►► Ofertele continuă la: eMAG・Fashion Days・Finestore・Dyson・Flip. 📺 YouTube: youtube.com/NwraduBlog ◄◄
Am mai scris eu despre fripturi din carne de vită de calitate și v-am mai spus chiar și cum o prepar, dar de atunci am îmbunătățit mult procedeul și prefer să fac acest articol mare cu care să mă laud direct în viitor. Trec direct la preparat carnea, iar apoi adaug niște secțiuni despre ce carne am încercat și de unde, ce-i așa special la ea etc.
Vita de calitate se mănâncă un pic mai crudă, cu carnea încă roz în interior și suculentă, adică “medium”. În cuvintele unor bucătari pe care i-am citit, o vită făcută bine (“well done”) este o risipă de carne bună. Așa că scopul articolului este să vă arăt cum obțin eu o friptură care la exterior are o crustă de culoare frumoasă, dar interiorul este rozaliu și suculent. Ca mai jos așa.
Mai jos gătesc în același timp două tipuri diferite de carne. Cea mare este un rib-eye de vită Black Angus din America, cele două mici sunt bucăți cunoscute uzual sub numele “tournedos” și provin de la vite argentiniene. Le-am cumpărat pe toate din Mega Image Concept Store Piața Sudului, unde găsiți un galantar bine aprovizionat cu vită scumpă. Mai jos vă spun și de alte magazine. Update: între timp am cumpărat foarte multă carne marca Gurmand Apetit din Mega Image sau Carrefour, dar atenție la bucăți, căutați rib-eye, t-bone, sirloin, tournedos, nu alte bucăți ce sunt mult mai tari. Pulpa, rasolul și altele nu sunt pentru tigaie, ci pentru gătit lent la cuptor sau pentru tăiat în bucăți mici, gen tocană.
O primă idee: vita scumpă nu se congelează. Prin congelare sângele din carne îngheață și se transformă în cristale, carne suferă anumite transformări, iar la dezghețare se pierde o parte din savoarea pe care v-o doriți. Puteți păstra vita pentru mai multe zile (scrie pe ea când expiră) în frigider, dar nu în congelator.
O a doua idee: carnea nu se spală. Se pare că studiile au demonstrat că spălarea cărnii nu elimină bacteriile de pe ea, ci poate chiar din contră. În plus și mai ales pentru vită, evitați să “stoarceți” carnea de sucul ei interior și nu faceți prea multe manevre cu ea, nu o strângeți prea tare în mână șamd. Eu o scot din frigider, o tai eventual din punga ei vidată și mă apuc de gătit.
O a treia idee: carnea nu se înțeapă. Eu o manevrez cu un clește luat din IKEA pentru câțiva lei (poți găsi și online clești de carne sau la IKEA). Fără el, aș întoarce-o cu o paletă sau cu două linguri. Nu o înțepați deoarece pe acolo se vor scurge sucurile și carnea se va usca în interior.
1. Am scos carnea, am pus-o pe o farfurie și am dat-o pe ambele părți cu multă sare de mare, dar din aceea grunjoasă, nu fină, și piper. Eu folosesc sare și piper boabe măcinate pe loc dintr-o râșniță de masă. (Sarea pe care o cumpărăm de obicei este Himalaya granulată, iar râșnite găsiți online sau la IKEA.)
La începuturi foloseam mult mai puțină sare, cu gândul să nu stric gustul. Nici vorbă! În tigaie sarea și piperul vor forma o crustă negricioasă care arată foarte bine în farfurie și este un pic crocantă. În fotografii se vede mai greu sarea din cauza culorii ei, dar în realitate pun pe toate suprafața feliei de carne.
Se pot pune și alte condimente (oregano etc), dar am văzut ca marii bucătari preferă doar sare și piper pe carnea de vită pentru a nu-i schimba gustul cu ierburi și la fel procedez și eu.
2. Las carnea astfel pregătită minim 20 de minute pentru a ajunge la temperatura camerei. Pur și simplu o las pe masă să stea degeaba.
Această operațiune are mai multe roluri:
3. Încălzesc o tigaie. Eu folosesc una din ceramică (eMAG) pentru fripturi mici și rapide, dar am și o tigaie de fontă pentru bucăți mai scumpe sau groase, deoarece fonta se încălzește mult mai puternic (puteți găsi online diverse modele). Nu folosesc deloc ulei, dar dacă vreți puteți unge cu un pic de ulei de măsline carnea înainte de a o pune în tigaie.
