Cine plătește salariile

Eu in schimb vad peste tot angajati care spun ca ei sunt gaura din covrig, noroc ca-s ei ca altfel nu ar exista firma. Eu o simt tot mai mult pe asta cu suprematia angajatului.

sînt și patroni nasoi, dar sînt și angajați nasoi, care nu mișcă un deget să rezolve ceva ce nu era “strict” treaba lor, chit că își dau seama că asta va genera încurcături mult mai mari în viitor, care fură tot ce pot fura (pleacă din firmă cu băuturi din frigiderul firmei, destinate evident consumului la locul de muncă nu acasă, cu scule gen mașini de găurit sau mai știu eu ce, care prăpădesc aiurea benzina firmei (dacă pot să o facă evident) ș.a.m.d.

Recomand cartea lui Ford: my life my work (parca). Aveti ce sa cititi acolo.

In rest.. angajatul este o piesa din angrenajul unei firme. oricat de mult si-ar dori, angajatul NU este de neinlocuit, mai ales cand singura lui preocupare este sa treaca mai repede orele de program si sa petreaca mai mult timp in pauze interminabile de tigara.

Patronul, in firma LUI are dreptul sa zica si sa faca orice. Daca iti incalca drepturile de angajat, te adresezi autoritatilor. Daca nu-ti place cum iti vorbeste, pleci din job, exact pe ideea ca, daca esti bun, gasesti si maine altceva de lucru.

Nimeni nu este obligat sa te pupe in fund in compania lui, doar pentru ca ai obrazul subtire. Sunt multi patroni de rahat, dar sunt si destui oameni foarte OK, dar care se comporta in general cum merita un angajat. Un angajat serios si pe care te poti baza va avea un salariu decent si o alta ‘priza’ la angajator, pentru ca in general, daca patronul nu-i un cretin, realizeaza ca piesa aia din angrenaj e de calitate si o doreste in ‘sistem’.

Am lucrat 10 ani ca angajat si nu am avut nicio problema nici cu sefii, nici cu patronii. Am fost respectata, apreciata pentru ce am facut. Am mai primit cate un sut in dos, daca l-am meritat, dar am fost tratata cinstit. Ah, ca io traiam cu impresia ca soarele rasare in firma doar dintre fesele mele, asta e alta problema, ca majoritatea angajatilor au impresia ca ei sunt dumnezeii pe acolo, nu ala care conduce ‘showul’.

Nu, nu arata echilbru, e doar o realitate trista.
Eu cred ca o problema a noastra e ca avem sefi si nu lideri. Am fost norocoasa sa lucrez la un moment dat intr-o echipa in care se muncea pe branci si individual, si in echipa cand era cazul, insa apareau probleme cand seful se hotara sa arate ca e sef si incepea cu amenintari inutile. In Romania e mai mult trendul sefilor dictatori (cu zeci de cursuri de management care-s doar teoretice). Pe de alta parte cred ca si angajatii au partea lor de vina si nu muncesc cum ar trebui sau sunt frustrati pentru ca nu le este recunoscuta munca. E un ghiveci! E o cultura a muncii extrem de amestecata!

Problema in Ro., care include si patronatul este si faptul ca acestia nu pot face dovada excelentei pe o zona din domeniu de activitate. Bine inteles ca nu este singura cauza, dar incercati sa priviti, politica si administratie, patronat, etc., descoperirea competentei si moralitati ,,rara avis,,.

*ai