►► Ofertele continuă la: eMAG・Fashion Days・Finestore・Dyson・Flip. 📺 YouTube: youtube.com/NwraduBlog ◄◄
A doua zi după vizita în Saint-Emilion, revenind în Bordeaux, ne-am mai plimbat pe străzile orașului și am vizitat diverse locuri frumoase despre care v-am spus deja în articolul precedent.
La baza înaltului turn Pey-Berland, unde era să-mi dau duhul urcând 230 de trepte până în vârful său pe o scară în spirală îngustă precum cele de evacuare și claustrofobică la maxim, se organiza o piață volantă.
Cred că acesta este termenul, nu? O piață de duminică, unde mai mulți oameni și-au montat tarabe și au început să vândă mâncăruri și delicatese inedite.
De exemplu era un tip cu brânzeturi și mezeluri. Roți mari de brânză, de mai multe feluri, niște cârnați groși, cu acel aspect de “făcut în casă”, alte mezeluri și șunci precum în imaginile cu pivnițe boierești.
O altă tarabă, alimentată permanent de o dubă parcată tot acolo, vindea legume și fructe. Aici era cea mai mare coadă. Am fotografiat și eu leguma de mai jos; nu știu ce este, pare o bombă din desene animate sau o poțiune de viață din jocuri pe calculator.
Mie mi-au plăcut cei ce ofereau degustări. La o tarabă se vindeau stridii și alte scoici mari. Uriașe. Rar am mai văzut așa ceva de cumpărat, având în vedere că în România fructele de mare ajung mai greu și piața noastră nu este mare.
Pentru 5 euro puteai primi 6 bucăți făcute pe loc, cu o lămâie să-ți dregi gustul. Dacă erai suficient de curajos să guști așa ceva. Noi din Aventura Vivolis am fost.
6 bucăți sunt cam multe pentru o singură persoană, așă că le-am împărțit. Am scurs zeama aceea cu gust de apă de mare din ele, am stors lămâie peste, le-am rupt de cochilia lor și, cu un pic de curaj și “doamne-ajută”, le-am dat pe gât.
Ca aspect, sunt un gri umed, cu o textură și consistență ce pare scârboasă. De fapt, m-am amuzat maxim când, exact când mă pregăteam să bag una în gură și o cam făcusem harcea-parcea încercând să o tai din cochilie, ca apoi să mi-o torn/scurg în gură, o americancă de la un grup de lângă masă a văzut dintr-o privire ce fac, cum arată scoica și ce textură are, a țipat și s-a întors ținându-se de gură, fugind vreo 3-4 pași mai departe de masă. Moment în care și eu mi-au turnat stridia pe gât, ajutându-mă de limbă să iau toată masa aceea cenușie, ca să se vadă ce curajos sunt.
Tot în acea piață volantă unii vindeau produse din Argentina direct dintr-o dubă cu deschidere laterală, unde era amenajat un galantar. Alții aveau delicatese locale mai normale, precum carne, alte brânzeturi, paste, ba chiar găteau pe loc paste și le serveau doritorilor într-un mic bol de hârtie, pentru câțiva euro.
Mi s-a părut o idee foarte mișto și regret că la noi nu se organizează așa ceva. Bine, poate că la noi n-ar avea cine, poate că nu este interes nici din partea micilor producători, deși pe la târgurile de profil ce au loc periodic (Sweet Fest șamd) vâd micii producători dornici să vândă marfa și să-și atragă noi clienți. Si sunt sigur că toți ceilalți care produc cheesecake-uri, cozonaci, limonade, brânzoaice, brânzeturi șamd ar fi la fel de interesați de astfel de piețe volante, dar din păcate în București nu-i poți găsi decât la 2-3 târguri anuale sau la diverse evenimente/petreceri/concerte.
Oricum, revenind în Bordeaux, această piață volantă mi-a rămas în suflet. Acum mai mulți ani mi-am dat seama că cele mai plăcute amintiri din străinătate nu le am neaparat cu clădirile impresionant pe care le-am văzut, ci cu micile acțiuni întreprinse pe lângă ele: o cafea băută într-o piață frumoasă, o prăjitură sau înghețată mâncată la o terasă de pe malul mării, o porție de coaste la fereastra unui restaurant de pe Oxford Street, câteva scoici gigantice în mijlocul Bordeaux-ului.
Dacă vă duc concediile mai ales prin orașe mai mici, mai pitorești, interesați-vă dacă nu sunt asemenea piețe volante sau alte târguri cu specific local. Întotdeauna veți avea parte de o experiență plăcută acolo.
Am ajuns de acolo împreună cu cei de la Vivolis.ro, un portal al agenției OVI Travel care va fi lansat în curând și unde veți putea găsi bilete de avion, city break-uri și multe alte oferte și idei de concedii frumoase.
Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.
Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri
Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.
12 comentarii
13/11/2013 la 11:14 AM
Cum ai ajuns tu la concluzia ca in romania nu se organizeaz asa ceva. In iasi aproape in fiecare weekend se organizeaza in centru un targ, mai ales de produse traditionale. Si in multe orase se organizeaza astfel de targuri.
Vezi ca legumele cu cat sunt crescute mai mari cu atat sunt mai putin bio, la fel si stridiile.
Sunt mai mult ca sigur ca piata aia numai bio nu e.. dar na romanul tot roman: la ei e mai bine ca la noi..
sil(Citează)
13/11/2013 la 11:28 AM
Cam prin toate orasele din Romania gasesti mici targuri cu produse traditionale. Adica, in mod traditional le cumpara de la Metro/Selgros si le revand cu un oarecare adaos.
