Review TP-Link TL-SC3230N, cameră IP de supraveghere

La lansarea TP-Link de acum câteva săptămâni am văzut și camerele lor de securitate și am vrut una. Eu am lucrat câțiva ani cu echipamente de control acces și efracție și cam știu ce fac și cum, dar am considerat că un astfel de review ar fi nu doar inedit pentru blog, ci și de interes pentru cei ce caută o soluție ieftină și rapidă de securizare a casei.

Modelul primit pentru review este TP-Link TL-SC3230N, o cameră micuță de interior, megapixel, cu conectare prin wireless la rețeaua casei. Toate accesoriile necesare pentru montarea pe perete sau în colțul camerei sunt incluse în pachet, iar softul camerei îi permite să-ți trimită alerte pe email la detectarea mișcării sau să salveze clipurile video inclusiv pe un server FTP, iar tu poți vedea video în timp real de oriunde, direct în browser.

După cum puteți afla în continuare, este un model tocmai bun pentru o securizare rapidă a casei, pentru supravegherea unei bone sau a unui copil și alte asemenea situații. Ușurința în instalare și configurare înseamnă că o puteți face singuri, dar nu vă așteptați nici să fie un sistem profi de securitate.

Specificații TL-SC3230N:

• Senzor CMOS 1,3 megapixeli, rezoluție video 1280 x 1024 px la 30 fps
• obiectiv fix F1.8, focalizare manuală
• rețea wireless
• port RJ-45 pentru cablu
• slot micro SD pentru opțiune card memorie
• alimentare 12V
• dimensiuni 34.7 x 74.5 x 54.3

Preț TP-Link TL-SC3230N:

• eMAG: 459 lei
• PC Garage: 435 lei

AMBALARE ȘI MONTARE

Iată cutia și ce include ea. Primești camera, antena, piciorul metalic, baza rotundă, tot metalică, o articulație de metal și plastic pentru a răsuci camera pe ce direcție vrei tu, 3 dibluri și șuruburi pentru fixare solidă în perete, alimentatorul de priză și un mic cablu de rețea.

Întregul sistem de picior + bază + articulație rotativă îți permit să montezi camera în ce poziție vrei tu și cam oriunde. Mai jos am simulat cum ar arăta montată pe pun perete sau pe tavan, iar faptul că antena poate fi îndoită la 90 de grade și rotită înseamnă că o poți orienta ca să nu lovească tavanul sau peretele.

O problemă apare la cabluri. Semnalul este wireless prin rețeaua casei, dar pentru alimentare ți se dă o sursă care are doar 2 metri de cablu, foarte puțin, practic insuficient pentru orice instalare. Mai mult ca sigur vei fi nevoit să prelungești acest cablu, așa că mai pregătește vreo 10-15 metri de cablu 2 x 0,75 mmp sau 2 x 1 mmp, de preferință învelit în tresă albă, ca să nu deranjeze ochilor atunci când îl întinzi pe perete. Costă sub 1 leu metrul la orice magazin de bricolaje. Căderea de tensiune pe această lungime și secțiune n-ar trebui să influențeze funcționarea (poate ne ajută cineva cu un calcul precis?).

După montarea pe perete și alimentarea camerei, mai urmează să o configurezi cu software-ul inclus în pachet sau direct din browser, unde are o interfață asemănătoare cu a unui router.

CONSTRUCȚIE

Corpul camerei este din plastic, dar nu-i ceva rău în asta. Este micuță, compactă (mai mică decât telefonul meu și cam de două ori mai groasă). Pe partea din față puteți vedea obiectivul fix (4,3 mm, nu că ar însemna asta ceva în lipsa altor informații despre factorul de crop al senzorului, și F1.8), iar în jurul acestuia este un inel din care se reglează focalizarea, după ce o instalați pe poziția ei finală (din nou, o chestie uzuală la camerele de supraveghere).

