Saint-Emilion, zona vinurilor de Bordeaux

Dacă vizitați frumosul oraș Bordeaux trebuie să alocați o zi și pentru a vedea unul dintre orășelele din jurul său și podgoriile ce au făcut celebru vinul de Bordeaux. Iar dintre aceste orășele, cel mai bine ar fi să mergeți la Saint-Emilion, la 40 de kilometri de Bordeaux în direcția Libourne, un loc aflat în patrimoniul UNESCO și cunoscut nu doar pentru vinul produs acolo, ci și pentru câteva monumente extraordinare.

În Saint-Emilion am cunoscut un alt aspect al Franței. Este Franța liniștită, cea a dealurilor verzi și a vilelor frumoase, Franța lipsită de aglomerația și haosul marilor orașe, țara aerului curat, a teraselor unde să stai, în lumina blândă a soarelui, și să bei un pahar bun de vin cu ceva mâncare și patiserie făcută în casă, fără să-ți pese de trecerea orelor.

După Paris și Bordeaux, orașe mari și aglomerate, un tur prin Saint-Emilion pe străzile sale pietonale, departe de orice zgomot puternic, a fost o relaxare minunată. Mi s-a părut un loc unde nimeni nu se grăbește, genul de oraș unde nu te uiți niciodată la ceas, ci doar te relaxezi și te gândești ce plăcută trebuie să fie viața într-o astfel de regiune. Iar priveliștea poate arăta ca mai jos


Dar până să ajungem în acel loc să vă spun mai multe detalii despre oraș. Noi am ajuns acolo cu un microbuz închiriat, că eram grup mare, dar altfel sunt sigur că francezii au trenuri și autobuze ce ajung periodic din Bordeaux în Saint-Emilion.

Drumul până la Biserica Colegială din Saint-Emilion, unde ne-a lăsat mașina, a trecut prin mijlocul podgoriilor de viță de vie, ocazie cu care am văzut că francezii numesc Chateau orice vilă de pe aici, chiar și pe unele fără etaj. Vinurile lor se numesc “Chateau… cumva”, dar să nu credeți că-i plin de castele pe acolo, ci după principiul franțuzesc cam orice sat mai răsărit din România ar putea fi plin de chateau-uri.

Biserica Colegială merită o scurtă vizită pentru a vedea vitraliile și curtea interioară, dar adevărata comoară religioasă din Saint-Emilion vine mai târziu și este subterană.

Trecând pe lângă această biserică am descoperit un super hotel și restaurant. Dacă aveți bani mulți și vreți ce-i mai bun, aici este locul. Acasă am descoperit că Philippe Etchebest, bucătarul de la Hostellerie de Plaisance, are două stele Michelin! Este multi-premiat și lăudat în Franța, are emisiune TV și este vedetă în toată regula, cunoscut pentru talentul său culinar. Mai jos puteți vedea nu doar prețurile hotelului, unde camerele sunt între 390 și 700 de euro pe noapte (și micul dejun nu este inclus :P), dar mai ales meniul culinar. Orarul este problematic, e deschis doar marți-sâmbătă la ora cinei, iar prânz poți mânca doar sâmbăta.

Vestea bună este că are și meniuri de degustare pentru 107 sau 152 de euro de persoană, unde bănuiesc că poți gusta din mai multe preparete. Pentru două stele Michelin, prețurile sunt chiar bune.

Hotelul său este chiar lângă marea clopotniță a bisericii monolitice subterane, un turn care se înalță 53 de metri în sus și este cu atât mai spectaculos după ce ulterior afli că stânca de sub el este goală, piatra fiind de mult extrasă chiar pentru astfel de clădiri.

Iar de pe terasa panoramică de la baza turnului priveliștea peste jumătate din oraș arată ca mai jos.

Trecând printre tot felul de restaurante și cofetării (fac macarons pe aici, dar nu din cele duble și colorate care sunt tot mai populare și la noi, ci ceva mai simplu, ca pricomigdalele) și multe magazine de vinuri locale, puteți vedea jos marea biserică subterană. E nevoie de o vizită la Oficiul de Turism pentru a primi un ghid local, că nu se intră chiar așa oricum acolo.

Biserica Monolitică subterană este unul dintre acele locuri unice si inedite în întreaga Europă. Eu unul, deși am vizitat multe țări, nu am mai văzut niciodată așa ceva și cea mai asemănătoare experiență a fost peștera uriașă din Gibraltar.

Este incredibil cum au reușit să sape o biserică atât de mare și de înaltă în stâncă. Arată ca o peșteră, dar apoi observi ordinea coloanelor, tavanul arcuit, scările săpate în piatră și toate celelalte mici detalii. M-am minunat văzând cei doi îngeri săpați în piatră la o înălțime atât de mare.

Totul a început când Sfântul Emilion (acum numit așa) a ajuns în această regiune în secolul 8 și a trăit ca un pustnic, dar a făcut câteva minuni și a ajuns cunoscut în lumea creștină mulțumită lor. Apoi, faptul că orașul se află pe drumul spre Santiago de Compostella a adus suplimentar și mai mulți pelerini în zonă. Saint-Emilion s-a dezvoltat rapid, piatra a fost săpată și extrasă pentru a construi clădiri și fortificații în zonă, iar în interiorul dealului a fost amenajată această mare biserică pentru a-i primi pe pelerinii ce veneau aici.

Pe lângă pereți se văd și acum locurile unde erau înmormântați diverși nobili și cavaleri ai secolelor trecute. Lumina naturală lipsește, este răcoare, uneori tavanul este jos și altădată înalt ca într-o catedrală reală, iar acum câteva coloane sunt susținute de întărituri metalice, deoarece câteva secole de apă infiltrată le-au mai slăbit. Este un loc inedit, v-am spus, unul diferit de tot ce poți vedea de obicei în concedii.

Am ieșit din lumea subterană și am pornit pe străzile orașului. Am admirat arhitectura clădirilor vechi, am văzut primăria, am urcat și coborât străduțele pavate, am intrat în magazine de vinuri și în cofetării, m-am învârtit pe la podgorii.

Dacă aveți timp, vizitați și o podgorie. Veți vedea cum se face vinul, cum se păstrează, de ce unele sunt mai scumpe și altele mai ieftine, veți degusta vinul și puteți și cumpăra direct de acolo, bineînțeles.

Pentru alte detalii și obiective, consultați pagina franceza a Wikipedia despre Saint-Emilion.

Am ajuns de acolo împreună cu cei de la Vivolis.ro, un portal al agenției OVI Travel care va fi lansat în curând și unde veți putea găsi bilete de avion, city break-uri și multe alte oferte și idei de concedii frumoase.