Mai lăsați nostalgia pentru ce-a fost

Dragii mei, vă rog frumos, nu mai fiți nostalgici după vremurile de altă dată. Lumea noastră este în continuă evoluție, una pozitivă, și nu sunt motive să regretăm că nu mai trăim în trecut, fie el și cel de acum doar câțiva ani.

Circulă periodic pe net un text despre lumea perfectă a copilăriei noastre și despre cum am fost “ultima generație care…”, dar în fapt este o disertație inutilă despre lucruri care au dispărut pentru că au fost înlocuite cu alternative mai bune.

În primul rând, copilăria este acea perioadă magică a vieții în care nu-ți faci probleme despre bani, sănătate, job, dragoste, ședințe și proiecte, așa că mi se pare normal să avem acum amintiri plăcute despre ea. Pentru majoritatea dintre noi, n-a avut nimic negativ, iar acum această magie o asociem în minte cu restul lucrurilor pe care le făceam atunci, deși asta nu le face mai bune.

Sau poate că, doar pentru că suntem ultima generație care a ascultat casete audio, nu CD-uri și MP3-uri, le regretați? Vă plăcea să derulați de 10 ori înainte și înapoi până să nimeriți începutul melodiei căutate? Să nu mai știți pe care față este acea melodie? Să se audă prost și să derulați banda atunci când se încurcă? Vă plăceau filmele la video sau le preferați pe cele HD de acum? Nu vă mai place smartphone-ul din buzunar, de vă gândiți cu nostalgie la telefoanele cu fisă de pe stradă?

Hai să analizăm frază cu frază ultimul astfel de text “shareuit”:

“Născuţi la începutul anilor 80-90 vedem acum, în anul 2012, cum casa părinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumpărat-o şi realizăm că noi o să plătim pentru casele noastre în jur de 50 de ani.”

Sigur. Părinții mei au plătit vreo 30 de ani la apartament, nu l-au cumpărat dintr-o dată de la stat. Mai țineți minte ceva numit C.A.R.? Casa de Ajutor Reciproc? De unde luai bani împrumut și îi dădeai înapoi în rate, ca să-ți iei mobilă sau haină de blană sau mașină? Ca să vezi, fix același lucru ca acum, doar că nu se numește bancă.

Iar eu nu văd o problemă în existența băncilor și plata ratelor pe mulți ani. Bunicul meu a strâns vreo 5 ani bani ca să-și ia o mașină. 5 ani a stat fără și doar a pus banii sub saltea. Acum ar fi avut mașină din prima zi și ar fi plătit lunar aceiași bani către leasing, ceea ce e mult mai bine.

“Nu avem amintiri despre primii paşi pe lună, nici despre războaie sângeroase, dar avem cultura generală, pentru că asta însemna ceva o dată.”

Doar pentru că nu avem noi amintiri despre războaie sângeroase, nu înseamnă că nu erau în lume. Irak, Kosovo, Somalia și Angola, Cambogia, Falkland, Afganistan, revolte și grupări separatiste si gherile în atâtea țări din lume. Războaiele nu au încetat niciodată în secolul trecut, dar România a fost ocolită de ele și în copilăria noastră și acum.

De fapt, în copilăria noastră a fost Revoluția din 89. Și înainte de asta, câteva închisori de reeducare comunistă și tortura de acolo. Dar v-am zis, noi în copilărie nu ne uitam la știri și avem impresia că atunci totul era roz.

“Suntem ultima generaţie care a jucat “Ascunselea” , “Castel”, “Raţele şi vânătorii”, “Ţară, ţară! Vrem ostaşi”, “Prinsea”,”Sticluţa cu otravă”, “Pac Pac”, “Hoţii şi vardiştii”, ultimii care au strigat “Un doi trei la perete stai””

Copiii se joacă și astăzi acestea, că nu e interzis. Și dacă vrei, poți ieși și acum în fața blocului pentru o partidă de “rațele și vânătorii”. Dar dacă nu vei găsi pe nimeni cu care să te joci, e posibil ca asta să însemne că ceilalți au descoperit jocuri care le plac mai mult. Nu le regreta pe cele trecute de parcă ar fi fost mai bune; asta e o chestie mult prea subiectivă.

