Review HTC ONE, numărul 1 actual

Câteva telefoane HTC One au ajuns în România și unul s-a odihnit câteva zile în mâinile mele primitoare. HTC s-a întrecut pe sine în acest telefon, fâcându-l unul dintre cele mai frumoase de pe piață, cu câteva idei noi și bune în software și performanțe de invidiat pentru viitoarea (care deja devine actuala) generație.

Specificații:

• procesor quad-core 1,7 GHz
• ecran 4,7 inci, Full HD 1920 x 1080 pixeli, Super LCD3, sticlă Gorilla Glass 2
• stocare internă 32 sau 64 GB, memorie RAM 2 GB
• cameră foto Ultrapixel, rezoluție 4,2 Mpx, F/2
• filmează 1080p
• dimensiuni 137.4 x 68.2 x 9.3 mm
• Android 4.1.2, upgrade la 4.2 în lucru
• greutate 143 grame
• baterie 2300 mAh

Preț: încă nu a fost anunțat în magazine, dar telefonul se va găsi la liber și la toți operatorii.

AMBALARE

Eu am avut o mostră de marketing, nu cutia originală, așa că nu pot jura despre conținutul ei. Cutia nu cred că include căști Beats Audio, ci un handsfree clasic, plus o agrafă cu care poți extrage tăvița micro SIM-ului.

CONSTRUCȚIE

HTC One este unul dintre cele mai frumoase telefoane produse vreodată. Duceți-vă în orice magazin, țineți-l în mână câteva secunde și veți ajunge la aceeași concluzie. Are același nivel de eleganță, de finețe, ca și un iPhone 5 nou și este mult în fața concurenței la capitolul aspect.

Dacă aveți de ales între alb și negru, alegeți alb. Inserțiile argintii fac din HTC One o mică bijuterie față de banala carcasă neagră. Acesta este un telefon pe care îl scoți cu mândrie din buzunar pentru a-l arăta altora, iar design-ul său îl face un obiect de lux. Muschiile sunt frumos rotunjite și prelucrate, dar totuși telefonul are linii clare ce-i dau o formă ușor de recunoscut și te ajută să-l ții bine în mână.

Spun alb, dar este vorba mai mult de argintiu. Partea frontală are ecranul foarte fin integrat în carcasă, tranziția de la sticlă la policarbonat sau aluminiu fiind practic insesizabilă pe laterale și în partea de jos, cu doar un mic “hop” în partea de sus.

Întreaga carcasă, ne-a spus HTC la lansarea oficială din Londra, este din aluminiu cu câteva inserții de policarbonat. Aluminiul este prelucrat cu mare atenție și precizie, iar policarbonatul este injectat printr-o tehnologie ce asigură o îmbinare foarte eficientă. Se cunoaște, carcasa este foarte bine închegată. Zonele albe de policarbonat se văd între cele argintii de aluminiu, dar oricât l-ai apăsa și presa și mânui, telefonul nu scoate nici un sunet, fiind solid ca o piatră.

Deasupra și dedesubtul ecranului se găsește câte un difuzor mărișor, lat aproape cât întreg telefonul. Această pereche asigură pentru HTC One un sunet puternic și melodios chiar și în ringtone-uri și notificări. În partea de sus se găsesc și camera frontală și doi senzori, iar jos, între ecran și difuzor, avem butoanele Back și Home de-o parte și de alta a siglei HTC. Fără buton de Menu sau Recent Apps, din păcate.

Partea din spate este argintie, cu excepția unui mic model făcut pentru modulul foto. Acesta este la nivel cu carcasa și cuprinde obiectivul foto și LED-ul de iluminare.

În partea de sus se găsesc jack-ul audio 3,5 mm și butonul de Power, care este și emițătorul și receptorul IR al telefonului, cu care-l poți transforma într-o telecomandă universală. Butonul este negru, de fapt o sticlă foarte închisă la culoare, ca porturile IR.

Pe partea dreaptă se află butonul de volum, cu o textură fină pe care o simți la deget. Jos se găsește portul de încărcare micro USB, amplasat excentric spre dreapta, iar pe stânga slotul cartelei micro SIM. Telefonul nu are un slot extern micro SD și nici bateria nu poate fi extrasă.

