Aparate foto mirrorless: cum funcționează și cum diferă de un DSLR

F64 îmi dă ocazia să testez mai multe aparate mirrorless din portofoliul lor, dar până voi pune mâna pe aparate am zis să încep, ca la şcoală, cu teoria şi diferenţa dintre DSLR-uri şi mirrorless-uri.

Anterior, când am mai scris despre mirrorless-uri, am avut senzaţia că majoritatea oamenilor percep aparatele DSLR ca fiind mai bune dintr-un sigur motiv: pentru că sunt mai mari. În lumea fotografiei, mai mare înseamnă mai bun, şi mă refer la dimensiunile fizice ale aparatelor sau senzorilor din ele, nu cursa megapixelilor.

Aşadar, să vedem cum stă situaţia. Veţi vedea că, la specificaţiile care contează, nu e nici un avantaj pentru DSLR-uri în fața mirrorless-urilor. Sunt doar mai butucănoase.

DSLR, pentru majoritatea oamenilor, înseamnă de fapt “aparat foto cu senzor mare şi care face fotografii foarte bune”. Imaginile vor avea zgomot mic, adâncime de câmp şi vor suprinde detalii clare chiar şi în condiţii slabe de iluminare. Fix acelaşi lucru îl fac şi mirrorless-urile.

Dimensiunea senzorului este cel mai important aspect al unui aparat foto. Majoritatea DSLR-urilor din clasa entry-level şi medie au senzori de tip APS-C, adică de 23 x 15 milimetri. Acelaşi senzor îl au şi mirrorless-urile: Sony NEX-5N şi NEX-7 au APS-C, Canon EOS-M are APS-C, Pentax K-01, Samsung NX 200 şi Fuji X100 au tot APS-C. Panasonic şi Olympus am mers pe senzori “four thirds”, care sunt un pic mai mici, iar Nikon pe un format propriu numit CX, dar ideea este că ai de unde alege aceiaşi senzori de dimensiuni generoase.

Obiective? Aceeaşi plajă focală e disponibilă şi pentru aparatele mirrorless, iar apertura merge şi până la f/2 şi mai jos. Cu diverse adaptoare poţi folosi chiar şi obiectivele vechi.

Performanțe? ISO la fel de bun, timpi de expunere de 1/4000, rafale de până la 9 fps, focalizare la fel de bună, chiar aș spune mai rapidă în unele cazuri.

Şi atunci care-i faza cu DSLR-uri versus mirrorless? Probabil porneşte de la explicaţia referitoare la oglinda din DSLR-uri, deși trebuie înțeles că aceasta nu influențează calitatea rezultatului final al fotografierii. Dacă DSLR-urile au o oglindă în ele şi mirrorless-urile nu, înseamnă că e ceva funny business la mijloc, nu? De ce nu ne mai vând şi oglinda?

Dacă DSLR înseamnă, pentru marea majoritate, aparat mare cu senzor bun, în teorie înseamnă “digital single lens reflex”. Digital e clar de la ce vine, că nu mai este pe film.

DSLR tipic. Galben: traseul luminii când are oglinda în drum, spre viewfinder. Roșu: am adăugat eu traseul direct spre senzor, când oglinda se retrage

SLR-ul ca mecanism presupune că lumina care intră prin obiectiv ajunge într-o oglindă şi de acolo este direcţionată în sus unde, printr-un mecanism optic de pentaprismă, ajunge la viewfinder-ul prin care te uiţi cu ochiul. Când apeşi butonul pentru a face fotografia, oglinda respectivă se dă din calea luminii şi aceasta ajunge direct în senzor şi se salvează fotografia în memorie. Rezultatul e simplu: exact ceea ce vedeai cu ochiul se salvează în memorie, astfel încât poţi face din prima o fotografie aşa cum ţi-ai dorit.

Mirrorless-urile elimină oglindă. Cum aceasta are câţiva milimetri ca dimensiune şi stă şi oblic în aparat, grosimea acestuia se reduce substanţial, la fel şi greutatea, mai ales că dispar şi alte componente precum pentaprisma sau oglinda secundară pentru focalizare, plus viewfinderul de deasupra.

Un mirrorless tipic îţi afişează direct pe ecran cum va arăta fotografia, focalizarea se face la fel de rapid şi de bine prin senzor. Producătorii au speculat reducerea fizică a dimensiunilor prin introducerea de touchscreenuri sau reducerea numărului de butoane fizice, compactând astfel şi mai mult aparatele, dar nu în detrimentul calităţii imaginii.

Mirrorless tipic. Lumina ajunge direct în senzor, aparatul e mai subțire, focalizarea se face bazat pe ce vede direct senzorul și de acolo omul pe ecran.

Calitatea imaginii rămâne la fel de bună. Dacă vă uitaţi pe fotografii făcute acum 2 ani cu primul NEX sau anul acesta cu Olympus OM-D, veţi vedea că totul arată foarte bine.

Mai mult, chiar şi cei care rămân în continuare susţinători ai DSLR-ului clasic şi a necesităţii oglinzii îşi reduc numărul după ce le arăt că avantajele oglinzii nu sunt aşa multe:

• componentele mecanice sunt mult mai predispuse la defectare decât cele eclectronice. Oglinda aceea trebuie să culiseze practic instantaneu din fața senzorului în momentul declanşării şi un astfel de mecanism nu ţine la nesfârşit.
• cu oglindă şi viewfinder este dificil să-ţi dai seama cât de zgomotoasă va fi fotografia finală; un mirrorless poate simula zgomotul pe ecran deoarece lumina este deja pe senzor.
• mirrorless-urile filmează mult mai bine. DSLR-urile cam au probleme cu filmarea pentru că oglinda stă permanent retrasă şi fără ea nu pot focaliza în timpul filmării sau o fac destul de lent, pe când un mirrorless zburdă la acest capitol.
• puţine aparate au viewfindere cu acoperire 100%, adică fix ce vezi prin ele apare şi în fotografie. De obicei scena salvată ca JPG e mai mare un pic.

Ultimul punct, deşi privit ca un avantaj al DSLR-urilor, cred că este mai degrabă o idee învechită rămasă de la aparatele cu film. Acolo trebuia să încadrezi perfect de la început, că era foarte greu de modificat o fotografie. Pe digital însă poţi oricând să foloseşti funcţia Crop din orice editor foto gratuit pentru a tăia ceea ce nu-ţi convine.

Aşadar, e totul roz cu mirrorless-urile curente? Nu. Sunt mai scumpe decât un DSLR, pentru că miniaturizarea se plăteşte suplimentar în acest domeniu. Bateria nu ţine 1000 de fotografii, ci doar 400. Nu mai duci aparatul la ochi (deşi majoritatea mirrorless-urilor suportă ataşarea unui viewfinder sau au unul integrat) sau, mai mici fiind, nu le ții la fel de zdravăn în mână (deși la majoritatea se poate atașa un grip suplimentar).

Mie mi se pare că avantajele depăşesc aceste puncte slabe. Aparatul e mai scump, dar preferi să cari la gât 1,5 kg sau 0,5 kg? Vă spun eu, aş prefera oricând a doua variantă. Am învăţat asta cu propriul spate la Amsterdam şi la nunţi şi în zilele petrecute în PariS cu DSLR-ul meu gigantic la gât, faţă de cât de uşor mi-a fost când am avut Olympus-ul în buzunar acum câteva luni. Dar dezbatem altă dată punctual toate avantajele, dezavantajele şi importanța fiecăruia în parte.