“ultimii care au folosit telefoanele cu fise”

Slavă Domnului! Aveai nevoie de fise sau cartele, abia funcționau, se auzea prost. Prefer oricând mobilul.
E ca și cum alții ar plânge că sunt ultimii care au folosit telegramele, iar apoi a apărut tehnologia asta cretină în care vorbești direct cu cineva și îi auzi vocea. Dați-ne telegramele înapoi!

“dar primii care am facut petreceri video (închiriam un video şi stateam să ne uităm la filme 2 zile închişi în casa)”

Ei na! Faptul că “închiriam” îmi spune că cineva n-a auzit de petrecerile video ținute în secret, când te uitai la casete video aduse pe sub mână din străinătate și stăteai închis în casă ca să nu te toarne cineva că faci asta. N-am fost deloc primii la acest capitol.

“primii care am vazut desene animate color”

Asta e trist. În străinătate televiziunea color era funcțională de mulți ani și televizoarele se găseau fără probleme, nu cu liste de așteptare pe ani de zile. Arată doar că trăiam în epoca de piatră și ar trebui să ne întristăm că abia la generația noastră s-a schimbat ceva.

“primii care am renunţat la casetele audio şi le-am înlocuit cu CD-uri.”

Un prag complet arbitrar. Niște ani mai târziu, alți copii au fost primii care au renunțat la CD-uri pentru MP3-uri și playere mici. Niște ani mai devreme, alți copii au fost primii care au renunțat la pick-up pentru casete audio.

Aplaud renunțarea la casete audio, dar faptul că ai fost primul care a făcut asta este doar o nimereală. E ca și cum ai zice că ai fost primul care a ieșit din bloc astăzi dimineață. Așa, și? Mâine va fi altul, care-i importanța?

“Noi am purtat jeanşi elastici, pantaloni evazaţi, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gaşcă.”

Părinții mei au purtat Levi’s adevărați. Noi am purtat prostii de la turci, luate pe nimic din bazar și vândute aici de parcă ar fi fost un lux. Cu ce ne face asta mai buni?

“Noi am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.”

Eu în 1997 am dat examen scris de admitere la liceu, nu grilă, nu capacitate. Cât de copil o fi cel care-a scris astea, de a dat Capacitatea?

“La grădiniţă am învăţat poezii în româneşte, nu în engleză.”

Da, poezii cu iubitul conducător și sfânta doamnă Elena. Și bineînțeles “cățelus cu părul creț”.

Unu la mână, copiii care învață în engleză o vor vorbi mult mai bine decât noi și doi la mână, poeziile adevărate se învață în gimnaziu și în liceu, când ți se dezvoltă mintea suficient pentru a înțelege o metaforă, pentru a aprecia Scrisoarea I, pentru a reuși să înțelegi un Byron sau un sonet de Shakespeare.

Altfel, singurul rost al poeziilor învățate la grădiniță este să le reciți rudelor ca să se mândrească părinții tăi cu ce jucărie umană au creat și pentru a-ți dezvolta memoria, caz în care mai bine dezvolți direct și limbile străine.

“Şi am cântat “MULŢI ANI TRĂIASCĂ” nu “HAPPY BIRTHDAY” la aniversări.”

Cine pana mea cântă Happy Birthday?

“Am sorbit din ochi “Pasiuni” mai ales “Sunset” , chiar si “Dallas” .. şi cine zice că nu s-a uitat ori minte ori nu avea încă televizor.”