4. Pun carnea în tigaie, focul este la 3/5 sau 4/5. Din păcate nu vă pot spune câte minute să lăsați carnea pe o parte și câte pe cealaltă parte, asta depinde de grosimea cărnii și de foc și de cât de fragedă este vita. Eu o întorc din când în când, de obicei de 3-4 ori în total, pentru a studia cum se dezvoltă culorile pe carne. Ideea este să scoateți carnea cu 1-2 minute înainte de a ajunge la cum vă doriți de fapt să fie făcută, deoarece chiar și luată de pe foc carnea se mai prăjește un pic în interior.
O carne subțire (1-1,5 cm) stă cam 2 minute pe o parte și 2 pe cealaltă, poate chiar mai puțin. Rib-eye-ul din fotografie cam așa a stat, iar cele două tournedos în jur de 3+3 minute.
Nu trebuie însă să o ghiciți. La început eu tăiam carnea în tigaie, după câteva minute pe foc, ca să văd cam cât de făcută este. Chestia asta nu este deloc recomandată, prin tăietură se vor scurge sucurile și pierdeți mult din savoarea cărnii, dar este o metodă de a învăța.
O alta este să înțepați carnea, să “săpați” un pic în ea. Dacă dați de carne nefăcută (“rare“), mai lăsați-o să stea pe foc.
Metoda pe care o folosesc eu acum, după vreo 20 de fripturi sau chiar mai mult, este să palpez carnea. O apăs cu cleștele cu care o întorc sau cu două degete. Când se apasă și este moale, înseamnă că nu-i făcută. Când devine ceva mai rezistentă la apăsare, înseamnă că este medium. Din ce văd, se poate compara cu apăsarea în palmă: ține palma dreaptă relaxată, iar dacă apeși la baza degetului mare, unde-i palma cea mai groasă, este “rare”. Dacă apeși mai spre margine, mai sus pe deget, este “medium”.
Chestiile astea se învață în timp.
5. Scot carnea și o învelesc în staniol pentru 1-3 minute. Asta se numește “resting” și în acest timp carnea se face în continuare în interior.
De ce se prăjește în continuare, deși nu mai este pe foc? Deoarece căldura se propagă de la exterior spre interior, așa că un “val de căldură” mai trece prin carne deși ai luat-o de pe foc. Chestia asta se întâmplă și la ouă ochiuri sau poșate. L-am văzut pe Raymond Blanc spunând că el scoate ouăle poșate din apa fierbinte și le pune în apă cu gheață, pentru a le întrerupe forțat coacerea.
De ce nu o pun direct în farfurie, ci o țin în staniol? Întâi pentru că așa se mai uniformizează culoarea în interior și apoi pentru că din carne se mai scurge zeamă care poate arăta inestetic în farfurie, că-ți face o mică baltă acolo. Update: puteți face restingul și punând carnea într-o farfurie și acoperind-o cu un bol, după cum recomandă chiar Adi Hădean mai jos)
Mai important de reținut este că atunci când luați carnea de pe foc ea se mai coace totuși un pic, așa că trebuie să compensați pentru acest fenomen luând-o de pe foc mai din timp decât ați considera normal.
Iată mai jos tăiată după ce am luat-o din staniol.
Pentru început, după cum vă spuneam, puteți să o tăiați și în tigaie, ca să nu o luați de pe foc când încă este “rare” sau să nu o coaceți prea tare. Puteți să o tăiați și înainte de a o pune în staniol, tocmai ca să vedeți cum este interiorul și să vă gândiți deci cât o lăsați la “resting”.
Uite și pe video:
Gurmand Apetit – carne bună la un preț decent.
O găsiți în destul de multe locuri, inclusiv Mega Image-urile mai mari (la Șincai e un frigider mărișor, de exemplu), în Carrefour (în Băneasa au un frigider propriu), în Lidl și alte magazine. Carnea este bună și gustoasă. Luați rib-eye, steak, t-bone sau porterhouse, alte bucăți sunt mai tari și potrivite pentru cuptor/gătit lent/tăiat cubulețe.
Am început să-i urmăresc și pe site și Facebook, că scrie Adi Hădean pentru ei niște rețete foarte bune. Vițelul și mielul de la ei este de asemenea foarte moale și bun.
Mega Image Concept Store – la galantar, carne din diverse țări și surse.
Recent am descoperit Mega Image Concept Store de la Piața Sudului (este chiar în intersecție, diametral opus de mall-ul Sun Plaza). Nu știu dacă în Concept Store-ul de la Piața Galați au așa ceva.
La Piața Sudului au carne Black Angus din SUA, carne din Argentina și carne de vită Prussiana din Polonia, maturată și nematurată. Sunt diverse bucăți, am văzut și t-bone și new york strip și alte cut-uri tradiționale. Ce-ați văzut mai sus erau un rib-eye și mușchi/tournedos.