Serban Cristian(Citează)
13/11/2013 la 12:51 PM
@sil, @Serban Cristian: le știu, mai ajung și în București din când în când. Din păcate, în afară de ceva cozonaci buni, nu prea am găsit chestii atragătoare. Dulciuri, tot felul de alune caramelizate, brânză. Poate că speram la ceva mai special.
Mai sunt și târguri precum Sweet Fest, din care a mai fost recent o ediție, unde mai dai de mici producători https://www.nwradu.ro/2013/04/cum-a-fost-la-targul-de-dulciuri-sweet-fest/
Dar la noi e mult mai slab acest capitol decât în străinătate.
nwradu(Citează)
13/11/2013 la 12:01 PM
@ sil
poate asa e soiul legumelor respective. nu poti sa zici ca un pepene rosu de 20 de kile e anormal de mare si automat, din cauza asta, e injectat.
@ serban
sa nu confundam produsele traditionale “de casa” cu cele facute “pentru acasa”. oamenii din pietele astea chiar vand produsele respective facute de ei sau de terti, dar in niciun caz facute in stil industrial. treaba e ca le fac tot in scop comercial, nu ca sa le manance ei. automat nu ies la aceiasi calitate, dar oricum in general sunt cam peste ce gasesti in magazine, procesate industrial.
eu in general cumpar produse din carne (carnati, sunca, costita, pastrama, etc) de la pietele astea si cred ca iti poti da seama destul de usor care cum sunt. niciodata nu am gasit carnati sau pastrama ca alea pe care mi le iau de la tara, dar cu siguranta sunt mai gustoase decat alea de la metro/selgros.
mircea(Citează)
13/11/2013 la 12:49 PM
Legume aceea e un dovleac :)
Bogdan(Citează)
13/11/2013 la 1:09 PM
Se mai organizau in fata Academiei Militare, prin Cismigiu si Herastrau.
florin(Citează)
13/11/2013 la 1:22 PM
Și la Romexpo de multe ori, mai ales cu ocazia altor târguri, dar nu-i ceva periodic, unde să știi că găsești în fiecare duminică anumite produse.
nwradu(Citează)
13/11/2013 la 1:15 PM
Ce se vinde prin Bucuresti la targurile cu produse traditionale, numai facute dupa reteta din batrani nu sunt. Sunt specialist in domeniul mezelurilor si produselor din carne. Ma amuz dar este un umor negru cand ii intreb pe cei ce vand muchi afumat sau carnati despre metodele de preparare sau cu ce afuma ei carnurile respective.
Nu mai spun ca multe produse “facute in casa” sunt defapt tampenii ieftine cumparate de pe te miri unde sau indoite cu chimicale.
Sa nu uitam si de pretul ridicol de mare pe care il cer pe astfel de produse masluite.
In rest, in afara, am incredere in astfel de produse din strainatate facute acasa si vandute la acest gen de targuri la sfarsit de saptamana. Chiar ai ocazia sa degusti niste bunatati.
marin(Citează)
13/11/2013 la 2:05 PM
Se poate observa cu ochiul liber (si stomacul gol) ca amintirile placute sunt cele care trec prin tractul digestiv, sau prin pantec, sa fim mai populari in exprimare. Cele care “trec” prin “suflet” .. – n-au de ce sa ramana, oricum nu le ducem cu noi pe “lumea ailalta”, nu?
George(Citează)
13/11/2013 la 2:32 PM
Nu chiar, eu am amintiri plăcute din multe locuri, așa că mi-am imprimat și înrămat multe fotografii de-ale mele care îmi aduc aminte de ce-am vizitat și unde.
https://www.nwradu.ro/2012/08/amintiri-placute-povestea-din-spatele-fiecarei-fotografii/
https://www.nwradu.ro/2012/10/fotografiile-printate-panza/
nwradu(Citează)
15/11/2013 la 9:04 PM
e un dovleac Hokkaido chiar :) foarte bun la supe creme si placinta
ioana(Citează)
18/11/2013 la 3:17 PM
Stiu ca e un dovleac Hokkaido. Eu am mancat ca umplutura pentru placinta si are un gust interesant, dar foarte bun. Si in orasul meu, care se afla exact unde se agata harta in cui, s-a organizat, pana la Craciun un astfel de targ. Dimineata si pana pe la orele 4 oamenii stau afara cu carnuri, miere, dulceturi, gemuri, etc. Am vazut slanina, am gustat-o si era sigur de casa..Plus ca carnatii si suncile de casa, care aratau si gustau delicios. Stiu ca si cei care fac produse de acest gen, includ in compozitii niste furaje in hrana animalului, in cazul produselor de porc, plus ca adauga conservant ori substanta de conservare, din cate stiu, dar gustul difera foarte mult de cele de la magazin. Cantitatea de chimicale poate fi redusa, exista oameni care spuneau ca nu au pus nimic, dar strigau efectiv preturile si produsele lactate ca sa nu se strice pana a doua zi si pentru a nu iesi in pierdere: in cazul branzei, al smantanii etc. Deci se poate, depinde mult de zona. In strainatate nu stiu cum sunt facute pentru ca n-am avut norocul sa vad sau sa gust, desi am calatorit, insa nu cred ca ei nu pun absolut nici un fel de conservant in produs sau ca hrana a animalului dupa care il hraneste natural pana la taiere.
clausweb(Citează)