Sub obiectiv se observă și incinta (“gaura”) microfonului, pentru că acest model transmite și sunetul mai departe (v-am zis că e bună și pentru supravegheat bebeluși, ba chiar poți să și vorbești prin cameră cu persoana supravegheată).

În partea de jos se găsește conectorul RJ-45, în caz că vrei să o conectezi la o rețea cablată, deși asta înseamnă un cablu în plus de întins prin casă sau birou. Lângă acesta se află o ieșire audio, la care poți conecta un mic difuzor și deci să transmiți sunet către camera pentru a fi redat prin acel difuzor.

În lateral ai slotul de card micro SD. Părerea mea este că acesta va rămâne neutilizat, fiind depășit ca tehnologie de posibilitatea de a trimite pe net sau pe email clipuri și imagini.

Piciorul și baza metalică sunt din metal, pentru a oferi o rezistență în plus întregului ansamblu. Toate se montează prin înfiletare în doar câteva secunde, iar singura operațiune mai complexă este fixarea ulterioară în perete, unde ai probabil nevoie de o bormașină.

FUNCȚIONARE

Iată în primul rând cam ce poate face o cameră IP și ce avantaje are conectarea ei la rețeaua casei și la Internet:

• înregistrează pe un calculator sau server (HTTP, FTP, Samba, mai multe variante aici) din rețea sau de pe Internet
• poți urmări imagini live și poți comanda înregistrarea de pe orice calculator, dacă ai datele de acces
• mai mult, poți asculta sunetul capturat de microfonul camerei și poți vorbi “prin cameră”, dacă atașezi un difuzor extern acesteia
• are detecție de mișcare, foarte sensibilă, și îți poate trimite email cu fotografia sau clipul pentru o alertă imediată
• poți configura scenarii diferite de genul “dacă e weekend noapte și detectezi mișcare în zona marcată, trimite un email și urcă imaginile pe FTP”
• primești un soft gratuit cu care poți controla și înregistra de la până la 64 de camere diferite
• poți adăuga în imagine text propriu plus dată și oră

Funcția de detecție a mișcării este una uzuală pentru sistemele de supraveghere, iar majoritatea camerelor IP o au integrată direct. Detecția este foarte sensibilă, dar îi poți regla pragul de alarmă, că altfel se declanșează și de la schimbări mici de lumină în cameră (se înnorează puțin) sau de la cele mai mici mișcări, gen muște. Poți delimita tu mai multe zone, că de obicei te interesează doar mișcarea din dreptul ușii sau a unei zone.

Ca să-ți trimită email trebuie să-i spui camerei ce server SMTP folosești. Eu l-am folosit pe cel ce ține de hostingul blogului, dar nu văd de ce nu ar merge și cu Gmail sau orice alte soluție. Apoi îi spui unde să trimită email și cam ce să scrie în el. Ai de ales dacă să includă un clip video de maxim 3 MB sau o fotografie JPEG.

Bilă neagră: clipul primit pe email n-a vrut sa ruleze direct pe Android; probabil este codat cu cine știe ce codecuri (H.264), pentru că în Windows merge. Sunt sigur că până la urmă poți găsi o soluție și pentru mobil. Oricum nu recomand clipuri, ci imagini statice.

Serverele FTP, TCP, HTTP și Samba se înregistrează spunându-i camerei cum le poate accesa, adică user, parolă și adresă. Eu am configurat temporar salvarea pe serverul pe care țin blogul și a mers foarte bine, camera urca automat acolo clipurile și fotografiile înregistrate.

Configurarea acțiunilor se face din meniul Event Schedule. Aici generezi un scenariu nou (de exemplu “Mișcare la ușă”), selectezi dacă acțiunile să fie declanșate de detecția de mișcare (și alegi care dintre ele) sau de intervalul orar (de exemplu noaptea) și ce să facă atunci camera: să trimită email, să urce imagini pe FTP, să scrie pe card etc. Poți să-i spui chiar să salveze înregistrările cu un prefix anume în numele de fișier, ca să le poți sorta apoi ușor.

