Arme formidabile: rachetele Buk

Rachetele care au doborât avionul malaezian deasupra Ucrainei par o armă formidabilă. Transportorul de pe care sunt lansate, echipat sau nu cu radar, poate fi pregătit să le lanseze în doar 5 minute, iar după alte 5 minute de la lansare este din nou gata de drum, astfel încât să-și schimbe rapid poziția în teren.

Durează doar câteva secunde de la alegerea țintei până la lansarea rachetei ce o va distruge. Un nou set de rachete poate fi reîncărcat în 15 minute.

Rachetele în sine sunt de mai multe tipuri, dar cu specificații asemănătoare. Au aproape 6 metri lungime și cântăresc 700 de kilograme, din care 70 de kilograme are încărcătura explozivă cu fragmentație, adică explodează în preajma țintei și bucățile o lovesc și o doboară.

Au combustibil pentru doar 15 secunde, dar este suficient. Sunt proiectate să doboare elicoptere, avioane de toate dimensiunile și rachete de rază lungă oriunde între 60 de metri și 25 de kilometri altitudine. Cu așa un plafon și o rază de aproximativ 40 de kilometri, este foarte dificil ca orice aeronavă să treacă de sistemul Buk fără a fi doborâtă.

Rachetele zboară cu Mach 4, de trei-patru ori viteza sunetului. Au trecut 30 de secunde între lansarea ei și momentul când a doborât avionul malaezian, un timp atât de scurt încât nu s-ar fi putut face nimic. Chiar și dacă radarele militare ucrainiene ar fi detectat lansarea unei rachete (și probabil chiar au făcut asta), timpul scurt nu le-ar fi permis să se dezmeticească și să avertizeze Boeing-ul 777, iar acesta oricum n-ar fi avut ce manevre să facă pentru a scăpa. Practic, pasagerii de la bord existau acum și 30 de secunde mai târziu erau cu toții morți.

În opinia mea, ucrainienii au pierdut timp prețios cu discuții. Acum era momentul să mobilizeze întreaga armată și să intre în toată forța în teritoriile controlate de separatiști, sub pretextul asigurării epavei avionului și prinderii acelor criminali. Nici o țară n-ar fi putut obiecta, iar Rusia nu ar fi putut răspunde la așa ceva.

În schimb, au trecut deja câteva zile și ei negociază cu separatiștii accesul la zona prăbușirii accidentului. Sunt teorii care spun că un sistem atât de complet precum cel Buk de rachete nu putea fi operat de țărănoi cu arme, ci Rusia le-a trimis tehnicieni care să-l mânuiască. Ucrainienii ar fi trebuit să intre în forță în acea zonă pentru a captura bateriile de rachete și oamenii care le operează și pentru a determina dacă transportorul în sine era al lor și l-au capturat rebelii sau provine chiar din Rusia. Acum, după atâtea zile, acele echipamente sunt fie distruse fie au trecut din nou în Rusia.

Faptul că separatiștii s-au filmat cotrobăind prin epavă și strângând pașapoarte înseamnă și că au buzunărit victimele, le-au furat banii și alte obiecte, au călcat în picioare orice dovadă și poate au stricat cutiile negre, a căror situație este un pic incertă în acest moment.

Cu atât mai uimit sunt de lipsa de reacție a olandezilor. Aceștia nu au nimic de pierdut, mă așteptam să facă un scandal internațional imens, cerând dreptate și condamnări și incriminând Rusia. În schimb, abia dacă am văzut ceva declarații din partea lor, deși au pierdut 189 de cetățeni acolo.

Viața are niște coincidențe teribile: o femeie a scăpat cu viață în martie, după ce în ultimul moment a făcut schimb cu altcineva și nu s-a mai îmbarcat în cursa MH370, cea dispărută de atâtea luni în Oceanul Indian. Soțul ei a făcut schimb cu un coleg și s-a urcat în cursa MH17, murind acolo.

O altă femeie, olandeză parcă, și-a pierdut fratele în MH370 și acum fiica vitregă în MH17, ambele avioane aparținând companiei Malaysia Airlines.

Sursa foto: Buk Missile via Shutterstock. Urmăriți și discuția de aici.