Despre lipsa infrastructurii minore

Ce mă deranjează foarte mult în România este lipsa infrastructurii. De obicei prin asta lumea se referă la autostrăzi sau la trenuri mai rapide, dar acelea sunt planuri ce necesită mulţi bani şi mult timp pentru a le realiza. Nu, cel mai mult mă deranjează chestiile mărunte.

Exemple concrete. Prin centru s-a asfaltat în vară toată zona din jurul Palatului Parlamentului, plus bulevardele Regina Elisabeta şi acum Splaiul. Regina Elisabeta s-a asfaltat prin iulie, iar de atunci n-a trasat nimeni benzile pe asfalt. În 3-4 luni, nu s-au găsit timp, bani sau organizare pentru a trage nişte dungi de vopsea pe jos.

Situaţia e nasoală rău. Nu doar că fiecare circulă pe unde vrea, dar pe Regina Elisabeta sunt tot felul de benzi speciale, acum nemarcate. Cei veniţi din provincie nu ştiu că pe acolo nu-i sens unic, ci există şi o bandă specială pentru autobuzele care urcă de la Eroilor la Universitate, aşa că uneori fac ochii mari şi trag brusc de volan atunci când se trezesc cu ele în faţă.

La Universitate, în fata librăriei Eminescu, sunt două benzi pe fiecare sens. În absenţa marcajelor, mulţi presupun că există de fapt 1+3 benzi, aşa că merg pe contrasens şi acolo. Surpriza vine când dau bot în bot cu cineva care face stânga de pe Victoriei pe lângă Pizza Hut, iar bot în bot cu maşinile nu e de-a bună.

Pe la Palatul Parlamentului prin față e aceeaşi situaţie. În lipsa unor benzi clar trasate, pe acolo se circulă ca pe circuitele de curse, fiecare pe unde are chef, eventual luând curbele prin vârful lor.

Nu înţeleg de ce nu se face nimic pentru a se marca benzile. Ca project management, trasatul liniilor trebuie să urmeze imediat după uscarea asfaltului, că nu-i mare filosofie de organizat așa ceva. Pentru Primăria Bucureşti sau Primăria Sectorului 5 sau cine face astea este un zid de netrecut. Lipsa aceasta a simțului pentru un lucru bine făcut și finalizat este o problemă gravă la cei numiți în acele funcții. De ce ți se pare ok doar să “improvizezi” un drum, în loc să-l duci la bun sfârșit; e ca atunci când se inaugurează cu pompă autostrada nouă, dar numai pe o bandă, fără marcaje, fără ieșiri, fără servicii.

Am mai citit şi alte articole tari: pe multe străzi, inclusiv bulevarde mari, iluminatul public nu funcţionează. N-au mai fost bani, n-au mai fost fonduri pentru mentenanţă, nu s-a mai făcut nimic. Pasajul suprateran de la Văcăreşti/Mihai Bravu este abandonat din noiembrie, jumătate din bulevard fiind blocat de un şantier fantomă, aglomerând rău traficul. La străpungerea Doamna Ghica – Pantelimon am înţeles că se lucrează iarăşi, dar după multe luni de pauză. Magistrala de metrou spre Drumul Taberei e pe hold…

Primăria visează autostrada suspendată, pasaj la Piaţa Presei şi la Big Berceni, linii de metrou către aeroport, reamenajarea Dâmboviței. E ca şi cum n-ai putea să te caţări într-un copac, dar visezi să ajungi pe Lună.