Review stick USB Kingston 512 GB

Mai exact numele complet este Kingston HyperX Predator de 512 GB, in tehnologie USB 3.0. Să vezi 512 GB de memorie rapidă într-un pachet atât de mic este uimitor, mai ales când imi aduc aminte că primul meu hard-disk avea 325 MB cu totul, dar acesta nici măcar nu este cel mai mic stick USB fabricat de Kingston; au unul și de 1 TB, probabil pentru cei care chiar vor să compenseze pentru ceva…

L-am testat și eu câteva zile și am cronometrat câteva transferuri, ca să văd ce poate. Să-i zicem un review făcut pe un calculator mai vechi, având în vedere că rezultatele acestea sunt puternic influențate de ce placă de bază ai și cât de bun și rapid este controllerul tău de USB 3.0.

Specificații:

• 512 GB stocare
• 240 MB/sec citire, 160 MB/sec scriere (cifrele Kingston)
• dimensiuni 72 x 26,9 x 21 mm

Preț:

• PC Garage: 3.882 lei
• eMAG: 3.599 lei la ofertă

AMBALARE

La atâția bani, ar fi bine să vină ambalat într-o cutie de cristal livrată de fotomodele îmbrăcate doar cu pantofi cu toc înalt. Ar trebui să primești gratuit și un pisoi drăgălaș.

Well, împachetarea este frumoasă. O cutie metalică, inscripționată cu numele produsului, în care găsești stick-ul, un breloc pentru acesta și un mic cablu prelungitor USB 3.0. Cablul este chiar util, având în vedere că stick-ul este destul de gros și e posibil să nu-ți încapă dacă ai porturile USB înghesuite (cum se întâmplă la unele laptopuri) sau mai retrase în carcasa calculatorului, ca la unele desktop-uri.

CONSTRUCȚIE

Stick-ul este bine făcut, metalic, dar pun pariu că la prima vedere vi se va părea voluminos, mult mai mare decât alte stick-uri. Chiar este. Ca lungime nu-i diferit de alte stick-uri, dar ca grosime (are secțiune aproape pătrată) este de două ori cât telefonul meu.

Ca design, este genul de stick pe care-l glisezi pentru a-i scoate la iveală conectorul USB 3.0. Are și un mic LED albastru pe el, care se aprinde în transfer.

PERFORMANȚĂ

În primul rând, ce faci cu un stick de 512 GB? Păi, îți poți purta tot calculatorul pe el. Toate fișierele, toată munca, toate programele necesare, plus o cantitate uriașă de fotografii, filme de cea mai bună calitate și orice altceva îți trece prin cap. Ai totul la tine, accesibil de la orice calculator îți iese în cale.

OK, dar de ce să dai 3599 lei pe asta? La un preț de 10 ori mai mic ai putea cumpăra un hard-disk portabil, rezistent la șocuri, cu aceeași capacitate de stocare. Tot la mult mai puțini bani ai putea cumpăra chiar un SSD și un rack extern solid.

Așa este, sunt argumente bune. Miniaturizarea însă se plătește suplimentar. Un hard-disk portabil are 8 x 11 x 2 cm, pe când acest stick are 2,6 x 7 x 2 cm. Dacă acei centimetri în minus sunt importanți pentru tine, atunci singura soluție posibilă este stick-ul Kingston.

Kingston declară viteze de transfer de 240 MB/sec la citirea de pe stick și 160 MB/sec la scrierea pe stick. Desigur, acestea sunt valori atinse în condiții speciale de test, probabil pe cea mai rapidă placă de bază de pe piață, dotată cu cel mai performant controller USB 3.0, transferând de pe cel mai rapid SSD posibil. Și cine știe cu ce fișier sau fișiere s-a făcut testul, căci proiectanții știu care este dimensiunea și numărul optim al acestora pentru a maximiza performanța.

