un blog de Radu Dumitru
un blog de Radu Dumitru
►► Ofertele continuă la: eMAG・Fashion Days・Finestore・Dyson・Flip. 📺 YouTube: youtube.com/NwraduBlog ◄◄
Mă deranjează foarte tare faptul că aproape orice fațadă sau panou sau element stradal din București este mâzgălit cu graffiti. De fapt nu graffiti, că nu vorbim de desene urbane precum cele de pe strada Arthur Verona, ci pur și simplu de semnături al căror rost nu-l înțeleg.
Care e scopul? Eu nu-i cunosc pe semnatari, nu le recunosc însemnele, deci pentru mine nu înseamnă nimic faptul că numele lor e pe toate gardurile. Pereții nu opun rezistență, iar Poliția e depășită de situație, așa că nu văd unde este dificultatea mâzgălirii orașului.
Iar dacă scopul este să-ți vadă ceilalți grafferi, ceilalți semnatari din ăștia, ceilalți din “breaslă” numele pe pereții din oraș, cu ce te face asta mai cool în rândul lor? Tocmai am stabilit că nu e nici o dificultate în a da cu spray-ul sau carioca pe un zid. Ce dovedești? Că noaptea nu dormi, ci bântui orașul desenând pe pereți?
Uitați mai jos amploarea fenomenului și a mizeriei. Am mers de la Cercul Militar și până la Facultatea de Drept și am fotografiat fiecare mâzgălitură. E un drum de 1,3 km care se face în 2 minute cu mașina sau 15 minute pe jos.
101 fotografii, probabil în jur de 500 de semnături. Uitați-vă la Facultatea de Drept, al cărei gard are niște stâlpișori din metru în metru, pe fiecare dintre ei este aceeași semnătură. Pe fiecare! Care o fi scopul? Chiar atât de mult să-ți placă să murdărești acolo unde locuiești, să trăiești în mizerie?
Undeva pe acolo am fotografiat și un om care ștergea urmele de pe peretele magazinului său. În rest, nimeni nu face nimic. Și nu cred că e doar problema proprietarilor care trebuie, conform legii, să-și întrețină fațada. Nu poți să văruiești blocul în fiecare zi, ci întâi trebuie stopat acest fenomen. Nu vă așteptați să “se facă” de către primărie sau autorități sau școală, ci trebuie să fie o acțiune a tuturor: îl vedeți pe unul mâzgălind pereții? Chemați poliția!
Apropo de asta, acum vreo doi ani am văzut o demonstrație de la unii care inventaseră o sablare mai inteligentă. Sablarea înseamnă bombardarea unui obiect cu nisip fin, aruncat cu presiune mare, pentru diverse efecte: sticla se mătuiește, metalele se pregătesc de vopsit șamd. O firmă făcea sablare cu bucățele mici de burete în care erau înglobate bucățele și mai mici de metal. Practic metalul făcea “sablarea”, iar buretele îl impiedica să se piardă, cum se întâmplă cu nisipul, care nu se recuperează. Buretele se deforma plastic și cădea liniștit jos lângă obiectul astfel bombardat, de unde era recuperat cu un aspirator sau cu mătura și refolosit. Era nepoluat, putea fi folosit în interioare, iar printre aplicații erau și curățarea de graffiti și curățarea zidurilor de patina timpului. Din păcate, nu mai știu cum îi chema și nu găsesc un clip edificator.
Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.
Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri
Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.
Îți place blogul meu?
Apasă acest buton înainte de a cumpăra de la eMAG
și vei susține acest site.
Magazine recomandate:
Copyright © 2006 - 2013 nwradu blog.
Reproducerea textelor și a imaginilor ce-mi aparțin este posibilă numai în sistem "creative commons Attribution Non-Commercially Share-alike 3.0 CC BY-NC-SA".