Până acum, de aici am luat carnea cea mai fragedă și gustoasă (acele tournedos au fost fragede de le tăiam doar prin apăsare cu furculița și excelente la gust), dar și cea mai scumpă: 55 lei bucata mare, tot atât cele două mici. Scump rău.
Carrefour – Argentina Steak
De aici iau carne care arată ca mai jos, adică e ambalată cu o etichetă mare roșie pe care scrie Argentina Steak. În cutie sunt 2-4 fripturi, ambalate individual în pungi. Carnea este bună, suficient de moale, iar prețul este ok, cam 22-25 de lei friptura.
Am scos-o din listă, n-au mai adus de vreun an, fiind înlocuită cu cele Gurmand Apetit de mai sus.
Cora – Tentații Cora
Vita bună este cea din gama Tentații Cora, ambalată vidat. Se găsește aproape mereu în Cora Sun Plaza, dar mai rar în Cora Lujerului, unde raionul acesta este mult mai mic. În Pantelimon nu am mai fost de mult timp.
Cora vinde vită românească, dar anumite bucăți sunt fragede și accesibile la preț. Cele mai bune bucăți sunt “tournedos”, sunt rotunde și învelite cu un șorici care nu se mănâncă, dar dă o aromă bună. Eu îl scot înainte să-l pun în farfurie.
Vita o fi românească, dar carnea este tăiată de măcelari pregătiți de un francez (l-am cunoscut aici) și maturată 2-3 săptămâni, iar diferența se cunoaște. Nu aș fi crezut că-i vita românească.
Am luat de la ei cam toate bucățile pe care le scot la vânzare. Tournedos sunt excelente, antricotul și vrăbioara sunt ok, pulpa și alte bucăți mari sunt mult mai tari și merg mai bine făcute la cuptor. Le puteți identifica și după preț, două tournedos costă vreo 35 de lei, pe când o bucată mult mai mare de pulpă este 19 lei. Acum știți și de ce.
Osho și Vaca Muuu
Nu am luat până acum, dar aceste două foarte bune restaurante specializate pe fripturi de vită scumpă vând și carne crudă, ți-o alegi tu din galantarele lor. Aici ai cea mai mare selecție de tipuri de carne. O voi încerca în curând. Fotografia de mai jos este de la OSHO și văd prețuri mai mici un pic decât la Mega Image Concept Store.
Metro
La început luam de la Metro carne de vită. Majoritatea magazinelor Metro au o cameră specială, mult mai rece decât raionul normal de carne, unde au bucăți mari și mici de vită din Argentina, Polonia, Franța sau Irlanda. Am luat de câteva ori bucăți irlandeze și poloneze, sunt bune, dar scumpe. Ulterior Cora și Carrefour au introdus cărnurile de mai sus pe piață și sunt mult mai rentabile.
Mega Image – gama Premium Le Boucher
NU vă recomand. Am luat o dată pachetul de mai jos, n-a meritat banii. Mergeți pe gama Gurmand sau ce vând la galantar.
Integra – Black Angus
Produsele marca Integra se găsesc prin diverse supermarket-uri, am văzut chiar și în Cora și Mega Image. Vita este din rasa Black Angus, dar crescută în România. Nu că ar fi ceva în neregulă cu asta, dar cele câteva bucăți încercate de mine au fost tari, probabil fiind gândite pentru slow-cooking la cuptor.
Prețul e un bun indicator, cut-urile fragede costă de 2-3 ori mai mult.
Este foarte moale. Atât de moale că parcă se topește în gură, este o diferență uriașă față de vita românească obișnuită pe care o poți găsi la orice magazin de cartier.
Explicația stă în rasele diferite de vită: cea românească este o rasă crescută pentru lapte, iar carnea ei este mai tare. Străinii mănâncă multă vită și atunci au crescut rase cu carnea fragedă. În plus, despre cele din Argentina sau Irlanda se spune că sunt crescute într-un mediu foarte natural, cu puțină poluare, iarbă de calitate foarte bună șamd.
Rasele cunoscute pentru carnea moale sunt Black Angus, Charolais, Hereford. În practică, aproape orice din Argentina. Mult mai scumpe sunt cele japoneze Wagyu/Kobe, care costă enorm, dar sunt crescute în regim special.
Carnea bună este marmorată fin, adică are “filoane” de grăsime prin ea care îi dau o aromă foarte bună. Personal prefer mai puțină grăsime, dar alții sunt exact pe dos. Oricum, toate bucățile sunt la fel de fragede.
