Problemele review-urilor de produse

Este o problemă mai subtilă cu majoritatea review-urilor românești la diverse gadget-uri, inclusiv cu ale mele. Aparatele ajung la cei care le testează, însă pentru prea puțin timp pentru a intra în unele detalii avansate, detalii care pe termen lung ar putea face diferența între un utilizator satisfăcut și unul nemulțumit de respectivul produs.

CUI SE ADRESEAZĂ PRODUSELE

Mă uitam recent pe încă o luptă “Android versus iPhone”. Pare incredibil că încă se mai discută pe acest subiect, deși cei orientați pe “fapte, nu vorbe” și-au dat seama de mult că cele două sisteme de operare au ținte și abordări diferite. Mie nu mi se par concurente, ci paralele.

E aiurea să cauți care este mai bun. Important este să citești ce face fiecare, astfel încât să-l alegi pe acela care ți se potrivește cel mai bine ție.

Același lucru se poate zice pe multe alte subiecte. “DSLR versus mirrorless”. Mulți oameni încearcă să mă convingă că niște aparate mari cât cărămizile fac fotografii mai bune decât mirrorless-urile. Că senzorul, că viewfinderul… Da, dar eu nu fac fotografii de National Geographic, ci doar fotografiez prin concediu și pe la lansări de gadget-uri și prin oraș.

Eu sunt dispus oricând să renunț la acele câteva avantaje pe care le au DSLR-urile pentru a primi acele câteva avantaje pe care le au mirrorless-urile, dar care avantaje sunt foarte importante pentru mine: mai mici, mai ușoare. Sunt dispus să fac anumite compromisuri pentru așa ceva, că m-am săturat să car ditamai aparatul și obiectivul pentru a fotografia un laptop nou-lansat din care apoi scot o imagine 1024 px pentru blog.

La fel și “tabletă versus laptop”, “telefon de 5,2 inchi versus 4,3 inchi” șamd. Discuțiile despre care este mai bun sunt inutile. Fiecare dintre ele este bun, este perfect chiar, pentru anumiți clienți. Trebuie să trecem de la “aparatul acesta este o prostie!” la “nu este potrivit pentru genul de utilizator care…”.

Mai mult, trebuie înțeles că pe nici unul dintre voi nu vă forțează nimeni să cumpărați ceva anume. Vă plac telefoanele de 3 inchi? Cumpărați-vă unul, dar e aiurea să îi spui altei persoane că sunt mai bune când asta e valabil doar pentru gusturile și utilizarea specifică ție.

GAMĂ ȘI PREȚ

Mulți oameni care își dau cu părerea par a nu înțelege deloc conceptul de game și de niveluri de preț. Când văd “tableta asta de 800 de lei este proastă rău în comparație cu un iPad” îmi sângerează un pic ochii pentru că citesc asemenea inepții.

Normal că un produs de 600 de lei nu va fi la fel de bun față de unul de 2000 de lei. Dar pentru cine are în buzunar doar 600 de lei, că mai multe nu poate sau nu este dispus să dea, este perfect!

Și review-urile pe asta ar trebui să se concentreze. Cum este un anumit produs raportat la categoria din care face față? Merită banii ceruți pe el? La ce mă pot aștepta în acești bani?

CÂT DE CRUCIALE SUNT PROBLEMELE

Discuția pornise de la faptul că iOS este nasol pentru că nu-ți oferă acces la fișiere. Nu există un File Manager.

Este un neajuns, sigur. Ce ar trebui însă precizat imediat într-un review este dacă ai și un motiv să umbli prin fișiere. De câte ori pe an ai avea nevoie de asta? Nu există alternative?

Altfel spus, este un “minus” real sau mai degrabă unul teoretic, dar care în practică nu apare sau apare atât de rar încât trebuie doar semnalat pentru acei 1% dintre posibilii cumpărători care ar fi puși în dificultate de el, dar nu scăzută nota la purtare din această cauză?

Știți când m-am decis că vreau să renunț la DSLR pentru un mirrorless? După concediul petrecut în Paris în 2012. Am cărat aparatul la gât și pe umăr de mă dureau tendoanele de nu mai puteam. Rezultatul? Am făcut 3347 de fotografii, din care 37 îmi plac multe și le-am mutat în folderul Best, iar vreo alte 60 le-am folosit pe blog și pe Facebook? Și pentru asta am cărat vreo 3 kilograme la gât, când puteam face lejer același lucru cu doar 1 kg într-un corp mult mai mic? Și da, în Portugalia în 2013, când am mers cu un mirrorless, m-am convins că e fix ce-mi trebuie pentru confortul personal.

Întrebare filosofică pe același subiect: dacă unui dispozitiv îi lipsește ceva, este acesta un minus? Adică producătorul nu te minte că ar avea vreo funcție sau dotare pe care apoi nu o regăsești în practică, ci vezi încă de la specificații că nu are ceva. E de rău sau trebuie judecat strict aparatul și ce oferă el? De exemplu, ar trebui depunctată o cameră foto pentru că nu are deloc viewfinder sau doar dacă viewfinder-ul este prost?