Și “Eden” și “Nord și Sud” și “Pasărea Spin”. Normal că le-am sorbit, doar acestea erau la televizor, ceea ce este de fapt un lucru trist și o dovadă a cenzurii.
Dar acum ce să fac? Să nu mă uit la Scandal, ci să bag o “Sclava Izaura” doar de dragul vremurilor trecute?

“Reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau, şi abia aşteptam să vină şi la noi guma Turbo, sau puştile alea absolut superbe cu apă.”

Din nou, arată doar cât de bine se trăia în alte țări și cum ne doream și noi asta, dar nu aveam nimic.

“Între timp, ne consolam cu Tango cu vanilie şi ciocolată şi clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate în cap ne provocau pneumonii. Şi uite un motiv bun să nu mergem la şcoală.”

Ce bine sună, nu? E ca și cum ai spune că noi am băut toate prostiile de băuturi chimice aduse din Turcia, care astăzi nu ar mai primi autorizație. Ce tari am fost noi! Cum făceam noi pneumonie și ne bucuram că nu mergem la școală!

“Noi am ascultat şi Metallica, şi Ace of Base, şi DJ Bobo, şi Michael Jackson, şi Backstreet Boys şi Take That, şi încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu ştia paşii, dar toţi dansam!
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atât de Led Zeppelin, Jimi Hendrix, Abba şi de Queen, cât şi de noile nume gen: 50 Cent şi Britney Spears.”

Muzica e subiectivă. Sunt destui azi care ascultă toate cele numite mai sus. Sunt alții care nu dau doi bani pe ele și ascultă muzică din anii 70. Alții care nu dau doi bani pe toate acestea și ascultă Voltaj. Fiecare cu ce-i place.

Mai important este că astăzi ai mai multă muzică din care să alegi decât aveai acum 20 de ani. Pentru că ai toată muzica de până în copilăria noastră, plus tot ce s-a creat de atunci.

Faptul că ți se pare că tu asculți o muzică bună și altul una proastă nu i te face superior. Probabil celălalt crede același lucru despre tine.

Facepalm care s-a lăsat cu vânătăi la fraza “spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit și de noile nume gen 50 Cent și Britney Spears”.

“Am citit “Licurici”, “Pif”, “Cireşarii”, şi am băut “Cico” şi “Zmeurată” si ni s-a părut ceva extraordinar când au aparut primele sucuri “de la TEC ” fără să ne fie teamă că “au prea multe E-uri”, iar la şcoală beam toată clasa dintr-o sticlă de suc fără teamă de viruşi.”

Ei bine, virușii există chiar și dacă nu știi tu că există. Poți să bei apă și din baltă, dar nu înseamnă că vei fi ok pentru că nu te temi de asta.

Drept dovadă, România este astăzi campioană în Europa la cazuri de hepatită, TBC și altele. Mai țineți minte injecțiile făcute cu aceeași seringă de metal și același ac, la dispensarul local? Să sperăm că asistentele respective le sterilizau cum trebuie.

Mai țineți minte cum s-a răspândit mult SIDA? Nu știa lumea că nu ai voie să folosești același ac. Sifilisul și alte boli? Nu știa lumea de protecție.

Să te lauzi cu asta sau că nu-ți era teamă de “prea multe E-uri” nu e o mândrie, ci doar lipsă de informare și ignoranță. Speranța de viață a crescut în ultimii ani, semn că e mai bine acum.

“Noi am baut prima Coca-Cola la sticlă şi am descoperit internetul.”

Da, până în acel moment la noi se găsea mai degrabă Pepsi.

“Noi nu ne dădeam beep-uri, ne fluieram să ieşim afară, noi nu aveam dolby surround system, tăceam toţi ca să auzim acţiunea filmului, nu aveam Nintendo sau PlayStation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o lună după ce le cumparam şi le uitam pe dulap, pline de praf.”

Din această descriere mie mi se pare că e mult mai bine și ușor acum, nu?