Un alt motiv este cel al bucăților. Școala românească de măcelărie produce bucăți bune pentru făcut la cuptor, eventual la foc mic și îndelungat. Denis Philippot, măcelarul francez al celor de la Cora, ne-a arătat cândva diferențele, cum trebuie separate tendoanele, cum de la mușchi se arunca extremitățile pentru ca acele zone sunt conectate la alte bucăți de carne și sunt mai tari șamd. El demonstrează că și din vita românească se poate scoate carne bună dacă o tai cum trebuie și o lași la maturat.
Am auzit mulți bucătari recomandând tigăi de fontă pentru astfel de fripturi. Recent am luat și eu una, cea de mai jos, am dat 46 de lei în Auchan Militari.
Avantajul ei stă în faptul că fonta se încălzește mult mai bine. Ați văzut ce subțire este o tigaie de teflon sau ceramică? Nu se încing așa tare și asta se cunoaște în cazul bucăților groase de carne. Am făcut de câteva ori în fontă, se cunoaște diferența, s-au copt mult mai repede, dar nu uitați să dați cu ulei pe carne, ca să nu se lipească prea brutal.
Un alt truc este să folosiți un termometru de carne pentru a determina cât de făcută este friptura. O friptură este făcută “medium” atunci când în mijlocul ei temperatura este de 64 de grade.
Totuși, un termometru bun pentru carne este greu de găsit. Petardele de 10 lei de prin hipermarket-uri, cele cu ac, măsoară lent temperatura și au erori mari. Magazinul Conex Electronic vinde unul mai avansat, dar nu știu cât de bun este. Nashu_mare, grătaragiu celebru și cu care dezbat uneori astfel de subiecte, folosește un multimetru de calitate la care conectează o sondă de temperatură pentru carne, sondă care costă și ea ceva bani.
Dacă bucata de carne este foarte groasă, utilizați și cuptorul. Două minute pe fiecare parte în tigaie, pentru searing și culoare, apoi la cuptorul încins pentru câteva minute, în funcție de grosimea cărnii. Un t-bone de 2,5 cm grosime ar putea sta 2+2 minute în tigaie și încă 2-3 minute la cuptor la 220 de grade, de exemplu.
Prețul unei astfel de fripturi este în jur de 100-120 de lei și urcă până la 350 de lei în restaurantele care aduc carne specială, așa că este mult mai rentabil să faceți acasă. Dacă vreți sa mâncați la restaurant, eu le-am vizitat pe următoarele:
În alte restaurante nu am încercat vita scumpă. Ar mai fi următoarele:
JW Steakhouse la Marriott – considerat cel mai bun restaurant de vită, dar prețurile sunt foarte mari și nu consider că mi-l permit.
Prime la Radisson – alt restaurant foarte bine cotat, cu prețuri chiar mai mari decât la JW Steakhouse.
Barbizon în hotelul Pullman/Sofitel – nu am avut drum pe acolo.
Or mai fi și altele și nu știu eu de ele.
Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.
Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri
Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.
58 comentarii
04/03/2014 la 10:23 AM
Eu sunt mare amator de vita dar nu pot sa o mananc decit very well done.
Ce trebuie sa fac in plus fata de ce ai scris aici ca sa iasa asa si sa nu o ard?
Adrian Boioglu(Citează)
04/03/2014 la 10:31 AM
Să o faci câteva minute în plus, până când carnea este mai tare la apăsare. Eventual până te prinzi cât să o faci, o tai pe grătar și o mai lași pe foc dacă vezi carne roz în interior.
nwradu(Citează)
22/07/2018 la 11:44 PM
Sa mananci pui [scuze ca am comentat dupa 4 ani, da’ merita]
ipo(Citează)
04/03/2014 la 10:30 AM
Prietene, tu in afara de mancare si gadgeturi mai stii scrie despre altceva?
Vasile Manu(Citează)
04/03/2014 la 1:54 PM
@Vasile Manu: poți folosi lista de tag-uri pentru a descoperi și alte subiecte despre care scriu, dar dacă urmărești blogul zilnic ar trebui să fie clare.
nwradu(Citează)
04/03/2014 la 10:49 AM
De fapt, fonta inmagazineaza mai multa caldura. Tigaile subtiri, desi le incingi inainte, se racesc atunci cand “le pui in sarcina”, adica atunci cand pui carnea pe ele, si deci nu sunt o sursa constanta de temperatura.
nashu_mare(Citează)
04/03/2014 la 10:52 AM
Cam orice vita (si cea romaneasca) poate sa fie fragezita putin (mai mult). Incearca sa o lasi peste noapte in frigider, intr-o punga cu zeama de ananas :)
1/2 man(Citează)
29/12/2015 la 8:29 PM
Ananasul merge la orice carne.
add(Citează)
04/03/2014 la 11:13 AM
Poate par vreun necunoscator, da’ nu stiu cum pot manca unii bucatile de carne mai groase, aproape crude in interior.