Butoanele au o cursă mică și sunt practic la nivel cu carcasa. Cele de volum au un clichet ușor de sesizat, dar cel de On/Off ar putea avea o cursă mai lungă și cu un feedback mai ușor de sesizat, mai ales având în vedere că-i butonul cel mai utilizat. Nu-mi place nici amplasarea acestui buton tocmai pe partea stângă a lateralei superioare, deoarece este greu de apăsat rapid cu mâna dreaptă.

HARDWARE ȘI PERFORMANȚĂ

Ecranul este de o calitate excelentă. HTC One are culori vii, dar fără a le satura excesiv. Întreg ecranul pare a fi “la suprafață”, nu undeva în spatele unei sticle groase. Ecranul păstrează culorile din orice unghi l-ai privi, iar vizibilitatea în soare este acceptabilă.

Rezoluția Full HD este un mare avantaj. Am crezut mereu că este inutilă pe un ecran de 4,7 inci. Ce, până acum nu eram mulțumit și cu 1280 x 720? Eram. Ecranul arată însă la fel, pictogramele au aceleași dimensiuni, meniurile la fel. În mod normal nici n-ai realiza creșterea numărului de pixeli, dar apoi vezi textele foarte fine din diverse site-uri și calitatea excelentă a fotografiilor. Poți citi chiar și cele mai mici texte pe un astfel de ecran, iar finețea culorilor și formelor contribuie la aspectul excelent al lui HTC One.

Cele două difuzoare de pe partea frontală asigură un sunet puternic și telefonul este ușor de auzit atunci când îl ții în buzunar. Dacă-l ții cu difuzoarele “în sus” îl va auzi toată lumea.

Cele două difuzoare asigură și un sunet foarte plăcut în muzică și jocuri și filme. Amplasarea lor de-o parte și de alta a ecranului înseamnă că auzi sunetul stereo așa cum trebuie. HTC insistă pe ideea că muzica se va auzi foarte bine; n-am avut cele mai bune condiții la Londra, dar în liniștea de acasă vă pot spune că da, vocea este foarte clară pe difuzoarele exterioare, sunetul este puternic, melodios, iar cu volumul aproape de maxim deja va fi prea puternic pentru o cameră.

Totuși, nu sunt mare fan al ascultatului muzicii pe difuzoare, așa că nu insist pe acest aspect. Ai parte și de noi efecte de vizualizare și faptul că-ți arată versurile pe ecran simultan cu vocea artistului, dacă melodia este recunoscută prin serviciul Gracenote.

Pentru jocuri și filme sistemul de sunet este un mare avantaj și aceasta merită menționat. Calitatea sunetului în apeluri a fost, de asemenea, fără cusur și încep să cred că anularea zgomotului ambiental funcționează chiar bine de tot pe acest model, grație celor două microfoane speciale și a procesorului de sunet.

N-am avut probleme cu recepția semnalului wifi sau cu conectarea la rețeaua de telefonie.

Performanța în testele de benchmark este excelentă. Este primul telefon pe care-l văd trecând de 10.000 de puncte în Quadrant și ajungând aproape de 12.000, un rezultat excelent. Am testat multe telefoane din generația 2013 la Barcelona și HTC One a avut cel mai scor dintre toate. Culmea este că rezoluția Full HD s-ar putea să vă facă niște mici probleme cu unele jocuri, dar update-uri viitoare le vor face compatibile și cu această rezoluție.

Telefonul se încălzește dacă îl soliciți excesiv. O vreme de jucat Shadowgun sau o instalare de multe programe, atunci când îl iei prima oară la butonat, îi va încălzi carcasa și îi va consuma o parte din bateriei. Partea bună este că toate jocurile încercate au funcționat perfect, fără nici un cusur sau lag.

SOFTWARE

Blinkfeed este un nou ecran principal (cel setat ca fiind Home, de fapt) care îți prezintă știri și noutați din diverse surse. Pot fi sursele tale (Facebook, Twitter, Flickr, LinkedIn, calendarul și ghidul TV (nu și în România), dar si surse de informare clasice din lume, precum Associated Press, Euronews, Reuters, Huffington Post, WENN, The Verge, TechCrunch, UEFA.com și altele.

Poți alege din surse și poți alege subiectele care te interesează, de exemplu ce tip de sporturi sau știri.

