Mârlănie

Alice de pe Mihai Bravu e o cofetărie bună, foarte bună chiar. Torturi, prăjituri, patiserie, totul este excelent. Dar la ușa este plin de cerșetori și mă deranjează că cei din cofetărie acceptă și chiar proliferează asta.

La vânzarea lor, ar putea plăti și un paznic care să facă un pic de ordine în fața ușilor lor. Nu-i vreo plăcere să trec printre cerșetori care îmi cer cu voce smerită bani, doar ca atunci când îi refuz să revină la a se înjura între ei și a face gunoaie pe trotuar. Oare cei dinăuntru consideră că așa se vor simți bine clienții?
—
Mănânc la Chicken Staff, rotiseria de vizavi de Marriott, de vreo 8 ani. Puiul a fost mereu bun, mereu la fel făcut, și de-a lungul timpului au adăugat noi produse bune.

Zilele trecute, patronul (bănuiesc) vorbea la telefonul mobil în centrul restaurantului. Mai bine zis urla în telefon, nu pentru că ar fi fost spiritele încinse în conversație, ci probabil din cauza semnalului prost. Ceva cu instrucțiuni pentru doi oameni care să ia niște saci de nisip și să-i ducă undeva cu mașina roșie.

Nu știu de ce nu putea vorbi din afara restaurantului, ca să nu-i deranjeze pe toți cei de la coadă în timp ce explica, a treia oară, cu ce mașina se vor căra sacii. Probabil de asta și-a făcut omul local, ca să aibă unde urla, cu clienții de față.
—
În Tineretului, la supermarket-ul Spring Trest, mereu poate fi găsit boschetarul Babanu’ în față, cerând bani de băutură. Are portofelul plin, dar cere tuturor oricum. Și vorbește non-stop, inclusiv noaptea, singur sau cu altul, probabil spre disperarea celor ce locuiesc deasupra magazinului.

Dacă nu-i boschetarul, sunt câini, unii mari cât poneii, de poți să pui o șa pe ei și să-i călărești spre muncă, dacă n-ar lătra în mod aleator oamenii. E mai mare plăcerea să ocolești un câine și să-ți ceri scuze altuia că-l deranjeze de la somn pentru că vrei să iei o sticlă de apă din frigiderul în fața căruia doarme, hrănit și ținut acolo de angajații magazinului.