AJUTOR DE LA FURNIZOR

Cei care produc aparatul și îl dau la teste bloggerilor trebuie să fie conștienți de eventualele sale funcții obscure și să le scoată în evidență prin review-uri speciale.

Cel mai bun exemplu este HTC One. Un smartphone excelent, probabil modelul care va marca anul 2013. Are însă o cameră de 4 megapixeli. Da, e tehnologie Ultrapixel, da, senzorul e mai mare, fiecare pixel este mai tare, ceea ce micșorează zgomotul și face fotografiile să fie mult mai bune în lumină slabă.

Cert este că la raft și în descrierea magazinelor online în dreptul lui HTC One scrie “4 megapixeli”. Iar mulți clienți se uită la SGS 4 și văd 13 megapixeli și doar pe baza cifrelor îl aleg pe acesta, că nu știu mai multe detalii.

Ce-aș fi făcut eu? Aș fi dat câte un HTC One la vreo 10 oameni, timp de 3 luni, și le-aș fi zis să facă fotografii, cât mai multe fotografii bune, și să le pună pe toate într-un album shared pe Facebook. S-ar fi obținut astfel sute, poate mii, de imagini foarte bune, din locuri și situații diferite, toate demonstrând calitatea senzorului. Un album cu care ai fi putut oricând să-ți faci publicitate. Adaugă un mic concurs pentru a obține share-uri și like-uri și deja îți făceai mult mai cunoscută tehnologia.

Ce-a făcut HTC? Nu știu exact. Au puține mostre, că suntem în România. Sigur, ar fi datoria celor care scriu review-uri să semnaleze și să educe publicul privind diferența tehnologică. Eu l-am primit vreo 3 zile. Ce să faci în 3 zile, mai ales dacă ai ghinion și e vreme proastă afară? Le-am cerut încă de atunci telefonul pentru că nu eram mulțumit de ce fotografii făcusem cu el și îmi doream un test mai lung. Am și zis că nu-l vreau în acel moment, că înțeleg că acea mostră trebuie să mai treacă pe la încă niște bloggeri și jurnaliști, dar după ce se termină iureșul review-urilor eu aș vrea sa aprofundez calitatea fotografiilor. Acolo a rămas discuția; e drept că nici eu n-am insistat, dar consider că interesul trebuie să fie în primul rând al lor.

Similar, merg la diverse lansări de aparate foto care urmăresc același tipar. Vorbește câte un fotograf celebru despre acel aparat. Mereu e de bine; niciodată n-am auzit ceva de rău de la vreunul dintre ei.

Personal nu am încredere decât în doi fotografi: Cristian Vasile, care cred că demonstrează pe București Optimist ce poate face cu un aparat, și Vlad Eftenie, care fotografiază în principal prin orașe, ceea ce fac și eu, doar că el surprinde niște scene pe care eu nu am talentul sau răbdarea de a le vedea.

Bun, doi fotografi. Câte aparate pot prezenta doar ei? Nu prea multe sper, că apoi bate la ochi. Așa că la multe alte lansări ascult alți fotografi, despre care eu nu am auzit, vorbindu-le celor adunați, de obicei fotografi profesioniști și ei, despre cât de bun e un aparat.

Țin minte un episod când mă întrebam ce rost are să le spui altor fotografi despre avantajele unui aparat. Acei fotografi profesioniști oricum au și ei ușile deschise la marile firme și la F64, așa că după un simplu telefon pot pune mâna pe acel model pentru a se convinge singuri dacă este bun sau nu.

Iar vouă vă pasă? Câți fotografi cunoașteți, astfel încât să conteze când vin eu de la o lansare și vă spun “marele fotograf X a spus că acest aparat este bun!”?

Pentru că dacă sunteți ca mine și preferați să vă faceți singuri părerea din multe imagini de test, mai degrabă producătorii aparatelor ar veni în întâmpinarea acestei dorințe: să dea 10 aparate către bloggeri sau fotografi, dar unii mai puțin certați cu netul, care să vă arate multe fotografii. Mai ales cu funcții precum wifi și 4G integrate direct în camerele foto e aiurea rău să mai faci lansarea într-o sală și să te uiți la fotografii făcute în beznă prin vreo bucătărie de test.

Alt exemplu? Sony! Orange a trimis către cei ce s-au înscris în programul lor de testare Orange Smartphone Tester foarte multe Note 3-uri și ceasuri Galaxy Gear. Va fi o avalanșă de review-uri la acest ceas. Și Sony are un ceas! (mai multe chiar). N-a inventat Samsung această gamă de produse.

Eu, dacă eram Sony, făceam pe dracul în patru să aduc 10 ceasuri în România și să le dau la testare. Știu că nu se vând aici și de asta nu le pasă. Dar le-aș fi adus tocmai pentru a arăta lumii că și eu am astfel de produse, poate la fel de bune. Nu le aduceam pentru a genera vânzări, ci doar pentru branding, ca să nu las concurența să acapareze toată atenția.

Apropo de Orange, în România am întâlnit doar trei companii care își permit să dea un număr mare de produse la test și pentru o durată mai mare de timp: Vodafone și Orange și Nokia.