Cum a arătat Mobile World Congress pentru mine

Am tot citit pe diverse site-uri românești și internaționale despre tot felul de târguri precum Mobile World Congress și mereu am văzut doar articole despre ce s-a prezentat acolo, dar nimic despre cum este să participi la un astfel de eveniment, cum se desfășoară lucrurile pentru vizitatori.

Așadar, iată câteva detalii ce poate vi se vor părea interesante.

În primul rând, m-am înscris pe site-ul oficial pentru a primi acreditarea de blogger. A durat 8 zile, mi-au cerut doar adresa blogului, posturi frecvente despre tehnologie și o pagină About în care să vadă numele meu. Simplu.

Site-ul oficial MWC a fost o resursă excelentă și de altfel tot ce am avut nevoie la capitolul informații. Scria acolo cum să ajungi la expoziție prin toate mijloacele posibile, aveau harta completă a tuturor halelor, informații despre accesul direct cu NFC de pe telefon, ba chiar și o secțiune personală în care să-ți adaugi expozanții preferați și prezentările la care vrei să asiști. Toate erau apoi disponibile în aplicația MWC pentru Android, iPhone, Windows Phone 8 și probabil și altele.

Cu mintea de acum, pot spune că e imposibil să-ți faci de la început un plan concret de vizitare pentru că totul se dă peste cap acolo. Măcar ar fi bine să reții unde e zona care te interesează, în cazul de față Hala 3, unde erau majoritatea celor cu produse pe care le-ați văzut prezentate pe blog.

Totul a început la aeroport. Ca să nu pierzi timpul la MWC (unde erau așteptați 72.000 de vizitatori), puteai să-ți ridici de la aeroport badge-ul. Pentru asta erau vreo 20 de ghișee disponibile, iar la unul dintre ele am arătat pașaportul, mi-a fost validată moaca, mi-a fost printat pe loc badge-ul și am primit și un ghiozdan.

Mai amuzant este că, în toate comunicările lor, MWC recomandă să-ți scoți de la gât badge-ul imediat ce pleci de la congres. Nu vrei să le spui eventualilor hoți că ai bani și aparatură electronică asupra ta. Ironia este că-ți făceau cadou, în schimb, un ghiozdan pe care scria mare MWC 2013. I l-am lăsat cadou cameristei de la hotel.

Badge-ul a venit și cu un bilet gratuit de călătorie, pe 4 zile, în Barcelona, pe tren, metrou și autobuz, ceea ce a fost foarte convenabil.

Traseul recomandat spre MWC este metroul până la Espanya și de acolo 3 stații cu un tren local numit FCG. În stația de metrou Espanya deja găseai indicatoare și vreo 20 de oameni care purtau haine inscripționate cu MWC și te îndrumau spre platforma corectă. La ieșirea din trenul FCG la fel, deși erau doar 50 de metri până la centrul expozițional.

În fața intrării este amenajată o mică piațetă cu bănci și arteziene. Microsoft a fost Platinum Sponsor, așa că au avut permanent parcat acolo un TIR cu un monitor uriaș prins pe acesta (serios, era lung cât camionul), prezentând interviuri.

Interiorul clădirii, la intrare, unde în centru sunt porțile normale de acces, iar undeva în dreapta se găseau cele NFC. Am intrat pe acolo, deschizănd pe telefon aplicația lor NFC Badge. Am apropiat-o de un senzor, fotografia mea a apărut pe un monitor, un paznic mi-a urat bine ai venit.

Tot un semn bun pentru organizare este prezența unor birouri la intrare de unde puteai afla informații despre orice: cazare, transport urban, vânzare de bilete. Erau chiar și un ghișeu unde puteau să-ți facă rezervări la ce restaurant voiai tu prin oraș.

Odată intrat, este greu să vă relatez dimensiunea uriașă a spațiului expozițional. Fără să exagerez, cred că era mai mare decât distanța dintre Universitate și Romanâ ca lungime, împârțit în 8 hale mari de tot și foarte late. Ce vedeți mai jos este doar o treime din hala 3 din 8.

Primul lucru întrebat a fost unde e garderoba. Erau mai multe și am lăsat haina la una dintre ele. Seara, la plecare, am stat 30 de minute la coadă ca să o recuperez.