RDK(Citează)
04/03/2014 la 11:26 AM
@RDK: ai incercat vre-odata ? Cam asa se serveste carnea de vita si este absolut delicioasa.
Felicitari pentru tutorial !
kizi(Citează)
30/01/2016 la 12:40 AM
Nu conteaza cum se serveste,o faci sau o comazi cum vrei tu,ca tu ai platit-o,capisci?
andipanda(Citează)
04/03/2014 la 11:52 AM
Multumesc! Voi incerca!
Erwin(Citează)
04/03/2014 la 2:49 PM
Replica lui Radu către Vasile zici că-i Samsung către Haotik.
@Radu: dar de vita pe hot stone ce părere ai? Eu am mâncat doar mușchi argentinian și mi-a plăcut. Deși pe hot stone practic carnea nu mai stă după ce e prăjită, e totuși fragedă și suculentă.
dam167(Citează)
04/03/2014 la 6:03 PM
@dam167: așa întrebare, așa răspuns de PR :P
Nu sunt atât de sensibil încât să văd diferențele de gust. Am mâncat și eu pe la un restaurant, dar n-aș putea spune diferențe față de o vită făcută/ținută altfel. Singura deosebire sesizabilă apare la grătarul cu cărbuni.
nwradu(Citează)
04/03/2014 la 2:59 PM
Vita facuta de tine nu e medium, e medium rare. Eu mananc porterhouse la restaurant si ny strip facuta de mine. O las in total aproape 3-4 minute pe ambele parti (cu aragaz electric) pe high. La fiecare minut o intorc pe partea cealalta. Dupa 2 minute pe fiecare parte (deci 4 in total), o las 30 secunde pe fiecare margine (la ny strip si in general la multe beef steaks este grasime care se face crocanta si buna). La al 5-lea minut, adaug o bucata de unt (cu sau fara sare) si il las sa se topeasca pe una dintre parti, la al 6-lea minut fac acelasi lucru pe cealalta parte, miscand cu o paleta untul pe toata suprafata steak-ului in timp ce se topeste. Nu fac niciodata steak fara putin ulei pentru ca se arde si toata crusta ramane pe tigaie si ramane fara o mare parte din gust – in loc sa fie crocant si juicy, e tare si ars (la fel ca pestele in tigaie fara ulei). Si nici nu pun steak-ul in staniol, o las 4 minute la medium sa se “linisteasca”. Daca steak-ul e de la frigider, il las 20 minute sa ajunga la temperatura camerei cu condimente pe el (sare si piper negru).
In felul asta, steak-ul meu se taie ca untul (la cutit si printre dinti).
@Adrian Boioglu; 7 minute pe fiecare parte, dar strici steak-ul :D
thade(Citează)
04/03/2014 la 6:08 PM
@thade: da, dar pentru mine există rare, medium și well done. Cele intermediare sunt mai puțin importante. Câtă vreme nu mai e carne crudă, ci doar rozalie, pentru mine e medium.
Prin rare eu înțeleg ca aici: https://www.nwradu.ro/2013/02/vita-rare/
Interesant ce zici cu untul, voi încerca și eu.
nwradu(Citează)
04/03/2014 la 3:13 PM
@kizi
Da, am incercat si d-aia am zis, ca nu-mi place sa vorbesc din auzite/vazute.
In fine, pana la urma, depinde de gusturile fiecaruia
RDK(Citează)
04/03/2014 la 5:12 PM
Prea cruda, nu me gusta!
alexEAT(Citează)
04/03/2014 la 6:06 PM
Alex eat
Știi ca vita see mănâncă și crudă, nu? Biftec Tartar! Ce poftă m-a apucat!
nashu_mare(Citează)
04/03/2014 la 7:20 PM
Mulţam pentru material, m-ai convins să încerc nişte chestii. Off topic: spre surprinderea mea Vasile Manu chiar există! Credeam că a fost inventat de nişte glumeţi cu mult timp liber (sincer, preferam varianta asta, cu inventatu’).
