Review Sony WX300, 20x zoom optic într-o compactă de calitate

Dintre toate cele trei compacte cu zoom mare lansate recent de Sony, cel mai mult mi-a plăcut WX300, cea mică și cu doar 20x zoom optic, iar cei de la Sony mi-au pus-o la dispoziție. Și da, nu mai pot spune că sunt fan compacte, trecând de mult la categoriile superioare, dar acest WX300 este excelent în categoria sa.

Zoom optic 20x într-un corp atât de compact (încape fără probleme în orice buzunar) este o reușită excelentă de la Sony. Îmi aduc aminte de primul meu aparat digital, mult mai gros și cu doar 3x optic; e suficient să țineți în mână WX300 și sigur veți spune “da, s-a ajuns departe”

Specificații Sony Cybershot WX300:

• senzor 18 megapixeli, CMOS 1/2,3
• fotografiază 4896 x 3672, filmează Full HD 1920 x 1080 la 30 fps
• zoom optic 20x, echivalent 25-500 mm, f3.5-6.5
• rafală 10 fps, stabilizator de imagine
• ecran 3 inci
• card SD și memory stick duo/pro
• funcție Wifi
• acumulator reîncărcabil chiar în cameră
• 92,3 x 52,4 x 21,6 mm
• greutate 121 grame
• disponibil pe alb, negru, albastru, fuchsia

Preț:

• PC Garage: 1411 lei
• eMAG: 1425 lei
• F64: 1499 lei, cu o ofertă temporară de 1348 lei pentru modelul negru

AMBALARE

Pe lângă aparat, am găsit și o curelușă de prins la încheietură, tocmai bună ca să-l transporți foarte ușor în zonele în care faci multe fotografii.

Încărcătorul este mic, un dispozitiv pătrat de câțiva centimetri pe fiecare latură, iar încărcarea bateriei se face direct în aparat. Acesta este un sistem foarte avantajos deoarece în concedii nu mai este nevoie să transportați și un docking station pentru baterie, încărcător care de multe ori era cât dimensiunile aparatului.

CONSTRUCȚIE

După ce vă opriți din râs că am testat varianta fuchsia/ciclam, acesta este aparatul! Gros de 2 centimetri și un milimetru, deși ascunde un obiectiv retractabil cu zoom 20x.

WX300 este foarte bine făcut. În așa dimensiuni mici, mă aștept ca fiecare colțișor interior al său să fie plin de electronică, fiind și probabil motivul pentru care carcasa nu flambează. E bine închegat peste tot și pare făcut dintr-un material rezistent, mai dur decât al altor camere bridge.

Butoanele sunt toate bine așezate și ușor de apăsat. Din nou, un avantaj al dimensiunii reduse – n-ai nimic prea îndepărtat de raza uzuală a degetelor. Spatele este destul de clasic, cu joystick-ul de rigoare și butoane de redare și meniu.

Partea de sus are declanșatorul și slider-ul de zoom optic, comutatorul de moduri și butonul de on/off. Dintre toate, acesta de on/off este prea retras în carcasă și trebuie apăsat cu vârful degetului, altfel uneori vei crede că l-ai apăsat și de fapt aparatul nu se deschide.

Cam aceasta este cursa obiectivului 20x. Sony nu uită nici un moment să menționeze că este cea mai compactă cameră dintre toate cele cu zoom optic 20x sau mai mare de pe piață.

În partea de jos ai filetul pentru trepied și, sub un capac, portul microHDMI, acumulatorul retractabil și slotul de card. Acesta acceptă carduri SD și carduri Memory Stick Duo/Pro, format propriu Sony.

Ecranul este de bună calitate și se poate utiliza și în soare puternic.

Wifi-ul incorporat este o funcție din ce în ce mai prezentă pe camerele foto. Trăim în lumea sharing-ului pe rețele sociale, așa că fotografiile din camerele foto trebuie să treacă rapid în telefon sau tabletă pentru a fi date mai departe.

Autonomia lui WX300 a fost foarte bună. Am încărcat camera la început și apoi am făcut vreo 275 de fotografii, în diverse zile și în cele mai variate condiții, iar acumulatorul încă mai putea.

