Migrarea la o rețea All-IP: cum s-a făcut în Macedonia, ce avantaje are și când se face și în România?

Macedonia este prima țară în care Deutsche Telekom a convertit toate rețelele lor fixe și mobile la ceea ce se numește “next-generation network”, o rețea All-IP. Asta înseamnă, după cum îi spune și numele, că toate serviciile, fie ele telefonie fixă, mobilă, televiziune sau Internet pentru casă și firmă, sunt oferite, “transportate”, prin rețele de tip IP.

Întreaga țară este ca o mare rețea LAN, toate serviciile vorbind aceeași limbă digitală. Rețelele 4G oricum erau gândite dinainte pentru protocolul IP, dar rețelele mai vechi, precum GSM-ul, telefonia fixă și bineînțeles cablul TV sau conexiunea de Internet de acasă foloseau diverse alte protocoale pentru a transmite vocea sau datele.

Iar dacă urmăriți articolul până la final, vă spun și despre planurile cu România, unde Deutsche Telekom deține, practic, Cosmote.

CE ÎNSEAMNĂ O REȚEA ALL-IP?

De exemplu protocolul IP ia informația care trebuie transmisă și o face un pachet la care atașează adresa destinației, adresa expeditorului, un număr de ordine, lungimea datelor transportate șamd. Ei bine, la Facultatea de Electronică am făcut cândva un curs pe care noi îl numeam “cursul de Romtelecom”, cu o profesoară ce nu știa să explice nimic și o asistentă foarte dură. Acolo am învățat despre chestiuni misterioase precum PDH (un nume care mereu m-a amuzat, deoarece înseamnă Plesiochronous Data Hierarchy – mie mi se pare că sună a dinozaur), SDH, X.25, împachetarea în containere virtuale și frame-uri, împachetarea frame-urilor mici în unele mai mari pentru transmisie pe linii T1 sau E1 și tot așa. Fiecare protocol împachetează altfel datele tale, le transmite în altă ordine, le mai schimbă aranjarea șamd.

Este lung și complicat și nu vreau să intru în astfel de detalii mega-tehnice, mai ales că nu mi-a plăcut niciodată acest subiect. Cea mai simplă analogie pe înțelesul tuturor la care mă pot gândi acum este una cu căile ferate. Închipuiți-vă o țară în care diverse zone folosesc șine de diverse lățimi, astfel încât un vagon nu poate merge pe oriunde, că nu-i compatibil.

Marfa din vagoane, care până la urmă reprezintă vocea noastră sau fotografiile de pe Facebook pe care le vizualizăm în browser, trebuie descărcată în fiecare gară din vagonul curent, mutată în alt vagon, atașată o altă locomotivă, și abia apoi pleacă mai departe spre destinație.

Vă dați seama că o astfel de rețea are o viteză scăzută cauzată de conversiile ce trebuie făcute și apar diverse întârzieri. În cazul vocii și a datelor, situația este asemănătoare.

Cine vrea chestii tehnice poate să înceapă cu pagina Wikipedia despre SDH, ierarhia sincronizată cu ceasuri atomice. Dorința de cunoaștere vă va fi rapid calmată.

CE A PRESUPUS MIGRAREA SPRE O REȚEA ALL-IP

În Macedonia a durat 25 de luni și au transformat 290.000 de linii. Au deconectat toate liniile telefonice de pe vechile sisteme și le-au înlocuit cu Voice-over-IP. Nu știu cum era televiziunea înainte, dar acum este transmisă prin IP până în casa omului, unde cablul intră într-un set-top box conectat la televizor.

Mari schimbări au fost în sediile T-Mobile și Macedonski Telecom (nume aproximativ :P), unde vechile echipamente au fost înlocuite cu unele noi de la Ericsson, realizând o rețea IP. Ca cifre, înainte în întreaga țară aveau 22 de sedii ce controlau rețelele din diverse zone geografice; acum au doar unul singur în capitală, iar acela este cam de 3-4 ori mai mic decât cel anterior.

Am vizitat camerele tehnice: cea veche avea vreo 10 rânduri de câte 15 dulapuri de echipamente, cea nouă avea doar vreo 8 rack-uri ce controlau rețeaua pentru întreaga țară…

Conversia asta a presupus și ceva modificări prin casele clienților. A fost instalat un mic aparat la care conectezi telefoanele fixe, set-top box-ul televizorului, calculatorul pentru Internet șamd. Îți dă chiar și rețea wireless în mod direct. Am văzut astfel de echipamente de la Huawei sau ZTE, în unele intră direct fibra optică, în altele cablul UTP.

Mulți dintre voi aveți ceva asemănător deja acasă, dar în Macedonia întreaga țara este astfel cablată acum.

Un echipament pentru casele oamenilor. În acele porturi se conectează și set-top box-ul pentru televizor, telefoanele fixe și netul mobil, iar rețeaua wireless este generată direct.

