La aniversarea de un an a restaurantului Joseph

Zilele trecute am fost invitat la aniversarea de un an a restaurantului lui Joseph Hadad, ceea ce pentru mine a fost o mare plăcere și onoare.

V-am povestit despre bunătățile mâncate acolo în ianuarie și martie, când am vizitat restaurantul cu familia. Articolul respectiv l-am văzut și pe pagina de Facebook a restaurantului, dar în afară de asta n-am avut niciodată o interacțiune cu cineva din echipa restaurantului Joseph, așa că invitația primită acum a fost o surpriză cu atât mai mare.

Așa că am fost la restaurantul Joseph, printre diverse vedete și alți mari bucătari de top ai orașului, iar profitând de vremea bună de afară totul s-a desfășurat în grădina restaurantului. Câteva pahare de băutură, o demonstrație culinară (desertul Earth, făcut pe două mese), chestiile uzuale. Practic nu vă pot spune multe la acest capitol, ci doar mă pot lăuda încă o dată că am fost invitat la aniversarea restaurantului, semn că cei 1.500 de lei cheltuiți acolo măcar au generat un articol foarte bun.

Acolo fiind, am profitat de ocazie pentru a cere un tur al bucătăriei. M-a condus chiar chef Hadad, ceea ce nu mă așteptam, și mi-a arătat locurile.

L-am întrebat cum obține toate acele ingrediente. Dacă citești meniul, pare un atlas botanic de plante exotice, care cu siguranță sunt greu de obținut la noi. N-a intrat în detalii, mi-a spus că are diverse relații și știe distribuitori, dar problema principală este calitatea acelor legume și fructe, calitate care trebuie să rămână constantă de-a lungul anului. Asigurarea ingredientelor de cea mai bună calitate este o problemă mare pentru orice restaurant de lux în România și aici contează supravegherea continuă a chef-ului.

Hadad îmi arată apoi niște anghinare de Ierusalim, mari, frumoase. Spune că le-ar putea găti în două moduri diferite încât nici nu ți-ai da seama că mănânci anghinare, atât de bune sunt. El poate fi găsit acolo în fiecare zi, cu excepția sâmbetei. Gătitul este asigurat de echipa de bucătari, dar Hadad este implicat în aranjarea farfuriilor și “validarea” a tot ce pleacă spre meseni, plus pregătirea oamenilor și a unor noi rețete.

Uitați-vă la aceste roșii cherry, decojite cu mare atenție și ornate cu lămâi confiate. Nu știam că se pot confia lămâile, dar am gustat chiar și un sos – chiar Hadad mi-a turnat din borcanul în care-l ținea – făcut din lămâie confiată timp de 90 de zile și amestecată cu sare de mare. Era acru și sărat în același timp și foarte dens, aproape ca un șerbet, și urma să fie folosit în preparatele cu pește.

L-am întrebat ce alte restaurante preferă în București. Mi-a răspuns, cu modestie sau poate din dorința de a nu crea polemici, că nu mai mănâncă la alte restaurante de multă vreme (nici eu n-as face-o de la comanda unui restaurant precum Joseph). Și oricum, mi-a spus, nu simte că are multă concurență, Joseph este un restaurant mediteranean cu ceva influențe franțuzești și multe accente personale în ecuație, din care nu sunt multe la noi.

Și apoi am mulțumit pentru tur și am plecat, că-i încurcam pe bucătari.