FOTOGRAFIERE

Pe timpul zilei nu am ce reproșa aparatului. Fotografiile sunt foarte bune, culorile sunt naturale spre un pic prea saturate, și doar cerul este un pic prea ars pentru gustul meu. Textura peretelui este bine surprinsă. Dacă e cineva interesat de imaginile originale, să-mi spuneți.

Stabilizarea optică este foarte bună. Fotografiile de mai jos sunt făcute cu aparatul într-o mână, cu cealaltă mână pe volan, conducând un Range Rover pe niște drumuri de țară. Am rămas și eu uimit de cum au ieșit. Bine, nu-s toate așa, că am și unele mișcate, dar faptul că mai multe de jumătate au fost excelente mă bucură.

Cam asta înseamnă zoom 20x. “Ajungi” cu WX300 la orice detaliu. Pentru vacanțe și surprins detalii la distanța este un model excelent, asta dacă nu vreți chiar 30x sau 50x, că are Sony și astfel de modele. Stabilizarea la zoom maxim mi s-a părut foarte eficientă.

Ai modul Auto și modul Intelligent Auto+, cel cu galben. În acel mod, aparatul nu doar că reglează automat parametrii necesari fotografierii, ci ghicește și ce fel de scenă vrei să fotografiezi. De obicei ghicește bine când e vorba de peisaje, portrete, macro sau restul. Uneori, însă, acest mod face un sharpening/reducere de zgomot prea agresiv și strică detaliile precum în imaginile de mai jos, pe care vizualizându-le mari am avut surpriza să descopăr acele modificări la nivel de pixel. Observați numărul camionului, care ar putea fi afectat de efectele optice de difuzie cauzate de căldura mare, dar toate detaliile fine, inclusiv în partea de sus, sunt un pic deranjate. Totuși, vorbim de o imagine de 4896 x 2752 px la zoom maxim, așa că nu-i mare problemă.

Modul Auto galben (iA+) face însă o treabă bună în scenele cu iluminare complexă, cu umbre și zone luminoase. Acolo compensează umbrele, prelucrează un pic imaginea și scoate o imagine cu detalii în ambele zone.

În lumină slabă aparatul nu poate face minuni. Modul Intelligent Auto+ face automat mai multe fotografii și probabil din ele generează una și bună (deși am încercat o comparație și n-am văzut mari deosebire față de Auto și față de modul special de lumină slabă). Rezultatele sunt acceptabile, ca la compacte, cu mențiunea că și aici stabilizatorul de imagine se face simțit.

Pentru mai puțină lumină cumperi un trepied de 10 centimetri și îl folosești pe acela.

Flash-ul este micuț și un pic neinspirat. Are două moduri de lucru, adică flash normal și flash la distanță, când lumina este direcționată într-un unghi mai îngust. Mi-ar fi plăcut să-i pot regla intensitatea, dar nu se poate.

INTERFAȚA

Câteva imagini din interfața puteți vedea mai jos. Știu că o astfel de compactă nu se adresează celor ce vor să umble în setări și să regleze toate aspectele posibile și poate că nu ar trebui deci să mă plâng de limitările interfeței. Totuși, este limitată.

Mi-ar fi plăcut posibilitatea de a regla cumva adâncimea de câmp, dar nu se poate, nici măcar pe modul Landscape. În setări se ajunge la fel de greu, iar modul P (Program) îți permite accesul doar la câteva setări.

Modul de scene diverse este bun, dar în practică majoritatea sunt detectate automat de către Intelligent Auto. În lipsa unor reglaje clare, probabil vei ajunge să foloseșți modul Kids & Pets pentru a avea un timp mai scurt de expunere, modul Sensibilitate ridicată pentru a te asigura că obții un timp scurt în condiții slabe de iluminare șamd.

Dacă vrei, ai parte și de moduri dubioase, precum netezire piele, mâncare (saturează suplimentar culorile), defocalizare fundal șamd. Funcția de fotografiere panoramică este binevenită, desigur.

Singurul lucru de care mă pot plânge cu adevărat este timpul lung de inițializare. Durează cam o secundă să se pornească aparatul, apoi încă o secundă să devină operațional, timp în care senzorul se adaptează la lumina ce intră în el și ecranul face un “fade” de la alb la imaginea normală.