De ce sunt pesimist în legătură cu Smart TV-urile

Televizoarele 3D au fost lansate cu mare tam-tam, dar câțiva ani mai târziu adopția lor este redusă și nu știu pe nimeni care să folosească des aceste funcții. Televizoare 3D se vând – gama ieftină a ajuns la prețuri accesibile – dar nu în principal pentru această funcție, iar prețul ridicat al unui player și lipsa filmelor au fost piedici constante.

Din păcate, și Smart TV-urile se lovesc de o serie de probleme și le prevăd o intrare foarte lentă pe piață.

1. Marea majoritate a oamenilor sunt atehnici, iar Smart TV-urile sunt complicate.
Gesturile cu mâna merg prost, cu telecomanda e greu, să cuplezi o tastatură nu-i la îndemâna oricui, aplicațiile trebuie căutate și instalate, organizezi ferestre, scoți linkuri, bagi parole. Pentru mulți este prea mult și acea o șansă dată funcției Smart se duce repede.

Veți spune că Smart TV-ul nu se adresează marii mase a oamenilor, ci celor deja obișnuiți cu aplicații și instalări și acces la Internet. O fi, dar televizoarele sunt produse pentru mare mulțime, profitul vine doar din vânzarea lor în cantități mari, iar “nișarea” pe doar acei câțiva oameni nu poate fi o strategie bună.

2. Sunt puține aplicații românești.
Aceleași pe care le-am văzut în noiembrie anul trecut le-am văzut și acum o lună pe un Smart TV. Nimic nou, semn că programatorii au de muncit pentru Android, Windows Phone, Facebook și probabil abia apoi este pe listă și Smart TV-ul.

3. Fragmentare mare.
Samsung, LG, Philips, Panasonic, Sony – toți au smart TV-uri. Nu-i simplu să faci o aplicație care să funcționeze pe toate platformele, mai ales că de la an la an producătorii de televizoare implementeaza noi șmecherii.

4. E foarte ieftin să iei un televizor normal și să-l transformi în Smart TV.
Tabletă Allview și telecomandă All TV, care are tastatură completă și air-mouse, costă 7 milioane. Media-player extern, 5 milioane. Stick pe care-l introduci direct în HDMI, 40 de dolari. Toate rulează chiar Android, adică ai acces la toate programele din Play și la calitatea lor superioară (de ex Facebook pentru Android este mult, mult peste cel din Smart TV-uri).

5. Aplicații neinspirate.
S-a mers pe clasicele Meteo și Angry Birds și Facebook, dar adevărul este că e mult mai ușor să le utilizezi pe un laptop. Singurele cu adevărat interesante sunt cele care te ajută să beneficiezi de un ecran uriaș și de picture-in-picture, precum Skype, Fitness, trailere TV și câteva altele potrivite pentru televizor.

Unde-i aplicația cu care să votez la Românii au talent direct din televizor? Unde e cea care să-mi arate camere diferite de la Masterchef, că poate vreau să urmăresc cum gătește un anumit concurent? Unde e un agregator de știri, nu doar cele trei programe de la Adevărul, Gândul și Știrile ProTV? Unde e cea de design vestimentar, care să mă fotografieze și să mă arate îmbrăcat cu diverse ținute de la un magazin online? Unde-i cea care să mă lase să setez niște remindere, ca să-mi aducă aminte televizorul că am mâncare pe foc?

Conținutul Smart TV trebuie să complementeze urmăritul clasic de programe TV, că pentru toate celelalte am deja laptop și telefon.

Îmi voi lua Smart TV? Probabil că da, și îl voi și folosi în chestiuni micuțe. Dar repet, televizoarele sunt un produs pentru vânzare în masă. Eu pândesc de ceva vreme ceva din seria 6000 de la Samsung sau poate un LM640 de la LG, așa că voi îngroșa rândul celor care în statistici adoptă 3D-ul și Smart TV-ul, dar asta doar pe hârtie. În realitate, le vreau pentru că au carasă subțire, culori foarte vii și vor ajunge la un nivel de preț acceptabil.