Un examen amuzant în Electronică

Să vă povestesc o fază tare din facultatea de Electronică, dacă tot am văzut că sunt mulți electroniști pe aici. În anul 1 am facut un curs de Componente și Circuite Pasive, CCP, cu profesorul Svasta.

Care profesor era complet dezinteresat de studenți, materie, școală și “absent” din toate punctele de vedere. Nu știu cu ce se ocupa, avea niște combinații, firme, CETTI, ceva, dar impresia generală era că studenții îl cam incomodează. Norocul nostru a fost că l-am văzut la puține cursuri.

Examenul urma să fie grilă pe calculator. Profesorul ne-a și arătat softul de examen, care afișa pe ecran o întrebare și tu alegeai un răspuns, de la 1 la 4, dar nu ne-a lăsat să-l rulam decât vreo 2 minute.

Ceea ce, desigur, ne-a dat ideea de a copia respectivul software, să-l luam acasă la noi și să aflăm toate răspunsurile corecte rulându-l de multe ori, astfel încât la examen să venim deja cu totul “rezolvat”.

Nu mai știu cum am furat acel soft, dar am făcut-o. A fost un efort de grup, cineva vorbea cu profesorul, altul stătea în fața calculatorului, altul venise cu o dischetă (pentru că erau niște rable de calculatoare) și comenzile de DOS învățate pentru a copia totul rapid (cred că e comanda xcopy.exe pentru a include și subdirectoarele).

Surpriza a venit acasă când am rulat soft-ul furat. Răspunsurile corecte nu erau întotdeauna corecte. Adică te uitai în cursuri, în manuale, vedeai că răspunsul corect este 2, apăsai tasta 2, soft-ul nu-ți dădea punctul; trebuia să apeși 4 ca să primești punctele.

Și nu vorbim de chestii subiective, ci de întrebări de genul “o rezistentă marcată 4k7 ce valoare are?” Era limpede pentru oricine că răspunsul corect este 4700, nu 47. Vreo 30% din întrebările din software aveau răspunsul greșit.

De chestia asta ne-am dat seama în prima zi și ne-am spus, în grupul nostru, “bă… bine că știm asta, acum nu vom greși”. Mischief managed!

A doua zi, însă, ne-am pus o întrebare dură: dacă voiam nota maximă (și o voiam), ce trebuia să facem?

1. Să dăm răspunsurile pe care software-ul credea că sunt corecte, astfel încât la final să ne dea punctaj maxim, riscând totuși ca profesorul să zică “stai așa, că eu știu că unele răspunsuri sunt proaste, nu aveați cum să faceți impecabil, ați trișat!”
2. Să răspundem cum era de fapt corect, să luam 7 și apoi să ne certăm cu profesorul și să-i arătăm că softul e prost?

Dacă cei ce nu aveau soft-ul făceau scandal că n-au primit punctele meritate, se demonstra că programul este prost și ne depuncta pe noi ceilalți, care am fi ales varianta 1?

Oare profesorul știa că unele răspunsuri sunt proaste și urma să compenseze el pe loc? Oare la examen înlocuiește fișierele cu întrebări și răspunsuri din program cu unele mai bune, fără erori?

Vine examenul. Profesorul Svasta vrea să-l pună fix în timpul finalei campionatului mondial de fotbal din Japonia – Coreea de Sud. Fix în timpul finalei. Cu greu reușim să-l convingem să-l fixeze cu 3 ore mai târziu, ca să vedem și noi finala.

Dăm examenul. Culmea este că nu mai știu ce răspunsuri am ales acolo, pe ce variantă am mers, dar aproape toată grupa a luat 10. Nici nu cred că s-a mai uitat profesorul pe rezultate. Școală adevărată.

În acea sesiune dădeam de obicei examenele, apoi fugeam în regie la terasa Lotus, lângă Pub 18, unde aveau un televizor pus afară. Stăteam la un suc și ne uitam la meciuri de la Campionatul Mondial, apoi mergeam înapoi la facultate după rezultate. Nu știu dacă mai există azi acel Lotus.