Parisul, cândva orașul iubirii

M-am plimbat o săptămână prin Paris şi am fost întrebat, pe bună dreptate, “ce-i aşa romantic aici? De ce este Parisul oraşul dragostei?”.

Habar n-am. E tot mai greu de răspuns, având în vedere că Parisul s-a transformat într-o mare maşinărie de muls turiştii de bani.

Un articol din International Herald Tribune de luna trecută deplângea “globalizarea” Parisului şi în special a zonei Champs-Elyssee. Cel mai celebru bulevard din lume adună în continuare sute de mii de oameni în fiecare zi, dar francezii nu mai merg pe acolo decât dacă muncesc în zonă, brandurile haute-couture franţuzeşti au fost înlocuite cu Zara şi Banana Republic, restaurantele şi bistro-urile tipic pariziene cu Quick şi McDonald’s.

Am fost şi eu de fiecare dată când am ajuns în Paris şi au dreptate. E un mare furnicar de turişti, iar cele mai interesante magazine au rămas cele ale producătorilor de maşini, care prezintă nişte prototipuri futuriste în câteva concept-store-uri. Faima câșțigată în anii 60-70 nu mai este meritată pe deplin.

Despre patiserii v-am spus deja, totul e industrializat, produs pe bandă rulantă. Orice croissant din zona semi-centrală pare cumpărat din Carrefour, iar patiseriile sunt francize ale unui brand cu zeci de unităţi deschise.

Ce alte clişee romantice despre Paris mai ştiţi?

• Plimbări pe malul Senei? Aşteaptă-te la poluare şi zgomot de la miile de maşini.
• Vizită la Mona Lisa? Aglomeraţie uriaşă, semne cu “atenţie la buzunare” puse chiar lângă tablou.
• Treptele romantice de la Sacre-Coeur? Da, dacă scapi de negrii care încearcă să-ţi lege o sfoară de mână pentru nişte euro sau de vânzătorii de suveniruri ieftine.
• Croazieră pe Sena, la ora apusului? Da, pe un vapor cu încă 400 de oameni.
• Domul Invalizilor văzut de pe Turnul Eiffel? Întâi stai 40 de minute la coadă, iar dacă ai noroc merge şi liftul până sus de tot.
• Mic dejun la o cafenea pariziană, privind strada şi monumentele istorice? Da, se poate, dar în înghesuială şi fum de la autocare.

Pe scurt, oraşul este sufocat pe toate planurile de prea mulţi turişti, prea multe autovehicule şi prea mulţi locuitori. Am simţit că se încearcă îmbunătăţirea situaţiei, dar e greu să faci faţă asaltului marilor lanţuri de orice.

Cel mai romantic loc pe care l-am văzut este Podul Artelor, unde cuplurile vin și agață un lacăț cu inițialele lor de parapet. Sunt mii de lacăte și arată foarte frumos totul. Dacă n-ai lacăt adus de acasă, se vând lângă pod cu 5 euro bucata.

Asta nu înseamnă că nu există soluţii sau alternative. Poţi să închiriezi un vaporaş pentru o cină romantică pe Sena, dar te costă. Poţi să mănânci în luxul de la Cafe de la Paix sau pe la vreun Maxim’s, dar te costă. Poţi să stai la balconul hotelului şi să vezi Turnul Eiffel aprins în faţa ta, dar te costă. Poţi să stai într-o lojă superbă la Opera şi să te plimbi cu o limuzină pe bulevarde, dar te costă.

Aţi înţeles unde bat, nu? Ce vedeţi prin filme, că orice cuplu îşi descoperă pasiunea în oraşul iubirii, este în filme. Altfel, pentru o săptămână romantică s-ar putea să vă simțiti mult mai bine în orășele mai mici de provincie, din acelea liniștite și politicoase, unde la umbra vreunei catedrale vechi sau al unui palat regal se găsesc cafenele și restaurante tradiționale.