AVANTAJE PENTRU OPERATOR

Avantajele principale ale migrării la o rețea All-IP sunt pentru providerul de telefonie, televiziune și Internet. Iată mai jos câteva enumerate de ei și câteva la care m-am gândit eu:

• reducerea costurilor de operare pentru că le scade consumul de energie electrică, scade numărul de furnizori șamd.
• au nevoie de ingineri și tehnicieni specialiști într-un singur domeniu, cel IP.
• pot extinde rapid rețeaua, îi pot crește rapid capacitatea în zonele unde este nevoie, inclusiv dintr-un moment în altul.
• noile servicii oferite clienților pot fi rapid implementate.
• centralizează monitorizarea rețelei.
• redundanță crescută, poți oricând să faci rutarea traficului pe alte căi, din moment ce toate sunt la fel.

Ca cifre, vorbeau despre eliberarea unor spații care în total ajung la 5000 de metri pătrați, iar 250.000 de kilograme de echipamente vor fi deconectate și eliminate. Toată investiția pentru migrare a fost de 13 milioane de euro.

Network Operations Center-ul din Skopje al T-Mobile Macedonia.

AVANTAJE PENTRU CLIENȚI

Cea mai importantă parte, nu? Deși majoritatea avantajelor par inițial a fi de partea furnizorului de servicii, care își eficientizează foarte mult munca, sunt ceva avantaje și pentru clienți.

• Introducerea de noi servicii este foarte rapidă. Înainte modificarea infrastructurii dura 1-2 ani, acum poate fi gata în câteva săptămâni, apoi noul serviciu poate fi lansat public.
• Internet de mare viteză. Pe o astfel de rețea pot crește viteza conexiunilor din fiecare casă, deja vorbeau de 1 Gbps.
• Serviciile nou-lansate pot fi rapid instalate în fiecare casă, fără perioadă de așteptare. Activarea lor se face direct din aparatul pe care-l ai în casă. Mai vrei o linie telefonică? Bine, cuplează încă un telefon pe portul de la aparat. Vrei canale în plus? OK, ți le deblocăm de la distanță.
• HD Voice. E un termen folosit mai degrabă pe mobile, dar poate fi aplicat și pe telefonia fixă. În mod normal, aceasta este limitată la o frecvență redusă pentru compatibilitatea cu vechile circuite analogice, dar acum că totul este pe IP vocea poate fi transmisă la o calitate mult mai bună.
• Tarif unic pentru apeluri locale sau în provincie pentru telefonia fixă.
• Oferte mai bune deoarece aceeași companie îți poate oferi toate serviciile importante (telefonie, Internet, TV) prin aceeași rețea.

Poate că multe nu par importante, dar se adună și gândiți-vă la impactul asupra întregii populații. Pentru mulți fiecare leu contează, iar în unele zone s-ar bucura de introducerea IPTV sau broadband de 1 Gbps.

Dacă vă întrebați în ce măsură reducerea de costuri pentru provider poate duce și la o reducere a tarifelor pentru client, personal nu cred că sunt șanse. În primul rând, migrarea rețelelor la All-IP a însemnat o investiție care trebuie recuperată. Apoi, în Macedonia scad costurile lor de operare cu 10 euro/client/an, ceea ce înseamnă mai puțin de 1 euro pe lună, o reducere practic nesemnificativă, zic eu, comparată cu nevoia de a recupera investiția.

Există, desigur, avantaje și pentru clienții business, care acum au la dispoziție o soluție completă pentru apeluri, transfer de date, videoconferințe, virtualizare, se poate face convergența serviciilor, pot beneficia de instalări mult mai rapide în noile sedii și de mărirea imediată a capacităților instalate deja.

Vechi versus nou.

PLANUL PENTRU ROMÂNIA

Îl vedeți în fotografia de mai jos. Deutsche Telekom, prin Cosmote și Romtelecom, vrea să convertească toată infrastructura din România la o rețea All-IP până la finalul anului 2018, dacă totul merge bine.

Prin “totul merge bine” mă refer și la faptul că întâi trebuie încheiată privatizarea Romtelecom, care momentan este deținut doar parțial de OTE și deci de Deutsche Telekom. Se lucrează însă chiar și acum, 5% din rețea este migrată, dar mai e de lucru.

Personal cred că anul 2018 este destul de optimist. În Macedonia a durat 25 de luni. România este de 10 ori mai mare ca suprafață, de 10 ori mai mare ca populație și probabil și ca amploare a modificărilor ce trebuie făcute (2,2 milioane de modificări, scrie acolo). Investiția necesară pentru a termina totul până în 2018-2019 va fi deci majoră.

Observați și calendarul pentru celelalte țări din regiune: Slovacia trece la o rețea all-IP la final de 2014, Croația și Muntenegru la final de 2015, Ungaria până în 2017, România, Grecia și alte țări unde activează Deutsche Telekom până în 2019.

A transmis tocmai din Skopje, Macedonia, trimisul special al blogului, eu. Să vedeți în curând și ce metodă simplă și inedită de plată cu mobilul au implementat cei de aici. Apreciez orice share și retweet primit la articol, ca să arătăm străinilor că și bloggerii pot face treabă bună. Nu de alta, dar am fost singurul blogger prezent aici.