Filme: Iron Man 3

Este greu să faci o serie de filme cu super-eroi pentru că publicul și sponsorii cer ca fiecare film nou să fie mai bun decât cel anterior. Iar Iron Man, ajuns la a 3-a parte, trebuia să pluseze puternic la scenariu pentru a impresiona. Și a plusat.

Acum, dacă a plusat bine sau nu este ceva ce trebuie să decidă fiecare după ce a văzut filmul.

Să nu credeți că este un film prost. Dimpotrivă, are acțiune, are umor, are efecte speciale și pe Robert Downey Jr. într-un rol ceva mai adânc decât de obicei, pentru că Iron Man 3 insistă mai mult pe omul din spatele costumului. Aș spune chiar că în majoritatea scenelor de acțiune Tony Stark este fără costumul său science-fiction.

Umorul este mai bine gândit. Sunt faze special construite pentru amuzamentul privitorilor, unde nu doar se aruncă o singură replică bună, ci acțiunea se oprește pentru un întreg dialog de acest fel.

Filmul este însă tras de păr la capitolul personaje negative. Iron Man 1 și 2 aveau niște răufăcători mai simpli, dar acum Stark se luptă cu un fel de X-Men, oameni ce se puteau regenera și care controlau focul mult prea bine. Sigur, se poate spune că odată ce accepți ideea de Iron Man, de reactor implantat în piept, de gadget-uri SF, extratereștri și computere inteligente, nu poți refuza niște oameni care topesc metalul.

Și asta cam așa este. E un film de văzut în weekend, pentru relaxare și distracție, nu pentru gândire și analiză. Luați-va un suc, lungiți-vă în fotoliul din sala de cinema, râdeți la scenele amuzante, observați cum toate personajele au haine rezistente la flăcări (mă rog, nu e că voiam să-i văd în fundul gol), admirați-l pe Downey (face cel mai bun rol din toată seria), regretați că Ben Kingsley nu joacă mai des în filme, distrați-vă cu efectele speciale și ieșiți de la cinema bine-dispuși și relaxați.