►► Black Friday la: Fashion Days・Finestore・PC Garage・evoMAG・Altex・Flanco・Vodafone・Orange・ Sevensins ◄◄
V-am spus deja despre estul insulei, despre Furnas unde se gătește la căldura izvoarelor termale, despre cascada unde poți face baie în apă la 27 de grade și despre Lagoa do Fogo. Acum este timpul să vă spun și despre vestul insulei, care este dominat de zona Sete Cidades, un vechi vulcan.
Așa se numește un loc amenajat sus pe munte, pe marginea craterului vulcanului, de unde aveți o priveliște frumoasă a celor două lacuri celebrei de aici, Lacul Verde și Lacul Albastru. Așa se numesc ele, Lagoa Verde și Lagoa Azul, și le puteți vedea mai jos despărțite de un pod.
Vremea nu m-a ajutat prea mult. În soare, lacul din plan îndepărtat are apa albastră, iar cel din plan apropiat are nuanțe de verde care sunt de fapt reflexia versanților împăduriți din jurul său. Ar fi avut și Lacul Albastru aceeași nuanță, dar acolo suprafața este mai mare și versanții au un unghi mai mic, deci verdele copacilor nu se reflectă așa ușor din apă.
La Vista Do Rei, numit astfel după ce regele Portugaliei a fost adus aici pentru a admira priveliștea, veți găsi întotdeauna mulți turiști.
De aici, de la Vista do Rei, am plecat pe jos pe un mic traseu montan lejer. Insulele Azore în general și Sao Miguel în particular sunt un loc foarte bun pentru drumeții în natură, cu multe trasee bine semnalizate.
Al nostru a fost unul ușor, cu foarte puține urcușuri line, cu o lungime de 5 kilometri de-a lungul giganticului crater Sete Cidades. Am parcurs cam o treime din circumferința sa, după cum vedeți în imaginea de mai jos. Traseul întreg ne-ar fi dus chiar în orasul Sete Cidades după 7 kilometri, dar la kilometrul 5 se intersecta cu șoseaua și acolo ne-a așteptat ghidul nostru. Telefonul meu, cu care am monitorizat traseul, a arătat că am mers cu aproape 2,7 km/h, în pas lejer și admirând de multe ori priveliștea.
Peisajul este superb. Întreg drumul, care de fapt este unul forestier și poate fi făcut inclusiv de mașini mici, dacă închiriați una, sau de biciclete montane, este delimitat de tufe de hortensii albastre. La început vezi cele două mari lacuri din diverse unghiuri, dar apoi peisajul îți arată și coasta de vest, cu câteva localități în zare, iar jos, în interiorul craterului, poți observa terenurile parcelate și mici puncte mișcându-se la muncile câmpului.
Observați și acest crater secundar, unde se văd foarte clar urmele lăsate de scurgerea lavei. Chiar și în interiorul său se face agricultură.
În depărtare, în spatele său, se vede un alt crater secundar, dar nu la fel de frumos conturat. Numele Sete Cidades (șapte orașe) are o origine misterioasă. Unii spun că a fost făcută o legătură cu legenda Atlandidei (insulele Azore se găsesc la întâlnirea a trei mari plăci tectonice, așa că dacă a existat vreodată Atlantida, aici e posibil să fi fost distrusă de vulcani și inundații), alții că are legătură cu cele 7 cratere secundare vizibile, din care câteva au devenit lacuri. Așa ne-au spus ghizii pentru a nu ne mira că există un singur oraș în acest mare crater, numit chiar Sete Cidades.
După două ore de plimbare agale am coborât în oraș pentru masa de prânz. Vă recomand din toată inima restaurantul unde am mâncat noi, Restaurante Lagoa Azul, un local fără mari pretenții ca aspect, dar cu mâncare foarte bună. De vineri până duminică, la ora prânzului, se face un bufet suedez cu pui, porc, vită, trei feluri de pește și caracatiță, plus garnituri și salate, și poți mânca oricât vrei pentru doar 11 euro, bani care includ și unele băuturi.
Era plin de localnici și arăta ca un micuț local de țară, unde toată lumea se cunoaște și petrece cu plăcere la masa de prânz.
Orașul în sine nu are multe de oferit, iar într-o scurtă plimbare prin el poți crede că-i părăsit, că nu era nimeni pe străzi. Am mers pe malul lacului, iar apoi am plecat într-un mic tur, o șosea permițându-ți nu doar să treci pe podul ce separă cele două lacuri mari, ci și să mergi pe lângă ele. Pe aici localnicii pescuiau, luau masa în locurile amenajate pentru camping/grătar sau lansau la apă câteva caiace.
Lacul acesta verde ca smaraldul se numește Santiago și se găsește tot în interiorul craterului Sete Cidades. Este mai mic și mai ascuns privirii, dar de pe șosea există un loc bine semnalizat de unde-l poți privi. Observați ce culoare superbă avea atunci când a ieșit timid soarele.
Cam asta am văzut din Sao Miguel. După acest ultim lac, am mers la o plantație de ananas, dar pe aceea v-o spun separat, ca să explic mai bine ce idee simplă și ingenioasă au avut cei de acolo pentru a comanda plantele să producă fructele respective. Ananasul de Sao Miguel este foarte zemos și dulce, mult mai bun decât ce se poate găsi la noi pe piață și, dacă ajungeți acolo, mâncați-l ca desert, cam orice restaurant îl servește crud sau cu înghețată.
Ulterior am revenit în Ponta Delgada și am văzut parada despre care v-am spus deja aici. Urmăriți tag-ulAzore pentru toate articolele și, dacă vă plac jurnalele mele, ajutați-mă cu un share/RT.
Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.
Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri
Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.
Alătură-te discuției, lasă un mesaj