Filme: Hobbitul

Hobbitul. Nu cred că mai este nevoie să vă spun eu că e un film bun, cred că îl veți vedea oricum. E pur și simplu genul acela de film despre care toată lumea va vorbi și îl va viziona, ca și la Stăpânul Inelelor.

Eu l-am văzut ieri într-o avanpremieră specială. Din 14 decembrie îl găsiți cam în orice cinematograf, iar după alte câteva zile chiar și în tehnologia HFR.

3D-ul este bine făcut. E primul film care nu mă obosește la ochi, probabil și datorită ecranului uriaș de la IMAX. Nu abundă de chestii care să iasă din ecran să te străpungă și n-au exagerat cu efectele de acest gen.

Găsiți acțiune, mult umor, o poveste ce urmărește cartea și chiar o lungește prin alte scene și personaje și pățanii, deoarece acest film este doar primul dintr-o nouă trilogie. Dwarfii sunt amuzanți, desi Thorin parcă e mult prea serios comparat cu cei din compania sa, dar rolul cel mai bun îl face “Bilbo” Martin Freeman, pe care-l știți din The Office și Sherlock.

Personal cred că s-a exagerat un pic cu umorul și scenele amuzante, dar așa este tendința actuală în filmele de acest gen. Cred totuși că puțini îl vor considera un neajuns și oricum este unul mic. Pare și un pic lungit artificial pentru a forma o trilogie. Adică trei volume Stăpânul Inelelor – trei filme. O carte Hobbitul (și aceea cam mică) – tot trei filme?

Măcar știm ce se întâmplă în următoarele două filme: al doilea, la final de 2013, se numește The Desolation of Smaug, iar cel din 2014 este There and Back Again, când nu m-ar mira să vedem și bătălia finală și poate pe Gandalf alungându-l pe Necromantul din Dol Guldur.