Viața este aleatoare

Trăim vieți foarte complicate.

Ne înfuriem zilnic pe teme de politică. Dezbatem des despre taxe, ne uitam cu nervi la contul bancar, vine rata la bancă, șeful este un tâmpit. Uneori tremuri câte o săptămână pentru o vorbă spusă sau un zvon de concedieri.

Ne gândim la pensie și cum ar putea fi insuficientă. Ne uităm la boli, ne îngrijoram de problemele părinților, ne speriem de orice cheltuială neplanificată. Ne gândim la ce să mai gătim acasă și câte lucruri mai sunt de făcut după orele de muncă. Ne îngrijorăm de colăcei și socotim caloriile.

Apoi sunt elementele bune. Ai o nevastă sau o iubită și te gândești cu plăcere la anii pe care-i aveți înainte și speri ca totul să meargă perfect. Creștem copii și ne bucurăm de ei. Avem planuri pe mulți ani și pentru ei, că așa este acum până și cu grădinița. Pe termen și mai lung planifici și speri să le poți imprima importanța studiilor și a unei cariere potrivite. Te gândești, cu un mic junghi în inimă și apoi alungi repede din cap gândul, ca să nu aducă ghinion, că fără ei viața nu ar mai avea sens pentru tine.

Planifici concedii, te gândești câte orașe de văzut ai pe lista din capul tău, petreci zile întregi găsind sejurul perfect la mare și luni de zile strângând bani pentru el.

Zilele ne sunt ocupate cu diverse lucruri mai mult sau mai puțin importante, dar mintea fiecărui om este o colecție inestimabilă de planuri, dorințe, vise, temeri, creativitate, secrete, eșecuri din care poate a învățat ceva și reușite pentru care este mândru.

Apoi auzi știri precum aceasta. Un prost depășește neregulamentar, dar o face conducând un TIR. Omoară șoferul unei ambulanțe și pe cei doi copii de 14 și 17 ani pe care acesta îi transporta. Trei vieți, tot ce însemnau ele, stinse într-o clipă.

Zilnic poți auzi de zeci de astfel de cazuri. Accidente auto în care mor oameni fără altă vină decât că se aflau acolo. Alții mor zilnic din cele mai stupide motive, precum că le cade un țurțure în cap sau o creangă ruptă de vânt sau se îneacă sau li se rupe o venă despre care nu știau că-i slăbită.

O secundă în plus sau în minus i-ar fi salvat. O singură secundă este suficientă pentru ca țurțurele să cadă lângă tine sau șoferul mașinii să te evite pe trecerea de pietoni. O viață întreagă, toate planurile, toate speranțele, toate elementele conectate ei, dispar într-o clipă. Sau nu.

Există două lucruri pe care trebuie să le conștientizăm.

Viața este aleatoare. Existența ta, indiferent de avere și ocupație, depinde și de factori pe care nu-i poți controla, precum purul ghinion sau faptul că există și alți oameni în preajmă, prea mulți pentru a te feri de eventualele pericole.

Aceasta este cea mai tristă concluzie. Că ești neputincios în fața Vieții și că, inevitabil, în fiecare zi foarte mulți oameni sunt răpuși brusc și prea rapid de ea; ai putea fi și tu unul dintre ei, iar bătrânețea nu poate fi garantată, ci ai nevoie și de o doză de noroc pentru a ajunge acolo. Că toate planurile tale de viitor, toți nervii anteriori, toate speranțele de mai bine, dispar ca și cum n-ar fi fost niciodată, fără nici o finalitate.

Chestia asta ar putea duce pe oricine în depresie, dacă nu vine rapid a doua realizare: că așa este viața. Orice ai fi, oriunde ar fi, există o doză de hazard în ea, că soarta te joacă uneori la zaruri și dacă pierzi poți inclusiv să mori. Este important să-ți dai seama că acest risc nu poate fi mitigat sau transferat, ci doar acceptat, ca să vorbesc ca-n analiza riscurilor.

Odată ce-l accepți, ajungi la vechea vorbă carpe diem, trăiește clipa. Rezervă-ți timp zilnic și pentru tine și pentru familie, apucă-te de hobby-ul pe care ți-ar fi plăcut să-l ai, renunță la cine știe ce cheltuială “necesară” și ia-ți un city break în orașul de pe lista ta, du-te și vorbește cu colega aia de care îți place în secret, bucură-te de copii, mănâncă mai multe prăjituri, dacă îți plac. Nu irosi timpul, că anii trec rapid și uneori sunt mai puțini decât crezi.

Am scris articolul după ce-am citit acea știre în timp ce eram în secțiunea Urgențe de la Spitalul Municipal. Numărul oamenilor care soseau pe targă, cu brancardieri alergând pe lângă ei și medici chemați urgent, în timp ce rudele plângeau disperate în urma lor, este înfricoșător de mare pentru o zi normală. Eram acolo cu cineva care-și făcea o radiografie, nimic grav, dar am avut timp de observat ce-i în jur.