În interior erau multe restaurante și cafenele. N-am intrat în nici unul dintre ele. De fapt, în toate cele 3 zile acolo, am mâncat doar micul dejun la hotel și ceva seara după program. N-a fost timp de altceva.

Totuși, am fotografiat câteva. Prețurile erau mari, ca de târg unde ești silit să mănânci acolo. O soluție mai convenabilă era sa ieși afară din MWC și să merg la marele mall din zonă, la 100 de metri, unde erau destule restaurante și fast-food-uri bune.

Standurile arătau extraordinar. Am văzut standuri clasice, la modul “o măsuța și două scaune” doar în hala 2, unde erau prezenți tot felul de expozanți micuți. În rest, absolut fiecare stand avea mobilă, lumini, design unic, tot felul de sistem de prezentare și afișare.

Brandurile mari aveau stand separat pentru întâlniri și business, pe lângă standul cu produse pentru consumatori. MWC este un târg orientat B2B, așa că este normal. Sony avea unul foarte foarte mare, mai mare decât un Mega Image de la noi. Samsung avea două. Ericsson avea ceva cu copăcei și badge-uri separate de acces.

N-am avut voie în nici unul dintre ele, accesul fiind doar pe bază de programare și întâlniri. Nu regret, nu m-am dus acolo pentru prezentări în care cineva de la Marketing să-mi spună cu entuziasm cum au inventat ei roata pe noile dispozitive, ci ca să văd cu ochii mei dispozitivele și să fac ce vreau cu ele.

Chestia asta o puteai face în standurile de prezentare. Samsung îl avea pe cel mai mare, cu zeci de mese cu produse, sute de oameni gata să-ți ofere informații, prezentări interactive și altele asemenea. Zona consumer strălucea în general.

Exista pe undeva și o sală de presă (sau mai multe). N-am ajuns pe acolo, în ciuda faptului că aveau prăjiturele și băutură gratis, din câte am aflat. Pur și simplu n-a fost timp, majoritatea articolelor de la fața locului fiind scrise seara la hotel, după niște lupte cu wi-fi-ul local. M-am culcat în fiecare seară pe la ora 2 noaptea, m-am trezit la 7, am luat-o de la început.

Iată mai multe fotografii cu standurile, ca să vedeți cum arătau.

Nokia avea cel mai plăcut stand. N-am vizitat sala de presă, dar am stat vreo două ore la standul Nokia pentru că aveau organizat un colț unde puteai să-ți conecteze laptopul la net prin cablu (upload 48 Mbps în prima parte a zilei, iar seara era limitat la 1 Mbps – cred că s-au prins că abuzează lumea), și dădeau sucuri, cafea și popcorn. Era ca o oază de relaxare. Mai puteai găsi, rătăcite printre standuri, zone cu wifi gratuit și fotolii, dar erau greu să lucrezi de acolo.

Seara, la plecare, vreo 30 de oameni cu pancarde îți arătau direcția către stația de tren. Problema era că la ora 19 ieșeau câteva zeci de mii de oameni din MWC și trenul nu făcea față, nici măcar stația nu avea loc de atâția oameni pe platformă. Era momentul perfect pentru a mânca ceva în zonă. O oră mai târziu, deja se golise totul.

Ce m-a uimit? Lipsa de informații pentru presă. Era greu să dai de o persoană care să-ți ofere un pliant al unui produs. Vreo 2-3 mi-au dat cartonașe cu linkuri de download pentru materialul de presă, dar mereu am ajuns să caut pe net specificațiile detaliate. La cel mai multe standuri am intrat, am fotografiat, filmat și butonat fără să mă întrebe nimeni nimic. Iar dacă vă închipuiți că fiecare primea cadou câte un smartphone și o tabletă, nu-i așa; am primit doar două suporturi de pahar de la Jabra în tot MWC-ul. Iar hostese am văzut doar două memorabile.

Ah, și după ora închiderii oficiale, începea altă muncă. Curățare, reformatarea dispozitivelor, stocuri noi de produse. La LG cineva curăța podeaua cu un polish, pentru că era plină de urme de cauciuc de la pantofi și a doua zi trebuia să arate impecabil. Bănuiesc că peste tot se întâmpla această cosmetizare nocturnă.

Între 25 și 28 februarie am fost la Mobile World Congress în Barcelona, la invitația Orange România. Urmăriți toate noutățile pe tag-ul MWC2013, Twitter și Facebook!