George Damian(Citează)
04/03/2014 la 8:38 PM
Radu ti-am gasit un sos super bun pe kickstarter cred ca e exact genul tau de sos!
https://www.kickstarter.com/projects/657999288/sosu-barrel-aged-sriracha?ref=category
Andreiexe(Citează)
04/03/2014 la 9:36 PM
Multumesc pt toate aceste informatii. Carnea de vita frageda este un aliment pe care il consider un fel de delicatesa. Chiar daca pare cruda si nefacuta, ea este fiarta in interior in suc propiu ceea ce ii confera un gust si o aroma aparte. Te felicit pentru tutorialul tau. In urma cu ceva timp, fiind sofer de camion, am transportat de multe ori carne de vita din Danemarca in Italia. Asa am avut acces la o carne de vita care pt mine a insemnat supremul in materie. Dar nu am incercat soiurile argentiniene si promit ca o voi face in cel mai scurt timp. Oare ai idee ce rase de vaci sunt crescute in Danemarca? Imi amintesc unul din gratare, cam de 5cm grosime, facut la butelie, ma rog, conditii de camion, insa care se topea efectiv. Si da, sarea si piperul proaspat macinate sunt suficiente pt a pune in valoare o friptura adevarata.
Coco(Citează)
05/03/2014 la 12:18 AM
Un tutorial de nota 10 cu +.
Dragos Bunea(Citează)
30/01/2016 la 12:50 AM
ma intreb ce vor aia cu 5 negative?
andipanda(Citează)
05/03/2014 la 12:26 AM
FYI
La Cora se gaseste in ambalaje normale, albe, T-bone unguresc de vita Angus.
Cu placere!
nashu_mare(Citează)
05/03/2014 la 9:01 AM
Bravo! Ai cuprins destul de mult într-un singur articol:). Micile mele obiecții (am v’o două) țin mai degrabă de experiența personală cu consumatorul de carne și cu carnea fie ea de primă calitate, fie de o calitate…mai puțin primă:). De exemplu, pot să-ți spun cu mâna pe inimă că dacă ai o carne bună, “well done” poate fi o opțiune potrivită pentru cei care nu suportă roșul în farfurie (care nu mai e chiar sânge, dar n-o să schimbăm noi percepția asta nici de am trăi un milion de ani). În ceea ce privește odihnirea cărnii, e în regulă dacă o lași să stea acoperită (eu folosesc o farfurie încălzită ca suport pentru carne, care nu-i un mare fan al șocurilor termice și una adâncă sau un bol mai mare, ca “acoperiș”) cât ai ținut-o pe foc, fără niciun fel de problemă. Sigur că ea se mai coace, însă procesul e unul lent, și dacă ai o bucată de carne potrivit de groasă, nu ai cum să ajungi de la “medium” la “well done” doar odihnind carnea. O incintă (mică, așa cum e cea format de bol) care să permită acumularea aburilor ieșiți din carne, ajută la aspect și frăgezime. Carnea nici nu se usucă dar nici nu se umezește excesiv la suprafață, așa cum se întâmplă când o învelești în staniol (nu spun că-i greșit, spun doar că se poate și un pic mai bine).
Sper că am fost de folos, la fel cum de folos e și articolul tău. Baftă!
Adi Hadean(Citează)
07/03/2014 la 6:45 PM
@Adi Hadean: mulțumesc pentru comentariu, apreciez părerea ta. Am reținut și sfatul tău cu farfurie+castron, îl voi aplica data viitoare.
nwradu(Citează)
05/03/2014 la 2:08 PM
live and kicking…:) nu-i pe gustul meu, dar poate n-am gustat ce trebuie pana acum. Am retinut, merită încercat!
Haivas(Citează)
05/03/2014 la 9:47 PM
Incercat prima oara azi dupa sfaturile de aici. Sotia multumita :)
materie prima http://imgur.com/gu0ZKMa
AlexO(Citează)
07/03/2014 la 6:46 PM
@AlexO: de unde ai luat-o? Unde stai?
nwradu(Citează)
05/03/2014 la 11:44 PM
Bai Radule .. arata maxim ! Dupa ce ti-am citit articolul de 3x … de pofta … mi-am dat seara ca trebuie sa te laud ! Si mie-mi place vita medium , insa … medium-ul meu este mai “facut” decat al tau (20-30%) mai copt . Gusturile sunt diferite . Oricum este genial muschiuletul tournedos si nu numai ! Este buna vita , dar eu inclin mai tare spre porc , mai ales cu putina grasime ! Stima si numai bine
Liviu(Citează)
07/03/2014 la 6:47 PM
@Liviu: mulțumesc! Teoretic cea mai bună carne este cea puternic marmorată, cu multe firișoare de grăsime prin ea. Se cunosc la gust, are altă aromă, deși în opiniea mea nici cea fără grăsime (precum turnedos) nu-i mai prejos, ci doar un pic diferită.
nwradu(Citează)
06/03/2014 la 6:09 PM
Nu stiu daca ai incercat dar in Italia am mancat ceva mai buna friptura de vita , Bistecca alla fiorentina.