Pe total pentru mine a fost o experiență plăcută. Poți avea parte de știri din România dacă urmărești pe Facebook surse precum Digi24 sau Mediafax, iar selecțiile internaționale sunt interesante. Mai ciudat este dacă urmărești ceva porcos și deodată te trezești cu un fund gol în fluxul de știri, pentru că cele de pe Twitter de exemplu sunt alese după un algoritm necunoscut mie. Poți însă și să oprești sursele externe și să primești noutăți doar din Facebook, Twitter, Flickr și LinkedIn, economisind astfel niște trafic de date și baterie.

Interfața Sense 5 nu include doar acest Blinkfeed, ci și o modificare a aspectului general al meniurilor și pictogramelor. Acestea arată mai puțin a desene animate și au acum un design mai simplist, în linii mai clare. De asemenea, majoritatea listelor (widget-uri, aplicații) nu se mai derulează orizontal, ci vertical. Au dispărut câteva widget-uri din cele clasice HTC, dar nimic crucial, iar lista de aplicații pare la o primă vedere dificil de navigat, cu o grilă 3×4 pictograme, dar o poți modifica în 4×5.

N-am văzut multe opțiuni noi. Power Saver-ul are aceleași opțiuni, la Wi-Fi poți alege banda de frecvență de funcționare. Meniul de notificări a ramas același, fără un acces rapid la scurtături de sistem.

Ce m-a nemulțumit este că poți avea doar 5 ecrane principale, din care unul este ocupat de BlinkFeed. Rămân 4 pentru widget-uri, ceea ce s-ar putea să nemulțumească pe cei obișnuiți cu multă informație pe ecran. De exemplu eu aveam două ecrane ocupate doar cu widget-uri de agendă și month view din calendar, dar a trebuit să regândesc amplasarea lor.

Este foarte dificil să modifici cele patru pictograme din meniul rapid de jos, cele care te însoțesc în toate ecranele. Se poate, dar este foarte neintuitiv și pare mai degrabă un bug în interfață decât modalitatea oficială de a le modifica.

Eliminarea butonului Meniu de sub ecran înseamnă că toate programele trebuie acum să afișeze un buton virtual, consumând un pic din spațiul disponibil. Sunt dezamăgit de această alegere a HTC, mai ales că One X a primit printr-un update posibilitatea de a folosi butonul Recent Apps pe post de Menu, semn că publicul dorea această funcție. Acum HTC a eliminat-o complet, lăsând doar butoane capacitive pentru Back și Home.

Pe total însă interfața este rapidă și telefonul nu a “sughițat” niciodată, chiar și după instalarea software-urilor uzuale. Totul se mișcă rapid, interfața este frumos animată, widget-urile se actualizează rapid.

TELECOMANDA UNIVERSALĂ

Acest aspect merită menționat separat. Telecomanda universală se bazează pe emițătorul IR deghizat în butonul On/OFF și softul TV din telefon.

Softul aceasta este un pic ciudat. Ideea din spatele lui este să-ți fie un ghid TV complet, dar pentru asta vrea să știe țara, providerul tău de cablu și ce canale prinzi. Evident, pentru România nu are nimic în memorie.

Am ales SUA, am introdus un cod poștal fictiv, am ales un provider la întâmplare și toate canalele disponibile. Apoi, în acest soft există o mică pictogramă de televizor în care am ales că am televizor și cable set-top box. Emularea telecomenzii pentru televizorul Samsung a funcționat din prima, pentru receiverul Humax HD de la RCS din a 7-a încercare de protocol, dar funcționează.

Acum pot aprinde televizorul și receiverul din telefon, pot umbla la volum, canale, sursa de semnal și alte funcții de bază. Teoretic se pot înrola și noi butoane în telefon, practic nu am reușit să fac acest lucru cu boxele Genius din cameră și nici n-am încercat mai mult.

Important este că există un suport de bază în HTC One pentru telecomenzi de TV, receiver și home theatre. Sunt sigur că vor apărea softuri 3rd party mai bine în viitor, dacă va fi nevoie de ele.

BATERIA
Bateria este de 2300 mAh, mai mare decât ce aveau HTC One X și One X+. Diferența de autonomie nu este una foarte mare față de generația anterioară, ci doar o îmbunătățire. HTC One este un telefon tot de o zi, poate o zi și un pic din noapte, dar nu atinge vreun nou record. Oarecum de așteptat de la 2300 mAh, ai nevoie de minim 3000 mAh ca să te țină două zile întregi.

