Privind Sorbona

Prima oară când am văzut Sorbona, marea universitate din Paris, am avut un sentiment de inferioritate pe care apoi l-am resimțit de câte ori am mai trecut prin preajma ei.

Asta deoarece îmi amintesc ce ne-a zis ghidul excursiei în care am ajuns acolo pentru prima oară: Sorbona a fost înființată cândva pe la anul 1180. Este atât de veche încât nu se mai cunoaște data exactă la care aici au început să se studieze diverse discipline, cu studenți veniți din diverse părți ale Europei pentru a afla mai multe despre artă, medicină sau drept.

Vreo 820 de ani mai târziu am ajuns și eu în fața ei, ca simplu turist, și am auzit aceste lucruri. Primul gând care mi-a trecut prin cap a fost cât de înapoiați suntem noi, în zona geografică a României de astăzi, la acest capitol.

În anul 1180, poate chiar mai devreme, în Franța exista nevoia de studii superioare. Studenții veneau la Sorbona pentru mai mulți ani de studii, profesorii erau aleși după anumite criterii și niveluri de cunoștințe. Exista în dezvoltarea acestor țări, repet, nevoia pentru studii avansate.

În zona noastră, aceeași perioadă este o gaură neagră a istoriei și un subiect de dispută între cercetătorii ei. Nu se știe ce se întâmpla atunci pe teritoriul fostei Dacia, cât stăpâneau mongolii și cât ungurii. Abia pe la 1241 apar menționate nume precum Litovoi și succesorul său, Bărbat (ăsta da nume!), iar Basarab I a câștigat independența Țării Românești pe la 1330. Cam tot atunci Dragoș trecea munții în Moldova și “descăleca” acolo, trimis de fapt să păzească frontiera estică a regatului maghiar, unde apoi Bogdan I își declara independența.

Câteva sute de ani mai târziu urmau să apară și la noi primele academii sau universități. Este o diferența ce probabil a contribuit la dezvoltarea marilor imperii vestice, care probabil a determinat istoria Europei și a cărei influență se simte și astăzi.