Nu am stat sa caut mod de preparare si nici ce fel de carne este , fiind convins ca nu am cum sa gasesc in Romania.
IRadu(Citează)
07/03/2014 la 6:49 PM
@IRadu: restaurantele au câteva avantaje: carne de calitate (dacă și restaurantul e de calitate), cuptoare speciale, experiență. Dar plătești destul de mult pentru aceste lucruri, poți să faci și acasă ceva bun și este și suficient de simplu încât asta să devină o activitate plăcută.
nwradu(Citează)
02/08/2015 la 12:30 AM
EU am mancat cel mai bun steak in Anglia, unde locuiesc de aproape 12 ani. Britanicii sunt mari amatori de steak. Mie imi place medium rare ASA ca intotdeauna specific chelnerului sa fie pink in the middle. Altfel mi se aduce cateodata la masa done and I am not a happy bunny. Desi nu critic calitatea mancarii in restaurante,din politete, cand e vorba de steak, o trimit inapoi daca nu e gatita dupa cum am comandat-o. Si in Anglia steak-ul de calitatea e scump ASA ca-l consider un “treat”. Englezilor le place servita cu chunky chips, roasted tomato and mushroom and peppercorn sauce. Acum sunt insarcinata si n-am voie carne insufficient gatita,dar, dupa bebe steak va fi prima mea tratatie. Déjà salivez, desi acum n-as manca: morning sickness. :-(
Mirela(Citează)
07/03/2014 la 6:06 PM
Radu ma bucur ca si in Romania sunt oameni care inteleg ce inseamna un “steak” . Eu locuiesc in Texas si aici gasim carne de calitate la pret redus de foarte multe ori. Ribeye gasim si la $3-$4 pe 500gr (vreo $7-$8 pe kilogram).
Un singur lucru am gasit gresit la ceea ce faci, si aceasta este faptul ca tot intorci carnea de pe o parte pe alta. Normal bucatarii astia tari zic sa o intorci doar o singura data, si apoi eventual sa o tii un pic vertical sa se faca marginile.
Adrian Boioglu, “steak well done” este un fel de “oximoron”. Daca ii “well done” atunci nu mai e “steak” e altceva. Si eu primada cand am venit in Texas nu am putut inteleg cum oamenii manaca carnea aproape “cruda”. La restaurant intotdeauna imi cumparam “well done”. Pana la urma m-am saturat sa tot manc carne fara gust si am incercat “medium-well” apoi “medium”. Pot sa iti zic ca e foarte mare diferenta. Pur si simplu e pacat sa cumperi astfel de carne si sa o strici incercand sa o faci “well done”. Sugestia mea este sa incerci sa o prajesti mai putin tot cate un pic si o sa vezi ca o sa te obijnuiesti, si o sa vezi ce mare diferenta este.
Uite aici cum explica Gordon Ramsay unui reporter acest lucru (engleza)
http://www.youtube.com/watch?v=eGryWqaZvgY
Ionut(Citează)
07/03/2014 la 6:51 PM
@Ionut: mulțumesc pentru comentariu, în primul rând.
Să știi că discutam cu cititorii în alt articol despre întorsul fripturii. Chiar Gordon Ramsey dădea exemplu cum o întoarce o dată pe minut, ba chiar o face și pe lateral un pic. În alt clip, același Ramsey spunea că nu o întoarce decât o dată, cum zici tu.
Părerea mea este că depinde de suprafața pe care o prăjești. La tigaie nu contează așa mult, dar dacă o faci pe grătar trebuie să o întorci doar o dată, da, ca să se formeze acele dungi frumoase pe carne. Dacă o miști sau o întorci de câteva ori nu mai arată la fel de frumos ca prezentare.
nwradu(Citează)
07/03/2014 la 6:46 PM
Ai uitat fix cel mai bun restaurant pentru vita din București. Modigliani – la parter la Inter. Nu zic eu, zice Tripadvisor. http://www.tripadvisor.com/Restaurant_Review-g294458-d2253587-Reviews-Modigliani_Pasta_e_Carne-Bucharest.html
Puiu(Citează)
07/03/2014 la 6:52 PM
Stai ca iar imi aduc aminte un clasic in viata de pe aici: “nu se merita sa iei vită si sa iti faci acasa, cand la restaurant e la aceiasi bani”
nashu_mare(Citează)
07/03/2014 la 10:15 PM
@nashu_mare: pe vremea când singura sursă era Metro, la bani grei, așa era.