Singura chestie dubioasă aici este modul în care alegi dacă vrei să primești clipuri video sau fotografii în caz de alertă. Intri în tab-ul Record, comuți de pe H.264 (care face doar clipuri) pe MJPEG și abia acum ai opțiunea de a avea fotografii JPEG sau clipuri AVI. Nu mi s-a părut intuitiv, deși probabil că în manual este explicat.

Configurarea mai avansată a modului de înregistrare se poate face din meniul Video. Aici ai la dispoziție tot mai multe “scenarii” și poți regla pentru fiecare rezoluția, frame rate-ul și alte setări. Ideea este că poate vrei să înregistrezi non-stop la rezoluție mică (320 x 240 sau chiar 160 x 120), dar în caz de detecție de mișcare vrei să comuți automat pe modul de înaltă rezoluție (1280 x 1024).

Privacy Mask-ul este o altă funcție uzuală din camere video de securitate și înregistratoare video. Nu-i vreo mare scofală, ci doar îți permite să maschezi anumite zone din imagine cu un chenar negru. Asta e o funcție cerută prin lege și se folosește când tu supraveghezi ceva de-al tău (de exemplu intrarea în curte), dar în imagine surprinzi și o parte din curtea vecinului. Nu ai dreptul să o filmezi pe aceea, așa că se pot aplica astfel de chenare de blocare a unor zone.

Poți regla, desigur, cine are acces să vadă live imaginile de la cameră și cine are acces și la setările acesteia.

Am pus screenshoturi cu întreaga interfață pe SkyDrive, pentru cine cântă, precum Freddie, “I want it all”.

CALITATEA IMAGINII

Poate că ar fi trebuit să încep cu asta, având în vedere că este o cameră de supraveghere, dar cred că de la una de 450 de lei contează mai mult ce funcții include decât ce imagini scoate. Totuși, la capitolul imagine stă bine.

Obiectivul este fix și destul de larg. Trebuie să îi reglezi tu focalizarea după ce o pui pe poziție și e bine să faci acest lucru cu mare atenție și migală, ca să surprindă clar exact planul important.

Apoi, din meniul camerei ai acces la alte setări. Poți roti imaginea, în caz că ai montat camera cu fundul în sus, poți regla balansul de alb, expunerea, diverse alte opțiuni pe care le vedeți mai jos. Pentru test eu am lăsat totul nemodificat.

Vă veți întreba de ce are doar 1,3 megapixeli. De ce nu are 12? Ei bine, lumea camerelor de securitate a evoluat altfel. Majoritatea celor utilizate astăzi sunt VGA sau în jur de 640 x 480 pixeli. Cele analogice, care transmit prin cablu coaxial semnal în format PAL, au chiar rezoluția acestuia, adică 576 pixeli pe verticală. Așa sunt majoritatea camerelor pe care le vedeți în jur, inclusiv cele mari din București.

Camerele IP, întrucât transmit direct digital, au mai urcat în rezoluție, dar încet. 1,3 megapixeli e chiar rezonabil, iar acest model testat de mine are și variantă mai slabă, de doar 640 x 480 pixeli. Camere de 3 sau 5 megapixeli costă mult și sunt utilizate în sisteme mai avansate de securitate, pentru că generează o cantitate foarte mare de date ce trebuie salvate pe HDD.

Bun, imaginea este acceptabilă. Vezi detalii, recunoști ușor persoanele și poți surprinde imagini bune dacă ai lumină. Este mai bună decât majoritatea imaginilor pe care le vedeți la știri din diverse înregistrări de la supraveghere.

Dacă nu ai lumină, camera se descurcă mai slab. În beznă oricum nici o cameră nu poate filma, ci se folosesc iluminatoare cu infraroșu sau becuri aprinse automat (o soluție mult mai simplă, pentru ca o lampă cu detecție de prezență costă puțin în magazinele de bricolaje și ar face pereche bună cu o astfel de cameră).

