La -2 în parcarea de la Universitate

Am parcat, acum câteva zile, în noua parcare subterană din Piața Universității, proaspăt deschisă. Se putea și mai bine, chiar mult mai bine.

Puteți începe prin a citi o experiență mai neplăcută aici. A mea nu a fost la fel de dezamăgitoare, probabil pentru că am văzut și parcări mai înghesuite decât aceasta, dar problemele noului parcaj nu le poate nega nimeni, decât probabil autoritățiile.

Intrarea mi s-a părut foarte abruptă. Să vedem la iarna, pe gheață, ce-o fi. Daca ar fi fost băieți deștepți, trăgeau niște țevi cu apă caldă pe sub beton, dar nu cred că au făcut-o.

Parcarea este înghesuită, cu locuri destul de înguste, dar dacă eu m-am descurcat cu un Mondeo cât o balenă, te poți descurca și cu alte mașini. Ah, dacă ai vreun Ford Expedition sau vreo barcă americană, s-ar putea să nu parchezi și să nu manevrezi prea ușor prin subteran.

Culoarele sunt mici, dar parcarea este gândită ca un circuit cu sens unic, pe care intri și navighezi culoarele în sensul indicat până găsești loc de parcare sau cobori la nivelurile inferioare în căutarea altuia. Ah, dacă șoferii încep să o ai pe unde vor ei sau dacă ies din locul în care au parcat și nu urmează direcțiile indicate de săgeți, da, apar probleme pentru că-i greu de trecut unul pe lângă celălalt, dar așa se întâmpla și pe orice străduță cu sens unic de deasupra, nu?

Totuși, n-ar strica să fie explicate mai bine aceste sensuri unice. Când ai privirea după locuri de parcare, nu mai observi semnele de interzis de pe anumiți stâlpi. Iar apoi am ajuns la o rampă despre care nu știam dacă e de coborâre sau de urcare și mi-a fost teamă să nu mă întâlnesc bot în bot cu altă mașină. N-ar strica semnalizări mai bune.

Cele mai amuzante sunt lifturile. Am luat un lift de la -2 la -1, iar de acolo poți urca în stradă pe o scară îngustă (două persoane n-au loc unul pe lângă altul fără niște atingeri cam obscene) sau cu un alt lift. Distracția a început când am revenit în parcare. Am coborât scara, m-am urcat în lift și am apăsat butonul -2. M-a dus la etajul -3 al parcării. Vedeți, pentru că acel lift începe de la nivelul -1, butonul pentru -1 real este inscripționat 0, cel pentru -2 cu -1 și cel pentru -3 cu -2.

Închipuiți-vă că nu sunteți atenți, că vorbiți cu cineva sau pur și simplu că vă grăbiți. Apăsați -2 pentru că acolo ați lăsat mașina, iar liftul vă duce la -3. Dați o tură completă de parcare, căutând mașina, până să vă prindeți că sunteți la etajul greșit? Câtă frustrare ar fi atunci? Mare greșeală asta și se putea corecta doar dacă cineva era atent la un buton.

Asta îmi aduce aminte de o altă greÈ™eală de tăntălau, netaxata de autorități. Mai È™tiÈ›i când s-au inaugurat câteva staÈ›ii de metrou pe tronsonul 1 Mai – Parc Bazilescu È™i a râs lumea de Boc că nu È™tia să introducă o cartelă de metrou corect în aparat. Ei bine, o introducea corect, doar că cineva montase invers cititoarele de bandă magnetică.

De-o altă problemă m-am lovit chiar la ieșire, atunci când introduci tichetul ca să se ridice bariera. Automatul cu tichet nu este pus în fața barierei, ci închipuiți-vă un colt la 90 de grade, automatul pe o latură, bariera pe alta. Și cum totul este pus atunci când urci ultima rampă și întorci practic la 180 de grade, cotind larg, când descoperi că de fapt trebuia să cotești scurt, ca să poti scoate mâna pe geam cu tichetul. Eu am dat cu spatele sa ma aliniez. Bizar.