“Abia aşteptam la chefuri sa jucăm “Fântâniţa”, sau “Flori, fete sau băieţi”, sau “Adevăr sau Provocare”, sau orice ne dadeă un pretext să “pupăm pe gură” pe cine “iubeam”.”

Și acum nu se mai joacă? Pentru că poate lumea se pupă direct, ceea ce e mai bine pentru toți, nu? Asta îmi doream și atunci, dar trebuia să trec de 5 etape de calificare.

“Noi suntem cei care încă au mai “cerut prietenia”, care încă roşeam la cuvântul “sex”, care dădeam cu banul care să intre în farmacie să cumpere prezervative, pe care apoi să le umplem cu apă şi să le aruncăm în capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperând ca persoana iubită va citi acolo unde scrie “De cine iţi place?” că ne place de el/ea.”

Încă se fac toate acestea.

“Este uimitor că încă mai suntem în viaţă, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în maşini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greşeala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfăcute de copii, nu ne-am spălat pe mâini după ce ne-am jucat cu toţi câinii şi toate pisicile din cartier, nu am ţinut cont de câte lipide şi glucide mâncam, părinţii noştri nu au “child proof the house”, ne-au trimis să cumpărăm bere şi vin de la alimentară, şi câte un pachet de ţigări de la tutungerie.”

Uimirea dispare când te uiți pe statistici și vezi că la noi mor ceva mai mulți pentru că nu se protejează. E o gândire prostească să zici că dacă tu ai făcut ceva nasol toată viața și nu ai pățit nimic, atunci toată lumea este în siguranță. Cu toții știm pe câte unul care a fumat toată viața și a prins 90 de ani fără probleme, dar pentru fiecare caz din acesta mor alți 100 înainte de 45 de ani.

“Noi am fost martorii a trei schimbări de bancnote şi monede, noi am râs la bancuri cu Bulă, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV , noi suntem cei care mai ţinem minte emisiunea “Feriţi-vă de măgăruş”.”

Eu păstrez în memorie cu sfințenie, învăluit în dragoste și căldură, amintirea momentului când am auzit-o prima oară pe Andreea Esca. <3 U!

“Suntem o generaţie de învingători, de visători, de “first-timers”.

Întrucât e vorba despre acțiuni petrecute în copilăria noastră, nu știu pe cine am învins. Am făcut noi revoluția, am adus noi Coca-Cola, am inventat noi Flori fete și băieți? Am promovat noi Ace of Base? Am plătit noi casa părinților noștri? Ce ne face învingători, că am supraviețuit sucului TEC și schimbărilor de bancnote?

Fiecare generație este una de “first-timers”. Noi am băut primii Cola. Alții de după noi sunt primii care au băut Nestea. Alții de după ei sunt primii care au băut… nu știu, Dr Pepper? Valorile unei generații, ceea ce o definește, sunt greu de găsit și trebuie să mai treacă niște ani până să le poți arăta cu degetul, pentru că de obicei le decide istoria.

Dar până atunci, lăsați nostalgia și trecutul. Bucurați-vă că trăim acum, întristați-vă că nu trăim în viitor, dar nu vă intristați că au trecut vremurile descrise mai sus. Civilizația omenească, cel puțin aici în zona noastră, a evoluat constant spre mai bine și crește în fiecare zi. Trebuie doar să vrei și să știi să profiți de ea.

“Daca citeşti şi ai căzut măcar un pic pe gânduri, eşti de-al nostru !
Distribuie prietenilor pe care poate i-ai uitat de mult, să îşi aducă aminte şi ei”

Distribuiți și articolul acesta, ca să nu fiu Grinch degeaba!

Alt text prostesc mai jos. Cum să-mi fie dor de acele vremuri? Astea de acum ce au? Dacă te depășesc noutățile, banii, cardurile, site-urile, mașinile prea multe de pe stradă, televizoarele cu telecomandă și faptul că nu se mai joacă în fața blocului copiii, problema poate că este la tine.