nwradu(Citează)
07/03/2014 la 10:17 PM
Nu ești un bun early adopter. Oricum, nu e chiar atât de mare diferența de preț, vorbind de aceleași cut-uri.
nashu_mare(Citează)
19/03/2014 la 7:25 PM
Radu, ai sa gasesti carnea prezentata de AlexO la supermarket-urile Albert Heijn din Amsterdam. E un fel de MegaImage Olandez :)
Ciprian(Citează)
07/02/2015 la 3:08 PM
Ziua buna.Vad ca ai folosit..cleste verde de la caca maka,tigaie de la maka caca vreau sa te intreb cand ai mancat ai avut dintii lui strabunica,cate greturi de fata mare,fite de Dorobanti,voma
florin(Citează)
24/04/2015 la 7:24 PM
Salut
Unul din sfaturile tale ne îndeamnă să nu gătim vită congelata căci îşi pierde din savoare. Tot tu spui că găteşti vită Angus din Argentina. Sunt foarte curios cum se aduce vita proaspată din Argentina
dan(Citează)
26/04/2015 la 1:08 AM
Foarte rapid, la frigider?
nwradu(Citează)
26/04/2015 la 1:12 AM
Nu-i nimic ca o ceafă de porc, nu?
nwradu(Citează)
12/03/2016 la 6:56 PM
Steak R.Angus 14-16luni/ 4cm grosime/ Tigaie fonta/ ulei masline/ 1cub de unt/piper rosu zdrobit pe ambele parti/sare roz ce mai grunjoasa(eu folosesc roca pe care o sparg cum vreau)/3min+3min, laterale max 1min fiecare, interior 62°C/ “resting” 2min sub bol pe farfurie calda>>>SUPREM!
Glu(Citează)
17/09/2016 la 10:59 PM
Gasesc eu la Billa o tavita frumoasa cu doua felii de “rasol alb” de manzat. Super zic, mananc vita. Atata doar ca nu stiu ce-i aia rasol, de ce-i alb si cum se poate gati. Google it. Unu zice ca merge bine la tigaie, ca asa i-a recomandat macelarul. Altul (tu adica) zice ca muci, ca rasolul e nasol la tigaie. In concluzie, ce sa concluzionez?
Romanii nu stie ce e vita, care este. Pe net vezi la toate natiile de vacari diferite cut-uri de vita, bune la aia si la ailalta. La noi, mucles. Nu poti afla din ce parte de sub coada vacii a fost taiat rasolul nici daca il intrebi pe boul care ti-o vinde. Iar marii nostrii bucatari/bloggeri scriu despre “tournedos” si alte asemenea stupidenii masate, de fite, in loc sa se ocupe de instructajul de baza.
Ion Iliescu(Citează)
06/12/2016 la 1:29 PM
Slabut.
Friptura ta este departe de medium .
Sa va explic eu cum sta treaba pentru cele mai bune gratare de vita
Eu am facut din rasol si muschi de vita in felul urmator :
Felia de carne trebuie sa aiba doua degete. Muschiul il fac intreg, nu il mai tai.
Intr-un bol acopar carnea cu 50 ml ulei masline , 50ml zeama de lamaie, piper din abundenta si bere pana acoperi carnea. FARA SARE !
Tigaia/gratarul incins bine cu foarte putin ulei.
Se frige 4 min pe o parte , 4 pe cealalta parte si cateva secunde pe margini.
Se scoate friptura si se tavaleste prin piper macinat dupa care se introduce la cuptor: 10 min pentru rare, 15 min pt medium si 20 min pt bine facuta.
Se lasa la odihnit 5-10 min cu o felie de unt deasupra si putin patrunjel.
Cristi(Citează)
06/12/2016 la 1:32 PM
am uitat sa precizez, temperatura la cuptor 160
Cristi(Citează)
06/12/2016 la 1:34 PM
O friptură de 2 degete se face medium în cele 4 minute de pe fiecare parte de pe aragaz, așa că dacă o mai bagi și la cuptor…
Dar cum zici tu.
nwradu(Citează)
23/03/2017 la 9:39 PM
Mersi, apreciez mult indicatiile
Radu Deac(Citează)
14/05/2017 la 9:19 AM
@nwradu – foarte tare tutorialul tau. eu sunt un incepator si la gatit dar si la mancat de vita, asa ca pentru mine articolul tau este mai mult decat bine venit. multumesc mult pentru aceste informatii si astept si altele cu mare drag. numai bine
Florin B.(Citează)