Saga Oltchim: greșelile guvernului

Povestea Oltchimului are două aspecte interesante de studiat:

1. Cel în care Dan Diaconescu îşi bate joc de guvern, arătându-le amatorismul în ale guvernării.
2. Cel în care Dan Diaconescu îşi bate joc de toată ţara pentru nişte voturi în plus.

Nu mă înţelegeţi greşit, sper că DD să fie tras zdravăn la răspundere pentru ce-a făcut la Oltchim. Este posibil ca acţiunile lui egoiste, campania politică proprie începută de acum, să ducă în final la pierderea a mii de locuri de muncă în Rm Vâlcea.

Astăzi, însă, despre guvern.

Am auzit scuze bune şi scuze proaste despre eşecul privatizării Oltchim. În mod normal, la o licitaţie, atunci când statul cumpără ceva sau vinde ceva strategic, se impun condiţii de privatizare: experienţă în domeniu, garanţii de participare mari, nu 100k euro, garanţii de bună execuţie, adică dai nişte bani gaj că o să-ţi respecţi angajamentele.

La Oltchim a fost diferit. Pentru a atrage cât mai mulţi oameni cu bani s-a decis renunţarea la astfel de condiţii dure. Planul era să vină tot felul de ruşi, americani, nemţi, indieni sau fonduri de investiţii care ar putea avea bani suficienţi pentru a relansa activitatea, chiar dacă anterior nu activau în domeniul chimiei industriale.

În practică a venit Dan Diaconescu. Posibilii investitori străini au fost speriaţi de mediul politic instabil, de lipsa infrastructurii, de greve, de datoriile uriaşe ale combinatului.

Am văzut că guvernul aruncă vina acelui caiet de sarcini prost gândit pe firma de consultanţă care l-a trasat acum nişte luni (PwC, cumva?). E vina lui Boc, el i-a ales! E vina firmei, ei au făcut caietul!

Şi de aici prima mare tâmpenie a guvernului. Cum să dai vina pe acea firmă sau pe Boc, dacă tu, guvernul Ponta şi Chitoiu, ai semnat că şi-au făcut bine treaba? Nu poţi veni acum, după eşec, şi să spui că n-a fost bine făcut caietul de sarcini, de parcă nu l-ai fi văzut niciodată până atunci, de parcă n-ai fi putut cere modificarea lui înainte de a-l face public, de parcă n-ai fi putut prevede un astfel de eşec şi să acţionezi în continuare. Amatori pe toate planurile, dar vinovaţi sunt cei care au semnat că CS-ul este bun, nu cei care l-au făcut.

Apoi, în momentul în care Dan Diaconescu a început să-şi facă show-ul, guvernul a vorbit mai mult decât trebuia. Să nu uităm că DD avea, conform condiţiilor pe care le-a acceptat înainte de participare, 10 zile pentru a semna contractul. Cu toate acestea, prin ziua 4 cei din Guvern deja declarau că se prevede un fiasco şi că DD cel mai probabil nu are banii.

Sunt sigur că-i adevărat, dar lasă-l toate cele 10 zile pe care le are la dispoziÅ£ie. Guvernul trebuia să tacă mâlc ÅŸi să spună doar “vă aÅŸteptam oricând în cele 10 zile pentru a semna contractul al cărui draft l-aÅ£i avut la dispoziÅ£ie înainte de participare”.

DD are, pe bună dreptate, motiv să-i dea în judecată pentru că i-au stricat imaginea. Dincolo de propria mârlănie, are dreptul să se simtă lezat că Guvernul României l-a denigrat înainte de expirarea zilelor pe care le avea la dispoziţie.

Am mai auzit şi altă trăznaie. În ziua 10 Ponta a declarat cu vreo 6 ore înainte de miezul nopţii că privatizarea e un eşec şi DD n-a semnat. Ştiu că nu avea de gând să semneze, dar Ministerul Economiei trebuia să-l aştepte până la miezul nopţii cu pixul pregătit.

Procedura urmată ca la carte este importantă dintr-un singur motiv: Guvernul putea apoi să meargă la tribunal cu fruntea sus, să arate că au făcut totul la litera legii, şi să-l dea în judecată pe DD. Trebuie să poţi arăta că tu ai fost cel cinstit 100% şi DD nu. Încă o greşeală a Guvernului.

DD le-a demonstrat şi că sunt incapabili să apară în faţa publicului şi să vorbească simplu şi coerent despre legile ţării. L-aţi văzut pe DD cum i-a făcut din vorbe; că el vrea să dea salariile, că el va salva combinatul şi nu-l lasă Ponta, că are echipă de manageri străini, că va cumpăra şi TAROM şi CFR.

Iar Guvernul, Ministerul Economiei, OPSPI, cine vreţi voi că tot ăia este, n-a putut să contracareze arătând că o privatizare se face după nişte reguli clare, în care de la început accepţi contractul pe care-l vei semna şi în cât timp.

Guvernul are nevoie urgent de nişte firme de consultanţă în imagine, de nişte strategii bune de comunicare şi poate chiar branding, că altfel, chiar şi cu bune intenţii, orice trepăduş îi face din vorbe.