Aventura mea la RATB

Credeam că doar la ANAF poți nimeri în zona crepusculară, dar nici cu RATB-ul nu mi-e rușine.

MARȚI

Pe 23 aprilie, într-o marți, nu-mi mai găseam cardul activ pe care am abonamentul de metrou și vreo 10 lei pentru rarele ocazii când iau un autobuz. Și după ce l-am căutat în casă în toate gențile și buzunarele, m-am dus să-l anulez. Era nominal, așa că urma să plătesc vreo 5 lei taxa pentru un card nou și să-mi transfer pe acest card nou tot ce aveam.

Bine. Mă duc la ghișeul RATB de la Eroilor, unul dintre puținele din oraș care pot emite carduri, și îl declar pierdut pe al meu, semnând formularul special pentru așa ceva. Mi se spune că trebuie să plătesc 5,7 lei pentru un card nou.

“Sigur”, zic eu, “cine pierde, plătește!”
“Dar nu vă pot emite un card nou acum. Trebuie să treacă 24 de ore!”

Poftim? Da, trebuie să treacă o zi, mi se spune. Deci urma să pierd și a doua zi câteva ore, revenind la un astfel de ghișeu special. Plec supărat.

Mă duc acasă și găsesc cardul pe care tocmai îl anulasem. La naiba!

MIERCURI

Găsesc cardul pierdut, care evident că era în ultimul buzunar al ultimului ghiozdan în care oricum căutasem, dar na… Știți cum se întâmplă asta.

Intru pe ratb.ro în contul meu și descopăr că îmi dispăruse cardul de acolo. Sun la Call Center-ul de carduri RATB, cu gândul că poate mi-l reactivează ei și gata. “Ah nu, trebuie să mergeți la un ghișeu pentru asta”. Deci nu scap de acel drum.

Mă duc iar la Eroilor și o găsesc pe altă domnișoară închisă în respectiva cabinuță stradală. Probabil că sunt pe ture, mă gândesc. Îi explic problema “știți, am crezut că am pierdut cardul, mi l-a anulat ieri o colegă de-a dumneavoastră, iar apoi l-am găsit”, cu figura mea cea mai sinceră de “da, știu că sunt un idiot”. “Puteți să mi-l reactivați?”

Completez un alt formular în care cer activarea pe motiv de “regăsit cardul”, dau cardul, dau și buletinul, face domnișoara ceva la calculator, îmi spune că trebuie să sune la call center pentru a finaliza activarea. OK. Într-un final răspunde și call center-ul, îmi reactivează cardul și la final îmi spune:

“dar nu-l puteți folosi 24 de ore!”
“Serios?”
“Da! Dacă vine controlul, să le spuneți că tocmai l-ați reactivat și de la Comercial vi s-a spus să nu-l validați 24 de ore și știu ei…”

Bine. Oricum eram cu mașina și nu aveam nevoie de el în următoarele 24 de ore, așa că plec fericit că s-a terminat.

Acasă descopăr că pe ratb.ro nu a reapărut cardul, ceea ce mi s-a părut bizar. A doua zi, când dau să intru la metrou, îmi scrie “card anulat” și am cumpărat cartelă.

VINERI

Vineri m-am simțit foarte rău și abia așteptam să ajung acasă de pe unde eram. Cardul meu știam că-i anulat și, deși eram la volan, trec pe la Eroilor că na… să-l dezanulez. O găsesc acolo pe domnișoara de marți, prima.

“Ah, bună ziua. Știți, am fost marți la dumneavoastră să anulez un card pierdut, apoi l-am găsit, am venit cu el aici, a fost reactivat, am așteptat 24 de ore, dar îmi scrie tot Card Anulat când încerc să validez”.

“Aha, păi l-ați utilizat fără să treacă 24 de ore” îmi spune pe un ton triumfător.
“Nu! Serios! Au trecut pe ceas mai multe!”