Ce m-a mulțumit este că SC3230N alege bine compensarea expunerii. De exemplu în imaginile de mai jos era beznă în cameră (jaluzele trase la ferestre și la balcon) și doar televizorul deschis. Mi-a plăcut că a supra-expus televizorul pentru a obține o imagine bună cu restul camerei, în loc să o întunece de tot. Dacă ai o fereastră în zona supravegheată înseamnă că nu-ți va întuneca inutil restul imaginii.

Cu lumină naturală imaginile sunt bune, cu becul aprins la fel. Fară bec oricum nu ai ce face cu nici un aparat foto sau video, chit că ar costa 10.000 de lei, ci eventual montezi un bec automat.

Am filmat ceva și pe geam și rezultatele sunt ok, dar testul e inutil. Camera nu se poate monta în exterior pentru că nu are carcasă de exterior și deci n-ar rezista la praf, ploaie și umiditate. Dacă vrei să o montezi pe tavanul balconului și să supraveghezi un loc de parcare, iarăși nu este o idee prea bună, ai nevoie de un obiectiv cu zoom suficient pentru a surprinde detalii utile în cazul unui incident, nu doar o siluetă care se urcă în mașina ta.

În clipul de mai jos imaginile puteau fi și mai clare cu o focalizare precisă. Din păcate, imagini mai bune nu am din motive simple: fiind o cameră de test, nu a mea, nu am găurit pereții ca să o montez în colțul camerei și nici nu am tăiat cablul de alimentare pentru a-l prelungi cum trebuie, că să pot da totul înapoi în stare bună.

Sunetul este ok. Microfonul nu e prea sensibil, dacă te interesează mult partea audio mai bine cauți o cameră cu intrare audio pentru microfon și folosești unul extern pentru asta.

SOFTWARE INCLUS

Am luat de pe site-ul TP-Link două programe. Primul este IP Search, cu care am găsit camera în rețeaua locală atunci când am conectat-o prima oară. Evident că din fabrică ea avea pe wireless un IP aiurea, nu în clasa mea, dar acest program a găsit-o, m-am conectat la ea și am configurat-o să se conecteze la routerul meu și i-am pus IP-ul dorit de mine.

Al doilea program este Surveillance Manager. Acesta arată ca orice alt soft DVR pe care l-am văzut vreodată, îți permite să adaugi în el camere, să le dai nume, să le configurezi, să le vezi pe ecran câte 4, câte 16 etc. Poți să și înregistrezi cu acest soft și să gestionezi direct toate camerele montate, că poate ai pus mai multe.

Totuși, nu vă așteptați la ceva de mare calitate precum ar fi un soft de sute de euro gen Milestone, care e făcut pentru sisteme profesionale. Mie îmi dădea în fiecare minut o eroare despre un port care e deja folosit, cred că ar vrea să ruleze cam singur pe calculator sau are nevoie de o configurare mai atentă, dar n-am avut răbdare de el

Oricum, consider că poți face multe direct din meniul camerei și din softul ei, configurând-o din browser. Pentru o mică supraveghere la domiciliu nu ai nevoie de Surveillance Manager.

Apropo de soft, camera se configurează și utilizează cel mai bine cu Internet Explorer. Cred că toate camerele IP pe care le-am văzut vreodată folosesc Active X și deci merg cel mai bine cu IE. Aceasta doar în doua locuri are nevoie de Internet Explorer:

• în pagina Live View doar cu IE apar și butoanele de Record, Snapshot, Audio etc
• în meniul de detecție a mișcării poți delimita zone, dar nu poți regla pragul lor decât în IE

În rest totul merge din orice browser.

Sunt camerele de supraveghere și sistemele de control acces și efracție un subiect interesant? Să scriu mai multe despre ele? Despre senzori, WDR, BLC, ieșiri pe releu NO/NC șamd? După câțiva ani de lucru cu și în jurul lor, le știu binișor, dar nu mi s-a părut un subiect interesant.