Pe scurt, bateria a crescut față de generația anterioară, dar a crescut și consumul, mai ales că un hardware atât de performant îți cere să-l utilizezi mai mult. Când totul merge atât de bine, e greu de lăsat din mână. Părerea mea este că te ține vreo 3-4 ore în plus față de One X și Galaxy S III.

FOTOGRAFIERE
Camera Ultrapixel are senzor de 4 megapixeli, de dimensiunie mai mare decât cele obișnuite de pe telefoane și de 3 ori mai luminos. Fotografia rezultată va fi la o calitate superioară celor de pe telefoanele mai vechi, chiar dacă aparent rezoluția este mai mică. Dimensiunea unui element fotosensibil a crescut de la 1 micro-metru la 2 micro-metri, ceea ce ar trebui să se traducă în calitate mai bună a imaginilor în special în condiții slabe de iluminare.

Camera îți permite să afișezi o grilă 3 x 3 pentru încadrare și să oprești sunetul de declanșare. Rezoluția unei fotografii este de 2688 x 1520 pixeli, cu o dimensiune între 1 și 2,5 MB pe fișier. Poți regla ISO și balansul de alb la valorile pe care le dorești sau le poți lăsa pe Auto.

Camera poate fi comutată între modurile Normal, Noapte, HDR și Panoramic, pe lângă alte câteva. În galerie foto poți aplica și câteva editări de bază pe imagini. Focalizarea este rapidă chiar și noaptea. Este bine că poți opri sunetul de declanșare pentru că acea opțiune oprește și sunetul de focalizare, când telefonul țiuie ca un robot torturat cu bomfaierul.

Din sample-urile de mai jos puteți observa o reprezentare fidelă a culorilor. One X-ul le satura excesiv, One-ul le afișează normal, așa cum le vede ochiul. Fotografiile mi se par un pic întunecate, dar cerul a fost înnorat toate aceste zile și nu șțiu cum ar arăta în soarele puternic al verii.

Senzorul Ultrapixel nu este revelația pe care o așteptam. Fotografiile în lumină puternică sunt normale, după cum vedeți mai sus. Diferențe notabile apar în lumină slabă, de exemplu în interioare, unde HTC One surprinde fotografii nemișcate, utilizabile. La fel se întâmplă și noaptea, unde zgomotul este sesizabil, dar măcar imaginile nu sunt mișcate și pot fi, din nou, utilizate sau arătate altora. Este o îmbunătățire semnificativă pentru claritatea fotografiilor, dar detaliile fine rămân de aceeași calitate ca și la One X și SGS III.

Am pus toate fotografiile făcute cu telefonul, la rezoluția originală, pe SkyDrive.

Iată și comparații cu One X (jos). Fotografiile sunt asemănătoare, mai ales la redimensionare, dar va trebui să mă credeți pe cuvânt că HTC One are o calitate mai bună a texturilor și a detaliilor capturate, plus o reprezentare fidelă cu realitatea a culorilor, care pe One X sunt mult prea saturate.

Softul de galerie include acum fotografiile tale și cele ale prietenilor din Facebook, dar într-o interfață mai apropiată de cea BlinkFeed.

ZOE este o noutate în interfață. Îți îmbină mai multe fotografii și clipuri într-o scurtă prezentare, alegând efecte și tranziții. De cele mai multe ori efectul este foarte bun și clipul final arată bine.

Din păcate, trebuie să șții dinainte că vrei să faci un “zoe” (o zoe?). Modul trebuie activat, apoi începi să faci fotografii și clipuri și la final Zoe știe pe care anume trebuie să le îmbine.

O altă facilitate în Zoe este că nu faci fotografii, ci un fel de mici clipuri din care poți extrage ulterior orice imagine. Treaba asta este foarte bună atunci când vrei să prinzi “scena potrivită” din trecere. Faci un mic clip și extragi imagine din el, decât să speri că reușești din prima fotografia perfectă.

Telefonul face și fotografii în mod Burst cu o viteză uimitoare, ceva de genul 20 de cadre în 2 secunde. Poți alege cea mai bună imagine sau le poți salva pe toate pentru a le studia ulterior.

Clipul Full HD arată bine. Poți filma 720p la 60 de cadre pe secundă și poți face inclusiv clipuri HDR.