Eu… îmi apăr calculatorul și nevoile și neamul. Am testat pe desktop-ul meu dotat cu:

• placă de bază Asus P7P55D-E, producție aug 2010
• procesor Core i5-760, 4 nuclee, 2,8 GHz
• 16 GB memorie RAM DDR3 Corsair Vengeance
• controller NEC USB 3.0
• Windows 7 64 biti
• SSD Intel SATA 3 de 120 GB
• HDD Western Digital Blue Edition, 32 MB buffer, 1 TB

Pentru test am folosit trei situații diferite:

• 1 singur fișier ISO de 8.542 MB
• 1.802 fișiere, fotografii de diverse mărimi, în total 5.102 MB
• 7.290 fișiere, fotografii de aceeași mărime, în total 13.185 MB

Ca idee generală, este foarte simplu și rapid să transferi un singur fișier, pe când la mai multe fișiere apar timpi suplimentari generați de găsirea fiecărui fișier și replicarea lui pe suportul pe care este transferat.

Procedura de testare:

• Am măsurat viteza cronometrând timpul total de transfer pentru a obține valoarea medie a acesteia. Viteza indicată de Windows variază mult la transferurile lungi.
• În timpul transferului am făcut browsing pe net, dar nimic care să solicite intensiv procesorul, porturile și unitățile de stocare. Mi se pare un test corect, că doar nu te uiți cum crește bara de progres, ci faci și altceva pe calculator în acest timp.
• Hard-disk-urile nu erau defragmentate. Am preferat o situație absolut normală, nu una ideală.
• Am repetat testul de mai multe ori și am reținut valoarea maximă obținută.

Ca să trec direct la analiza rezultatelor, sunt trist să raportez că placa mea de bază limitează performanțele stick-ului. Mai exact este vorba de controllerul USB, care era unul dintre primele generații și cred că folosește un buffer mic sau ceva de genul acesta, deoarece în testul cu multe fișiere se observa cum se oprește din când în când transferul pentru a finaliza “bucata” respectivă înainte de a aborda noi fișiere.

Prin urmare, nu luați aceste rezultate ca fiind performanțele maxime ale stickului HyperX Predator, ci mai degrabă cele ce pot fi obținute pe un sistem mediu, construit la finalul lui 2010. Pentru configurații mai noi puteți găsi alte teste și review-uri pe net.

Chiar și așa, scrierea de fișiere mari pe stick se face la viteze mari. 82 MB/sec e o valoare foarte bună, transferând 8 GB în puțin peste un minut și jumătate fără să blocheze deloc calculatorul în acest timp, cum se întâmplă de multe ori pe USB 2.0.

La fișiere mari însă placa mea de bază nu a făcut față. 22 MB/sec și chiar mai lent a fost o viteză mult peste USB 2.0, dar specifică stickurilor USB 3.0. Faptul că aveam în mână un HyperX Predator extrem de rapid nu părea să conteze.

La citire lucrurile stau mult mai bine. 141 MB/sec este o viteză bună și mai mult de atât nu cred că pot atinge cu placa mea de bază. Pe măsură ce mărim numărul de fișiere timpul de transfer a crescut din cauza bufferelor și în ultimul test am obținut doar 55 MB/sec. Chiar și așa înseamnă un gigabyte la fiecare 20 de secunde, ceea ce oricum este un rezultat bun.

Prin urmare, pe calculatorul meu aș spune că avantajul stick-ului HyperX Predator este mai degrabă spațiul mare de stocare, viteza acestuia fiind doar puțin mai mare decât ce obțin cu propriul meu stick, un Kingston DataTraveler USB 3.0 de 32 GB.

În transfer stick-ul se încinge puternic, dar se răcește în maxim un minut.

Ce mi-ar fi plăcut să aibă, mai ales la acest preț și în gama de top, este o carcasă rezistentă la șocuri. Stick-ul este rezistent și bine construit, dar mi-ar fi plăcut să-l văd într-o carcasă rezistentă la șocuri, ca să nu te temi că-l poți strica astfel. Și poate n-ar fi stricat nici să includă opțiuni de protecție cu parolă și criptare a fișierelor, precum cele din gama Kingston securizată, deși acele protecții micșorează viteza de transfer.