproape toți împărțeau vin privitorilor. Trebuia doar să ceri și ți se dădea un pahar și ți se turna vin. Alții împărțeau celebra pâine dulce din Azore, asemănătoare cu cozonacul nostru, dar fără nuci sau stafide sau altceva în ea. Dintr-un car alegoric se turna bere, am luat și eu un pahar. În altul creșteau ananași, în altul dansau niște copii, în altul câțiva domni frigeau un animal la proțap, tăiau carne și o împărțeau oamenilor adunați. Cineva a muls pe loc o vacă și a oferit câteva pahare privitorilor.

Privitorii, aproape 40.000 la număr, erau în marea majoritate localnici, veniți aici pentru paradă și pentru întreg festivalul, care începuse cu o seară înainte cu o licitație caritabilă și o expoziție de simboluri religioase adunate de la satele și parohiile din jur în primăria orașului.

Acum, la paradă, mulți veniseră cu scăunele și stăteau la marginea drumului, de multe ori întinzând paharul gol pentru ca cei din care să le toarne vin sau suc. Iar printre care era plin de formații care cântau sau de dansatori ce arătau mișcările lor tradiționale, iar copiii erau îmbrăcați de obicei în hainele “populare” și se bucurau de aplauze și erau mândri când aveau ocazia să poarte steagul pe care scria denumirea locului de unde veneau.

A fost un spectacol minunat, plin de veselie și unde, chiar și turist fiind, te simțeai binevenit, mai ales când toți săreau să-ți dea vin și pâine și alte bunătăți, împărțind cu bucurie totul cu tine. Dacă aveți norocul să vă nimeriți acolo în perioada unui festival, nu-l ratați, va fi o distracție foarte plăcută.

În continuare vă voi spune despre ce-am văzut în restul insulei Sao Miguel. Găsești aici de toate, fiind cea mai mare insulă, de la lacuri vulcanice la băi termale, cărări montane foarte pitorești, faleze, plantații de ceai și ananas și multe altele. Urmăriți tag-ul Azore pentru toate articolele și, dacă vă plac jurnalele mele, ajutați-mă cu un share/RT.