Termene și condiții | Politica de confidențialitate | Politica de cookies
8 comentarii
03/09/2013 la 9:17 AM
Va felicit pentru rabdarea de care ati dat dovada! Mai exista o forma de “poluare estetica” mult raspandita in Bucuresti si anume construirea de balcoane la parterul blocurilor (bineinteles fara autorizatie de construire) nerespectand dimensiunile si aspectul balconului de deasupra (aspectul celorlalte balcoane). Daca as fi primar de sector mi-as rotunji binisor incasarile si as stopa si chiar diminua fenomenul din aplicarea masurilor legale.
Nicu(Citează)
03/09/2013 la 9:23 AM
Era sa-i uit pe cei care si-au facut de capul lor reabilitre termica la bloc. Aceste blocuri arata de toata jena. Unde sunteti voi, primarilor, cu cohortele voastre de contopisti care probabil beti cafele toata ziua!
Nicu(Citează)
03/09/2013 la 10:04 AM
Mai exista sablare cu gheata carbonica care e ecologica si nici macar nu trebuie sa mai strangi dupa tine.
Mihai(Citează)
03/09/2013 la 1:17 PM
M-am apucat şi eu de vreo 3 ori să scriu despre chestia asta. De fiecare dată m-am oprit din cauză că pe la jumătatea postului realizam că am prea multe înjurături în el.
Chestiile astea le numesc ei “tag-uri”. Găsisem un forum pe care fiecare copil se lăuda cu numărul de taguri date. Au aceeaşi mentalitate pe care o au câinii când marchează teritoriul.
Revo(Citează)
03/09/2013 la 5:16 PM
Am surprins si eu intr-o seara doi tineri care dadeau cu sprayul pe un perete. Cum m-am apropiat de ei si-au strans instant “uneltele” si au fugit. Opereaza rapid si cred ca e destul de greu pentru politie sa-i prinda asupra faptului, mai ales ca opereaza seara sau noaptea.
Dar odata prinsi, cred ca ar merita sa fie obligati sa curete un cartier intreg de graffiti sau sa vopsesca cateva sute de metri patrati de garduri.
asfr(Citează)
30/09/2013 la 5:21 PM
Cunosc si eu un specimen din asta, copil al unui cunoscut. Pustiul are 14 ani, genul scapat din mana de parinti, si care in lipsa unui interes real pentru orice lucru util, combinat cu spiritul varstei, este foarte prolific in “tagging”. Umbla cu spray-ul dupa el oriunde s-ar duce. Odata a mazgalit o banca care fusese vopsita cu 5 minute inainte, cu muncitorul la 20 pasi de el, si cand l-am confruntat a dat pur si simplu din umeri, cu o fata tampa si privirea aia pierduta a unui om care nu stie nici pentru ce traieste. Nici nu realiza ce facuse, pentru el devenise un gest mecanic, un tic mental. Copiii astia sunt produsul unei generatii de parinti dezinteresati, al unui sistem de educatie depasit, al unei societati din ce in ce mai dezumanizate. Si culmea, majoritatea sunt din familii bune, ba unii cu care umbla el sunt fii de diplomati si inalti oficiali. Probabil se vizeaza toti ca sunt niste Banksy de Dambovita.
Marius(Citează)
30/09/2013 la 5:31 PM
Am uitat sa mai dau un exemplul unui cuplu de “cocalari” (nu gasesc alta descriere)- el imbracat in tinuta de club cu blugi rupti si tricou polo (varianta ieftina, din Dragonul Rosu), ea cu un tricou lalau si vesnicii leggings (“iegari”) pe care nu si-i da jos probabil nici cand se culca – pe care i-am surprins anul asta la Street Delivery in timp ce tag-uiau cu un sablon de carton usa de la Biserica Anglicana, de pe Verona, chiar in mijlocul multimii. Cand m-am ratoit la el si i-am batut obrazul ca putea sa gaseasca macar alt zid decat usa bisericii, m-am lovit de aceeasi privire tampa si ochi din spatele carora nu se vedea niciun semn la mansarda. A dat din umeri si a continuat sa isi termine “capodopera” de la care il intrerupsesem. Ii gasiti si acum opera pe usa din dreapta cum vii dinspre Patria. Nu mai tin minte care era “mesajul”, dar era un joc de cuvinte facil, cu un “t” desenat ca “+”.
Marius(Citează)