KFC în noapte

Acum vreo lună stăteam în sală la Internetics și priveam succesiunea de premii acordate agențiilor. Era o seară liniștită, plăcută; singurul lucru pe care-l mai aveam de făcut era să cumpăr ceva de mâncare de la KFC, în drum spre casă, că era seara de aripioare.

Și la un moment dat, mai exact la 21:42, mi-am dat seama că la KFC se închide la ora 22. Am plecat ca din tun. Într-o clipă stăteam liniștit în sala de la Cinema Pro, în următoarea dispărusem ca-n desenele animate, lăsând un norișor de praf în urmă, în grabă mare spre KFC-ul de la Beldiman, vizavi de Cercul Militar.

Teoretic aveam timp. Practic, am schimbat 2 vorbe cu cineva la ieșire, apoi la Victoriei cu Elisabeta, lângă Pizza Hut, semaforul de pietoni a trecut pe roșu fix când am ajuns eu acolo. Doar 3 mașini circulau și m-am gândit că după ele traversez eu, ilegal, dar mânat de dorința de aripioare; țeapă, după acele 3 mașini a venit puhoiul, de parcă toată Calea Victoriei aștepta după colț să vreau eu să traversez și ei să nu mă lase.

În fine, am ajuns la KFC exact când un angajat se îndrepta spre ușă să o încuie. M-am strecurat înăuntru zâmbind, cu gândul “haha, am intrat, I WIN, SUCKERS!”.

Ce n-am anticipat însă este că la ora închiderii KFC-ul nu prea mai are mâncare. Bănuiesc că opresc friteuzele cu vreo oră înainte, ca să vândă ce-i deja produs și să nu arunce prea multe bucăți de pui.

Am aflat asta când femeia din fața mea, pe care din politețe am lăsat-o să comande prima, că era o singură casă deschisă și amândoi ajunsesem la ea cam în același timp, a cerut 10 aripioare. Și casiera i-a spus “păi… stați să văd… fix 10 mai am!”. Wait… what?!?

(în situații limită, nu mai lăsați pe nimeni în față. La naiba cu politețea!)

Ajung și eu la casă. Întreb de aripioare și se confirmă, nu mai aveau. “Ah, și nu mai am nici cartofi”, îmi spune domnișoara. Nuuu! Deja mă vedeam luând bătaie pentru că vin fără mâncare acasă. Bucăți de pui mai aveți? Nu. Doar crispy? Bine, vreau 8. Și… atât, că altceva nu mai aveau.

Am ieșit și pe altă ușă, că cea principală era încuiată. Cum să mănânci crispy fără cartofi, cum să vii fără aripioare? Pare un nonsens.

Mă îndreptam posac spre casă, dar am fost salvat, culmea, de un McDonald’s care închide la ora 23. Am luat de acolo doar cartofi, după ce vânzătorul s-a uitat urât la mine că aveam deja o pungă de KFC în mână, am supraviețuit serii, aducând acasă mâncare, ba chiar m-am distrat în troleibuz urmărindu-l pe un ciudățel cum încerca să vrăjească o tipă. Vă zic și despre ei mai târziu.