În era tehnologiei, erorile umane trebuie să dispară

Trăim în epoca procesoarelor rapide, a senzorilor ce citesc de mii de ori pe secundă starea unui sistem, a semnalizărilor cu viteza luminii. Există computere ce pot procesa cantități uriașe de date în microsecunde și pot lua și transmite decizii la fel de rapid.

În aceste condiții, mi se pare stupid și ridicol că oamenii incă mor din cauza erorilor umane. Poate că ar fi timpul ca echipamentele de care depind sute de vieți omenești să fie complet automatizate.

Spania. Mecanicul unui tren cu sute de pasageri intră într-o curbă cu 190 km/h, deși limita era de 80 km/h. Este bănuit că vorbea la telefon și n-a fost atent. 79 de morți.

SUA. Un avion vine mult prea jos pentru aterizare. Copilotul zice asta, navigatorul zice același lucru, pilotul consideră că va mușca pista. Sau poate s-a panicat, a strâns dinții și a urlat “aaaaaa” sperând să fie totul bine. N-a fost.

Muntenegru. Un autocar românesc rulează mai rapid decât este cazul și cade în prăpastie.

Să vă mai zic și altele? Cel mai mare accident aviatic, în Tenerife în 1977, a fost cauzat de eroare umană. Pe Otopeni, în 2011, un TAROM era să aterizeze peste un Aegean Airlines care decola. Controlorul de trafic a rămas în istorie cu replica “Aoleu! I’m so sorry!“.

E o listă întreagă de dezastre aeriene, feroviare și rutiere cauzate de erori umane, greșeli ce ar fi putut fi evitate foarte simplu dacă sistemele ar fi fost automatizate. Chiar și în cazul recent al Asiana Airlines am înțeles că avionul era dotat cu sisteme de aterizare automată, dar pilotul a executat manual manevra, cum probabil încă spune procedura. Avionul, însă, ar fi putut ateriza singur.

Nu-i nici o rușine să recunoști că un computer este mai rapid și mai precis ca tine. Deja știm acest lucru și aplicăm asta în fabrici și în sisteme de control super-avansate, unde omul este un simplu supraveghetor, nu un executant. Poate că ar fi timpul să aplicăm astfel de sisteme de control în mai multe domenii, cu prioritate maximă pe transportul în comun.

Știu că nici un computer nu poate suplini intuiția unui om, cea care poate salva o situație de la dezastru. Dar în același timp se poate lucra la o programare mult mai avansată a scenariilor, la amplasarea mai multor senzori și la prezența umană doar în rol de supraveghetor. Dă-l naibii, e un tren, merge pe șine, chiar poate fi controlat în totalitate de un computer. Sunt șanse mai mici ca un computer să greșească pentru că-i lipsește intuiția umană decât ca un om să fie neatent pentru că-i obosit, plictisit sau pentru că i se face rău.