Un computer a trecut în premieră testul Turing de inteligență artificială și ce înseamnă de fapt asta

Poate ați auzit că un software creat de o echipă din Rusia a reușit recent să treacă testul Turing la limită, convingând unul dintre cei trei testeri că nu este computer, ci om. Chestia asta nu-i o treabă atât de revoluționară cum s-ar putea crede din alte articole de pe net și nu ne apropie nici măcar cu un pas suplimentar de conceptul de “inteligență artificială”. Să vă spun despre ce-i vorba cu adevărat acolo.

CE ESTE TESTUL TURING?

Este numit după Alan Turing, un matematician și pionier al computerelor, care în 1950 a descris mai multe teste pentru computerele viitorului.

Există mai multe variante ale testului Turing, dar în mare toate au aceeași structură. O persoană A comunică prin mesaje text (chat clasic) cu o altă persoană B, fără a avea contact direct, fără a o vedea. Testul Turing înlocuiește persoana B cu un computer și spune că, dacă într-o discuție de 5 minute pe chat, persoana A nu se prinde că B este un computer (un “bot”, cum am zice acum), nu un om în carne și oase, atunci computerul respectiv a trecut testul Turing.

După cum observați, acest test ține mai degrabă de chestiuni filosofice despre computere, fără o legătură clară cu ceva practic. Regulile testului sunt chiar în avantajul computerului, care trebuie să păcălească doar 30% din diversele persoane cu care dialoghează timp de 5 minute pentru a promova testul.

CE ÎNSEAMNĂ REUȘITA COMPUTERULUI DIN PREZENT?

Computerul din Rusia a trecut testul păcălind una din cele trei persoane cu care a comunicat, făcând-o să creadă că dialoghează cu un băiețel de 13 ani, nu un computer. Bănuiesc că subiectul discuției poate fi orice, fără limitări.

Din descrierea de mai sus a testului Turing, poate că vi se pare ceva simplu. Poate că vă întrebați de ce, cu puterea de procesare din prezent, abia în 2014 un computer reușește să treacă la limită acest test. Răspunsul nu poate fi decât că, în ciuda vitezei și a accesului rapid la orice informație, computerele sunt departe de a fi ceea ce teoretizau primii cercetători ai acestui domeniu și nenumărați scriitori science-fiction după ei.

De ce? Pentru că vorbirea omenească este plină de exprimări complexe, de sensuri duble sau triple pentru cuvinte, de glume, de mici metafore. Nu vorbim ca academicienii în viața de zi cu zi, iar un computer care să înțeleagă tot ceea ce spunem timp de 5 minute s-a dovedit foarte, foarte greu de creat. Apoi vine a doua observație: un computer care în sfârșit înțelege și dialoghează ca de la egal la egal cu un om (mă rog, ca de la un copil de 13 ani la un om) nu înseamnă că gândește ca un om.

Singurul lucru pe care l-a demonstrat computerul din prezent este, în opinia mea, că putem dezvolta interfețe tot mai bune. Programul rușilor a arătat că este bine construit să analizeze fiecare cuvânt din mesajele persoanei A, să le interpreteze sensul general și apoi să găsească informațiile cerute sau răspunsurile potrivite și să le aranjeze corect într-o frază asemănătoare cu ce-ar spune un om.

Asta e tot ce face. A fost programat bine pentru toate situațiile posibile pentru un chat de 5 minute. Nu învață singur, nu poate reacționa la situații complet noi pentru care nu a fost programat și nu este un AI.

CE ÎNSEAMNĂ PENTRU VIITOR?

Interfețe mai bune.

Siri este un software ce încearcă să imite o femeie. Înțelege anumite fraze, inclusiv exprimări colocviale precum “make an appointment for june 9th at ten o’clock”, dar asta pentru că a fost programat să recunoască pe rând fiecare cuvânt și ce sens ar putea avea. Oferă chiar și un răspuns, dar într-un limbaj destul de “bățos”.

Însă e doar o aplicație de telefon. Pe termen lung, cu programare bună, conexiune permanentă și procesare într-un cloud tot mai puternic, se poate analiza sensul oricărei fraze și se poate oferi un răspuns la fel de colocvial formulat. Imaginați-vă sisteme automate de helpdesk, roboți telefonici cu care să dialoghezi pentru a raporta o problemă sau a cere sfaturi, control vocal perfect pentru automatizările din jurul tău, recunoaștere vocală completă pentru dictare, computerul din Star Trek. Îmi place să cred că aici ne vor ajuta computerele “Turing”, odată ce vor fi dotate cu un program bun de analiză.

Unii spun că testul Turing este de fapt despre oameni și cât de ușor pot fi păcăliți. Da, are și acest sens. Imaginați-vă reversul medaliei de mai sus, imaginați-vă emailuri și comentarii spam ce vor fi atât de bine formulate încât vom crede că-s pe bune, imaginați-vă dialoguri cu boți ce vor ști să se exprime bine și alte asemenea probleme. O tehnologie poate fi utilizată în multe feluri.

Arthur C. Clarke a scris în 1968 primul volum din Odiseea Spațială. Imaginea computerului HAL 9000, ochiul său roșu, a fost des utilizată de atunci, dar iată că în prezent nu suntem deloc mai aproape de ceea ce înseamnă inteligență artificială reală. Mașini precum KITT mai au de așteptat. Am devenit doar mai buni la programare și analiza datelor, dar asta n-are nici o legătură cu inteligența artificială propriu-zisă.

Și asta e tot ce se poate spune despre acest subiect. Bifăm reușita și așteptăm dezvoltările viitoare, unele practice pentru noi, dar mai mult de atât nu avem ce face acum.

sursa: Gizmodo.