Pe când o listă a rușinii pentru parlamentari?

Ştiţi ce-aş vrea eu? Un site pe care să fie trecuţi toţi parlamentari care în mandatele anterioare şi-au bătut joc de funcţia publică pe care au ocupat-o în Camera Deputaţilor sau Senat, de ţară şi de alegători.

Poate dacă figurează acolo, alături de “antecedentele” lor, nu vor mai fi votaţi în continuare în Parlamentul României. După cum vedeţi, fiecare candidează în ce colţ de ţară găseşte, cu speranţa că oamenii de acolo nu le vor ţine minte prostia şi sistemul uninominal îi va păcăli.

Aş vrea să nu mai fie în parlament femeia aia pentru care a votat nepoată-sa în Parlament. Senatorii filmaţi când dansează pe manele la petrecerile clanurilor interlope. Toţi chiulangii din Parlament. Aia prinşi dând sau luând şpagă. Ăia graşi ca nişte balene. Cei care şi-au votat sporuri mai mari. Toate vedetele băgate acolo pe principiul populismului, ca apoi să nu aibă habar de ce trebuie făcut cu puterea legislativă. Toţi traseiștii politici, cei care abandonează un partid pentru altul cu motivaţii stupide, deşi ştim că o fac doar ca să ţină de ciolan.

Monica Iacob Ridzi candidează din nou, dacă vă vine să credeţi [link]. Şi aţi văzut recent şi la ştiri cum s-au împărţit colegiile şi fiefurile, ca şefii mari ai partidelor să intre în Parlament.

Sistemul uninominal are dezavantajul că numele din care trebuie să aleg nu-mi spun nimic. Candidaţii n-au timp de o campanie prin care să afle lumea cu ce se laudă, aşa că votul se face, în marea majoritate, tot pe baza partidului care-i propune. Măcar să ştiu de ce nume să mă feresc.

Mie mi-e ruşine că în Parlamentul European ne reprezintă Becali, Vadim şi EBA. Poţi lua ţeapă o dată, dar măcar să ştiu de cine să mă feresc a doua oară.

Apropo de asta, am văzut că Becali a fost primit cu braţele deschise de către PNL. Încă unul dintre partidele cu mare tradiţie în România a murit astăzi, după ce PNȚ-ul s-a sinucis politic după guvernarea CDR.

PNL-ul încă avea (o rămăşiţă de) doctrina liberală în el, acea imagine a unui partid care nu primeşte chiar pe oricine, unde toţi membri ştiu să vorbească limba română şi să se îmbrace la costum. Nu îmi inspirau nici demagogia şi mârlănia lui Boc şi Băsescu, nici parvenitismul lui Năstase sau Mazăre, nici simplitatea lui Dan Diaconescu.

Dar când te asociezi cu Becali, ce să mai zici? Când îl accepţi pe omul care e cunoscut doar pentru absentele sale din PE și schimbat antrenori ca pe șosete, te mai poţi numi liberal? Când dai mâna cu cel care de revelion invită jurnaliştii să-i filmeze “bunăstarea”, în timp ce înghesuia brânză în gură în curtea unui hotel de la munte, nu se răsucesc în mormânt numele ilustre de dinainte de comunism?