Dezarmată, mi-l scanează și îmi spune “da, păi nu este reactivat. Tot anulat este. Vi-l activez eu acum”
“Super”, zic eu!
“Completați formularul acesta, vă rog!”

Completez din nou același formular. Am scris tot “regăsit card”, în loc de mai corectul “prima oară nu l-ați activat corect!!!1”. Îmi dă înapoi cardul:

“dar nu aveți voie să-l validați 24 de ore! Dacă vine controlul, le spuneți că tocmai l-ați reactivat și v-a spus de la Comercial să nu-l validați, știu ei…”

OK, nu-i problemă. Eram oricum cu mașina, urma weekendul, când merg oricum doar cu mașina, urma să treacă suficient timp cât să activez 4 carduri, nu unul. Eram doar bucuros că s-a terminat cu drumurile la ghișeu.

LUNI

Dau cu cardul la metrou și nu merge. “Card anulat”. Vă dați seama că deja regretam că n-am luat de la început un alt card și gata. Sigur n-ar fi fost aceste probleme, dar am zis să fiu ecologist și să economisim plasticul.

Mă duc la Eroilor cu o falcă în cer și una în pământ. Găsesc o a treia domnișoară acolo. Îi explic de la zero totul, cum l-am anulat, reactivat, reactivat din nou și acum tot nu merge.

“Ah, păi nu se poate reactiva un card de aici de la ghișeu…”

Cred că știu de ce acele cabinuțe au geamul gros și o deschizătură mică-mică de tot. E ca să nu poți băga mână pe acolo și să strângi de gât un angajat RATB. Mă gândesc cu invidie că Darth Vader n-ar fi avut această problemă…

“Cum să nu?”, zic eu, “mi l-au reactivat colegele dumneavoastră”
“Nu, nu avem o procedură pentru reactivarea cardului, nu se poate asta”
“Ba aveți, că doar am bifat eu într-un formular că solicit reactivarea cardului, am scris și motivul pe el”. De două ori chiar!
“Păi ați scris, dar noi aici în ghișeu nu avem acces în interfața de reactivare carduri și de asta nu merge”.

Biiineeee. Plec, că nu avea rost să continuăm discuția. Sun din nou la Call Center-ul RATB și le transmit ce mi s-a spus. “OK, păi veniți la noi să vedem ce are și o rezolvăm aici”. Și m-am dus direct acolo.

TOT LUNI, SEDIUL RATB

Call Center-ul RATB și tot departamentul acesta de carduri este pe Șerban Vodă, aflu la telefon, în spatele liceului Șincai. Arată ca o uzină, în curte stau acele camioane portocalii de intervenție, iar în clădirea de lângă ele este departamentul de carduri (sunt sigur că nu acesta este numele oficial).

Mă așteptam la un loc mai modern, având în vedere că departamentul de carduri este nou, dar nu-i așa. Sunt niște ghișee cu obloane de lemn, ca la poștă în vechime, puse la o înălțime potrivită copilașilor.

Oricum, aici povestea se termină cu bine. La ghișeu acolo am dat de domnișoare care m-au ajutat prompt și foarte amabil (plus că toate arătau și foarte bine). Una dintre ele a știut imediat de la ce se trăgea problema mea (fusese reactivat, dar nu și “repus în vânzare” sau ceva așa), iar după ce a modificat setările cardului mi-a simulat și o încărcare pentru a se asigura că merge.

Și a mers, de data aceasta. Dar după 24 de ore, evident, că mi s-a spus să nu-l validez în primele 24 de ore, iar dacă vine controlul să spun că vin de la Call Center, că știu ei… Și mi-a dat un mic bilet cu un număr de ordine, ca dovadă că nu mint.

Am întrebat și ce-i cu cele 24 de ore, dacă trebuie să fie pe ceas fix în cap sau e o altă formă de a spune “până mâine”. Se pare că noaptea se sincronizează și actualizează niște baze de date, după cum bănuiam.

That’s all.