Despre fanatismul greșit direcționat

Am întâlnit foarte puțini iubitori de animale care să aibă un discurs logic pe tema asta. Oameni care să spună “sunt conștient că avem o problemă în oraș, dar eu iubesc animalele și voi milita și lupta pentru o altă soluție decât eutanasierea”. Am toată stima pentru astfel de oameni.

Și sunt câțiva care spun “uite, eu chiar am adoptat vreo 3 maidanezi, că mai mult nu pot, dar mi-am făcut partea mea, fapte, nu vorbe”. Am și mai mare stimă pentru ei.

Mulți dintre ceilalți iubitori de câini sunt însă fanatici în convingerile lor. Oameni care mie îmi par instabili psihic, isterici în cauza lor pe care o argumentează prin tot felul de explicații și exemple care în mintea lor sunt perfect justificate, deși pentru alții sunt la limita ridicolului.

Unii pun pe net tot felul de fotografii cu câini morți, care de care mai scârboase. Alții arată știri despre cum niște descreierați au omorât niște animale sau filme în care se întâmplă chiar asta. Iar mesajul la toate acestea este “opriți eutanasierea câinilor în România, iată ce se întâmplă aici pe străzi”, de parcă pe străzile României ar umbla oameni cu sabia în mână, căsăpind fiecare câine care le iese în cale. Nu se întâmplă asta; din contră, aș spune, oamenii umblă pe străzi ocolind cu atenție câinii vagabonzi.

Sunt mulți descreierați în România. Sunt violatori, sunt criminali, sunt bolnavi psihici despre care auzi în știrile acelea crunte despre crime groaznice; și nu doar la noi, ci în toată lumea. Cei care fac astfel de acte de cruzime împotriva animalelor trebuie găsiți și pedepsiți, ba chiar avem legi clare împotriva lor. Dar hai să nu folosim actele izolate ale unor descreierați, acele 1, 2, 10 astfel de cazuri, ca să concluzionăm că de fapt asta se întâmplă sau se va întâmpla fiecărui câine de pe stradă.

Ar fi ca și cum am spune “în România oamenii se violează și se omoară între ei pe stradă” doar pentru că un criminal a făcut asta cu o victimă nevinovată. Generalizarea nu poate fi în favoarea celor care o fac (și nici cifrele false, aș spune).

Apoi mă întreb totuși ce-i în mintea unora dintre acești oameni. Sunt oameni care vorbesc cu seninătate despre mii de alți oameni morți, dar plâng cu lacrimi de crocodili pentru o viitoare crimă împotriva câinilor maidanezi.

Oameni care, de exemplu, nu sunt interesați că sute de mii de oameni au murit în Siria, că zeci de copii au murit într-un singur moment dintr-o singură zi, că în alte părți ale lumii se întâmplă genociduri la fel de groaznice; în schimb devin isterici la gândul că vor fi eliminați câinii.

Oameni care, sunt sigur, privesc ca pe ceva normal faptul că de Paști omorâm sute de mii de miei în fiecare an, animale care au o privire la fel de blajină și behăie frumos și neprihănit spre noi, atunci când negociem cu ciobanul prețul “în viu”. Oameni care comandă meniul de 5 aripioare fără să se gândească la faptul că sute de mii de pui mor zilnic pentru a asigura toate alimentele din fast-food-uri și toate acele pachete din frigiderele hipermarket-urilor.

Explicația? “Acele animale sunt crescute pentru a fi tăiate și mâncate, de asta există”. Cu alte cuvinte, e ok să omorâm animale care nu ne fac nimic, doar pentru că le-am crescut pentru a fi omorâte atunci când sunt mai cărnoase, dar problema apare când vrem să omorâm acele vietăți care s-au înmulțit peste măsură și care mușcă anual zeci de mii de oameni.

Se poate mai multă ipocrizie de atât? Adică eu măcar am zis dintotdeauna că sunt ok cu ambele crime, cea a animalelor pentru fast-food și a maidanezilor de care trebuie cumva scăpat. Asta e lumea în care trăim, nu-i cinstit pentru animale, dar trebuie să o facem. Nu văd o altă soluție, că doar n-am vreo plăcere nebună în a ști că vor fi omorâți; dacă s-ar putea construi adăposturi pentru toți câinii din țara asta, ca să trăiască acolo și nu pe străzi, ar fi excelent. Dar știu, înțeleg, conștientizez că nu se poate implementa așa ceva.

Vă scriu acestea după ce am văzut două texte ridicole într-o singură zi. Într-unul dintre ele o doamnă spunea că nu vrea să mai plătească impozite la statul care omoară câinii maidanezi. Ba din contră, spun eu, ar trebui să plătească dublu, pentru că tratamentul oamenilor mușcați de câini costă. Vrei să rămână câinii pe stradă? Atunci plătește pentru a compensa victimele.

Apoi exemplul de mai jos. E un comentariu la un clip în care una dintre secvențe arată un câine mușcând din alt câine care-i mort. Ca în filmele cu zombie, ca în documentarele de pe Animal Planet, îi rupe carnea de pe el și o mănâncă.

Cât de nebună trebuie să fii atunci când spui “sper ca și copiii lor să sufere la fel”? Oare iubitorii fanatici de animale ce-ar alege, să moară copii sau să moară câini? Dacă apare acum mama copilului care chiar a fost omorât de maidanezi, oare Elena i-ar spune “mă bucur că a murit!”?

—
Alt exemplu perfect aici. Argumentele sunt:

• “cainii simt cu maxima precizie degenerescenta si pornirile criminale. Asadar, un caine va latra un betiv, un potential criminal, un violator, un psihopat, sau orice alt degenerat care le incalca teritoriul. Asta pentru ca un caine vrea ca locul sau sa fie unul curat. Iar oamenii ar trebui sa isi doreasca acelasi lucru. Cu alte cuvinte, daca un asa-zis om a fost atacat de caini, acesta trebuie retinut imediat de Politie, iar ulterior trebuie verificat urgent cazierul acestuia si trebuie testat psihiatric.”
• “Cainii maidanezi iti ajuta copilul sa nu devina un psihopat-scelerat, chiar daca acest copil nu beneficiaza de cea mai “senina” inzestrare genetica. Sa ne amintim ca noi toti, cei care am crescut printre blocuri, aveam cand eram mici ca partener de joaca unul sau mai multi caini maidanezi. Cu acestia invatam sa impartim mancarea, sa ne jucam, sa fim generosi si echilibrati.”
• “Cainii maidanezi iti pazeau avutul. Avem aici cateva exemple concrete. Pana sa imi vina idea sa mut masina intr-o parcare plina de caini maidanezi am ramas de multe ori fara oglinzile de la masina parcata intr-o zona “sigura”.”